Vată de zahăr

320

Vata de zahăr m-a fascinat în copilărie. Mi se părea că-i cel puțin o mare vrăjitorie la mijloc și mă uitam cu gura căscată (Adi, nu căsca gura) la țiganii (așa le spuneam atunci, cuvântul nu avea nimic peiorativ și încă nu-s lămurit că ar avea azi) care plimbau un băț într-un lighean iar bățul se îngroșa și se umfla până devenea gogoloiul de vată pe care ni-l cumpărau mama și tata duminica, dacă ne plimbam prin centru ori prin parcul băimărean. Zilele trecute am făcut două poze, în dimineața asta le-am revăzut și mi-am zis că n-o fi rău să vă amintesc de vata de zahăr. Și pentru ca scurta mea postare de azi să aibă și valoare educativă, vă propun să citiți aici, pe Știați că, o scurtă-scurtă istorie a norului alb și comestibil pe care-l îndrăgesc atât de mult copiii. N-am verificat informațiile de acolo, abia ce am descoperit site-ul. Puteți să-o faceți voi. Și mai am o informație neverificată dar pe care trebuie să o iau ăn serios, întrucât vine de la nepoata mea, Maya: dacă puui zahăr pe geam, vine barza și-ți aduce copii. Pun pariu că vata de zahăr e mult mai vizibilă. Să fiți sănătoși și să nu exagerați cu consumul de zahăr. Un ghem de vată e făcut din 30 de grame. Dacă mâncați unul într-o zi, ar fi înțelept să vă feriți de alte surse de zahăr (cum ar fi pâinea și produsele de panificație) ori măcar să beți apă în loc de suc și să nu mâncați alte dulciuri.

Join the Conversation

  1. Imi place cum ai impletit cele doua povesti… Si eu am crezut, ca Maya, pina pe la 13 ani faza cu zaharul si barza. Ba chiar, pe la 10 ani, cind trebuia maica-mea sa nasca din nou, m-am dus si am cumparat chiar eu zaharul:))))
    Oricum, oricit mi-ar placea vata de zahar, n-am curaj sa maninc asa ceva. Zahar?!:)

  2. Mie imi aduce aminte de copilarie, si de festivalurile la care ma ducea mama si mereu o rugam sa-mi ia ‘vata pe bat’ ca asa ii spuneam eu :)) Acum recunosc ca o cam ignor de o buna perioada…

  3. ha ha, asta cu barza am testat-o eu ca imi doream ff mult un frate sau o sora (aveam deja 5 ani si eram cea mai saraca deoarece nu aveam frati).. asa ca am golit o punga de zahar pe pervazul exterior al „tarnatzului” de acasa. Am primit indicatii precise de la medicul veterinar din sat :) eh.. pana la urma a venit si barza. Au trecut vreo 25 de ani de atunci, si cel mic adus de barza e tot rasfatatul familiei. Vata de zahar pe bat e insa delicoasa, mie imi aduce aminte de mare ca daor acolo o mancam.

    1. szegedi misi says:

      Foarte faina povestea ta.

  4. Adi, mie imi aduce aminte mereu de parcul mare din Baia-Mare, acolo doar era pe vremuri, este si acum, mananc si acum cu fiu-meu impreuna, e delicioasa si miroase a amintiri din copilarie, a vremuri demult uitate…dar readuse in cotidian prin pastrarea unei ” traditii” sa zicem asa….vata de zahar pe care o gasim si ambalata in magazine mai nou si diferit colorata…
    .ma rogh aceste culori fiind doar o strategie de marketing….inutila in opinia mea…de ce sa coloram vata de zahar?

  5. imi placea la nebunie ! imi aduc aminte de ziua in care mama, venind de la serviciu, m-a surprins incercind sa maninc vata udata si amestecata cu zahar !!!!

  6. Imi place foarte mult poza. Ce aparat foto folosesti? Mersi.

    1. Adi Hădean Author says:

      nikon d 7000:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close