Am căpătat un sac de făină grisată, din grâu dur. O găsiți mai greu pe la noi dar găsiți ceva aproape de ea, făina „00” adică făina de două nule cum îi mai zice prin unele părți. Am mai primit și o tavă pentru pizza de la Emil (tot de la el e și făina) și, în plus , am mai primit nu știu de unde o cantitate impresionantă de poftă de pizza. Așa că…
Am adunat pe lângă mine tot ce aveam în frigider și-n cămară și s-ar fi potrivit pentru așa o lucrare.
Am pus la „înflorit” în lapte cu zahăr o bucată de drojdie (folosiți 20 de grame la un kilogram de făină).
Am preparat și sosul pentru pizza (cel care vine pe blat, deasupra nu pun nimic): roșii pasate, sare, piper, ulei de măsline, oregano, busuioc proaspăt, zahăr, usturoi tăiat în bucăți mari.
Am trecut la aluat. La două căni și jumătate de făină…
…am pus o cană de apă. E important să măsurați cu aceeași cană.
Am mai amestecat în făina puțină sare și două linguri de ulei, am adăugat drojdia și am început să frământ.
Am frîmântat cam un sfert de oră apoi am lăsat aluatul sub un ștergar, la cald, să crească.
După ce a crescut, l-am întins în tavă, cu ulei (nu merge altfel în cazul ăsta). (foto: Emil Tamaș)
Am întins sos peste aluat. (foto:Emil Tamaș)
Am pus pe deasupra mozzarella, roșii cherry (roșiile obișnuite lasă prea multă zeamă în schimb cele mititele se comportă bine, se coc frumos), ciuperci crude și capere. Regula e simplă: puteți folosi aproape orice la pizza dar nu puneți mai mult de patru ingrediente peste blat/sos.
Zece minute în cuptorul încins la maximum și…gata. (foto: Emil Tamaș)
Mi-am ostoit pofta de pizza, asta-i sigur. (foto:Emil Tamaș)
Am mai făcut o versiune de aluat, la fel ca prima cu diferența că în loc de apă am pus doar bere neagră. A ieșit bun, gustos, dulce-amărui.
A fost o seară productivă: în total, 7 pizza. Cost aproximativ: 5 lei/pizza. (foto: Emil Tamaș)
Să fiți sănătoși!
Aiha, da’ fain arata. Ma gandesc ca ati baut si o bere dupa pizza aia :)
servus adi,
daca folosesc faina OOO pastrez proportiile??
multumesc pentru fiecare reteta.
Să-ți spun drept, am băut vin. Berea îngrașă:-))
a. desigur. totuși, nu pune toată apa din prima, s-ar putea să nu fie nevoie de atât de multă:-)
super…chiar ma gandeam sa fac zilele astea:))…aluatul creste foarte bine in cuptor, fara a fi preincalzit(ideea e sa nu stea in curent).
Eu folosesc un aluat fara drojdie, reteta invatata de la mama mea. se pune in loc de drojdie un ou in faina si se face aluatul asa.
Nu se lasa la crescut, in schimb se pune 5 minute inainte de orice altceva in cuptorul incins. apoi se scoate, se pune sosul, mozzarella si celelalte ingrediente si se baga la cuptor in mod normal.
Blatul de pizza eu fac dupa reteta aia, citita tot la tine, cu faina si gris. Iese o bunatate, dar n-ar stica sa incerc si varianta asta. :)
De menționat că singurul motiv pentru care am luat aparatul în mână a fost ca să termini pizza mai repede pentru că muream de poftă!!!
În altă ordine de idei, pofta a continuat să mă bântuie și ieri așa că am plămădit rapid aluat din vreo 3 kilograme de făină și am făcut…. multă pizza pe care am servit-o cu niște prieteni buni alături de ….multe vinuri (Un Rose, un Pinot Brut frizzante, un Lambrusco imens) :-)
Mmm… Poate eu aş fi pus şi oleacă de şuncă presată acolo. Aşa, că-s eu mai carnivor.
adi, dragi tovarasi, daca-mi permiteti o mica lamurire legata de faina: 00 face parte din clasificarea in stil italian; la noi, aceeasi faina este clasificata 550. de aia se gaseste la noi faina de pizza 550, e acelasi lucru cu aia italiana 00. N-are rost sa umbli cu ochii scosi dupa faina 00, asta voiam de fapt sa zic.
000, sau trei nule, e faina cea mai fina, facuta din miezul miezului bobului de grau si care are cel mai mic continut de gluten. poate iesi si din ea si paine sau pizza, insa e mai indicata pentru prajituri. pa, pofta buna.
