Stați să vă spun…

…cum a fost de ziua mea: mai întâi am mers undeva în afara orașului, pe un deal ițit dintre alte dealuri, într-un loc a cărui liniște e tulburată sporadic doar de turmele de oi care trec de pe o pășune pe alta și de avioanele care zboară la mare înălțime. Acolo s-a petrecut un picnic cu mâncare puțină dar bună (nu am gătit eu, doar a fost ziua mea) și cu un pahar de vin pe care l-am ciocnit, în care mi-am înmuiat buzele și pe care nu l-am băut, pe motiv că mai vreau să am permis de conducere și mâine.

Dacă din ziua de ieri rămâneam doar cu picnicul, tot ar fi fost perfect. Însă lucrurile nu s-au terminat aici. Mi s-a spus că trebuie să mergem până-n Sânicoară, la marginea Clujului, la mama unei prietene, după nu-știu-ce-fluturi/porci roz, apoi revenim acasă să frigem ceva pe grătar și să putem bea un pahar de vin în liniște. Fă la stânga aici, fă la dreapta aici, du-te înainte. Urmând instrucțiunile, m-am trezit la poarta aerodromului. Mi s-au trezit toți fluturii din stomac. Presimțeam că o să urmeze ceva interesant. Nu bănuiam cât de interesant.

Ei bine, ieri am luat prima mea lecție de zbor. Am fost așezat pe locul pilotului, am decolat, mi s-au explicat câteva lucruri de bază referitoare la comenzi și manevrarea aparatului și mi s-a pasat comanda. Am pilotat avionul aproape jumătate de ceas, deasupra Clujului. Am experimentat viraje, răsturnări ale liniei orizontului, senzația de imponderabilitate pe care o ai când îndrepți botul avionului spre sol. Încă nu-mi revin. Știu că trebuie să-mi iau brevetul de pilot. Voi face tot ce-i necesar pentru asta.

Ziua s-a încheiat cu o cină bună, într-un loc foarte frumos. a fost tot o spurpriză. De acolo n-am imagini, am în schimb un film scurt, făcut în aer. Vă mulțumesc tuturor pentru urările de ieri, pentru gânduri și pentru că sunteți alături de mine. Cât despre aniversarea celor 35 de ani de viață pe care i-am împlinit, știu și cui și cum să mulțumesc. Să fiți sănătoși.