Dane, mulțam de ajutor:-). Poate ai o idee și pentru un echivalent la semolina de grano duro?
Dan, o intrebare: faina de care zici tu 550? e echivalentul celor 000? sau cui corespunde?eu de ex am Baneasa si vad ca scrie 000…Ms fain
aici e o sansa mica sa nu fiu tocmai corect, fiindca n-am apucat sa fac cumparaturi in italia ca sa compar, stiu doar de pe siteurile unor gospodine romance de-ale noastre care gatesc prin italia: din cite am inteles eu semolina de grano duro e grisul nostru clasic din care facem galustele de pus in supa de pui… singura diferenta e ca poate fi macinat mai mare sau mai mic, insa in momentul in care il amesteci cu apa devine aluat indiferent de cum e macinat. eu pun gris din asta obisnuit, romanesc, in aluatul de pizza si iese perfect, am pus si la paste de casa si e in regula.
asta era și bănuiala mea (de fapt șitu că semolina e gris, atâta doar că sacul din italia arată altfel decât grisul din comertul nostru, probabil granulatia e diferită si de asta). multam.
Dan, merci de informații, chiar mă întrebam care-s echivalențele codurilor (mă simt ca la electronică în clasa a 9-a :-) )
Semolina totuși nu cred că e grisul nostru pentru că-i prea mare. Eu folosesc semolina pentru aluatul de paste însă nu văd cum aș putea face asta doar din griș pentru că e chiar grunjos ca să se preteze la așa ceva. De asemenea, semolina are o culoare gălbuie…cu totul altă mâncare de pește față de griș.
O altă chestie vis-a-vis de 000 (trei nule). Este probabil cea mai puțin nutritivă făină, fiind cea mai procesată și probabil cea mai generatoare de burtă, în consecință de evitat :-)
Heiiii , tocmai ce s-a terminat emisiunea ta pe ” Euforia „- parca mi-am vazut la televizor un vechi prieten ! M-am bucurat mult . O singura sugestie , daca imi este permis , fii putin mai curajos ( agresiv ?), esti prea bun fata de multi colegi din bransa , curaj ca poti mai mult ca altii !! Sa auzim de bine .
Nicoleta, mulțumesc. Nu cred că trebuie să fiu mai agresiv, îmi place să iau lucrurile cu binișorul:-)
Durum, dacă nu greşesc, este de fapt chiar numele soiului de grâu celui mai ţeapăn. Poate fi măcinat în granule de diferite dimensiuni, cel mai fin rezultat fiind făina din grâu dur. De la o mărime în sus e griş (the mighty semolina, exact, care de felul lui nu e obligatoriu din grâu – poate să fie din porumb, orez etc.) şi e într-adevăr galben, aşa cum e inima bobului din soiul ăsta de grâu. La noi sunt populare un singur fel şi o singură mărime de griş, din câte ştiu nu din grâu dur.
Aşadar, de unde pot să îl iau şi eu pe grişul ăsta galben?
Ciușca, asta-i întrebarea! Al meu e de la Emil, care l-a adus din Italia. Poate punem pe roți o filieră pentru semolina:-))
Ar fi o treabă :)
si la greci sunt doua feluri de gris – unul mai mare, tocmai bun pentru prajiturile lor insiropate si altul mai fin, aproape instant.
uite ca incet-incet ne lamurim si cu semolina asta. cred ca totusi daca e facut din porumb nu mai iese gris, iese malai. parca suna cunoscut termenul de malai grisat…? pina acum cred ca-s clare doua chestii – depinde de felul de grau si de gradul de macinare.
adi, faina aia a ta cum arata, e fina de tot ca faina normala, sau e mai granulata?
Toate bune si frumoase … dar intrebare mea de necunoscator, o tava de pizza pe unde gasesc prin cluj/constanta … sau care este factorul forte al acestor tavi … ca vreau un blat subtire si crocant …
Ceva sfaturi :D
Panorama, blatul e așa cum îl faci tu, am izbutit blaturi subțiri și crocante și pe vatră și în diverse tăvi și pe fundul tăvii.
uite aici cateva idei pentru tavi
http://www.pizzaalforno.ro/produse/tavi-retine-si-suporti-pentru-acestea/retine-pizza-cu-bordura%2841%29
Azi am facut si eu pizza dupa reteta ta. A iesit super buna !
salut, arata foarte bine pizzuca ta…am facut si io una zilele astea http://gfoodq.blogspot.com/2010/08/pizza-la-moi.html sa-mi zici o parere ca de la profi la amator pasionat de bucatarie
nu va trebuie domne o tava anume pentru pizza, cel mai bine iese pe o bucata de gresie, pe partea neceruita:) Blatul iese cu atit mai subtire si crocant cu cit il intinzi mai subtire.
indiferent de granulatie, faina 000 se obtine prin macinarea griului comun, „Triticum aestivum”. La fel si faina 650 (faina speciala de brutarie, mai putin prelucrata, cu mai multa cenusa). Faina 00 se obtine din griu dur, „Triticum turgidum var. durum”. E pur si simplu o alta planta. Un griu mai galben si mai fin, cultivat pe suprafete mult mai restrinse decit griul comun. Faina din griu dur este faina din care, prin lege, din 1965, se fabrica pastele uscate in Italia. Are un continut de gluten mai mare decit faina din griu comun, aluatul iese auriu si nelipicios. De facut burta, fac toate. Au acelasi continut caloric, indiferent de granulatie sau culoare. Faina 000, folosita in patiserie, e cea mai aspectuoasa, dar are cea mai mica valoare nutritiva, este cea mai prelucrata si saracita de nutrienti. De la 650 incolo si pina la faina integrala (cea mai sanatoasa) creste valoarea nutritiva, respectiv continutul in cenusa (invelisul bobului de griu, tarite).
Numai bine si spor la gateli!
duminica dimineata, cald in casa, rece afara, pofta de mancare si o reteta buna… cam asta inseamna pizza in tava. poate pe seara un vin rosu cu castane la cuptor.
pericle, niște castane nu m-ar deranja nici pe mine:)
nu se prinde pizza daca nu pui ulei in tava?
Ela, depinde de tavă. Într-o tavă teflonată, nu. În celelalte trebuie să pui puțin ulei la început. Cât să ungă tava, nu mai mult.
ce se intampla daca invit la masa 7 persoane si am folosit o cana prea mica pentru masurat faina? :D
cami, mai faci o tură:)
salut adi,
tocmai am citit reteta de pizza si am ramas cu aceeasi curiozitate nesatisfacuta.
e asa mare secret blatul adevarat de pizza incat niciun pizzaiolo nu vrea sa-l divulge sau tocmai aici e secretul: nu e nimic complicat, tine doar de proportii, de faina si de drojdie(din ce am dedus eu). chiar exista o diferenta atat de mare intre blaturile facute cu faina romaneasca si cele facute cu faina pt pizza din italia? sa fie oare „aditivi” in faina italienilor care ajuta aluatul sa ramana elastic si compact, iar dupa coacere sa ramana ferm(sa nu se indoaie)?
astept parerea ta sau chiar „secretul” tau :))
după cum vezi, nu-i niciun secret:)
Salut, Adi!
Te urmaresc de ceva timp si-mi place mult ce faci. Mult succes in continuare!
Ma macina o intrebare: ai (ati) reusit sa faceti rost de aceasta faina din grau dur?
Sunt implicata intr-un proiect de economie sociala cu copii cu dizabilitati si ne dorim sa facem paste fainoase, neaparat cu faina din grau dur. Am gasit de cumparat, dar in cantitati enorme, de ordinul tonelor, sau foarte scumpa (11-15 lei/kg), fapt care nu ne ajuta deloc avand in vedere ca am vrea sa comercializam aceste paste in viitorul apropiat, pentru a dezvolta acest proiect.
Numai bine!
Fără nici o legătura cu producatorul, faina de grau durum găsiți aici: http://www.terranatura.ro/
Domnule Adi,
Sunt o miniona care a mancat atata pizza incat ai crede ca sunt facuta, la randu-mi, din pizza. Am fost mereu in cautarea retetei perfecte, si o tot caut de vreo 6 ani… No more!!!
„M-am impiedicat” de site-ul tau si incerc de pe el tot ce-mi face cu ochiul. Dupa cum poti deduce, bineinteles ca nu mi-a scapat pizza asta, care pizza (care blat, care sos, „care este”) este o dementa. Multumesc. Da asa-ti multumesc, incat fac si fursecurile cu lamaie. Tot acum. Aluatul e in frigider as we speak. Daca nu ma crezi, mergi de vezi link-ul pe care l-am „uns” alaturi.
Sa traiesti mult si bine,
e urarea de la mine.
Chapeau.
Sunt acum cateva pizzerii in oras cu pizza la tava, experienta mea cu cei de la Taglio e minunata, pe la Unirii, mai mult nu va spun , merita incercata!!!