Puteţi să le spuneţi aituri, răcituri, tremurici, piftie, sloi, cociune, n-are importanţă, nu le cunoaşteţi cu adevărat dacă nu mâncaţi din cele făcute de Mirce Groza, tatăl tânărului Darius. Chiar începe să-mi pară rău pentru voi. În acelaşi timp, nu-mi explic de ce nu am putut să suport piftia în copilărie. Îi vedeam tremuratul şi aveam senzaţia că vrea să sară la mine, să mă mănânce. Mare noroc că am reuşit să trec peste asta. Şi mai mare noroc m-a lovit aseară. M-a sunat Mircea să-mi spună că mi-a trimis două răcituri şi că pot să le iau de la fiul. Pe care fiu l-am scos azi în ger, îmbrăcat doar în cămaşa de noapte, să-mi dea preţiosul pachet. De care m-am atins cu evlavie, ca de sfintele moaşte. Şi cu reţinere, deoarece mi-am impus o cură săracă în calorii, şi, se ştie, piftia nu-i tocmai coca cola zero.
Rugăciunile-mi nocturne (de trei nopţi visez doar grătare, piftii şi chiftele, probabil din cauza ciorbelor de legume mâncate peste zi) şi-au găsit răspuns odată cu prima îmbucătură. Un gust fin, textură delicată, gustul de ustoroi atât de subtil încât am senzaţia că nici nu-i acolo, că e undeva în capul meu şi atât. Despre limpezime şi conţinutul bogat în muşchiuleţ de porc şi carne de curcan nu mai vorbesc. Mai bine vă dau câteva poze,care din păcate, din cauza nepriceperii mele, nu pot spune toată povestea:
Ambrozie
Lumini şi umbre
Golden brown, texture like sun
Aşa ceva nu există!
La Multi Ani pe anul asta ca nu ne-am auzit ;)
la mulţi ani şi ţie :-)şi bine ai revenit:-)
eci in seara asta ma paleste o pofta goaaaaaznica de racituri
si stau eu sa ma gandesc la racituri bune mancate in lumi de mult apuse
si zic: daca tot m-am apucat anul asta de gatit tot felul, ce-ar fi?!!!
si pentru ca TU esti scaparea mea cu retete pe care le inteleg si urmaresc usor – si le si pot face!! – dau pe google Adi Hadean racituri, imi apare link-ul, cu sperante mari deschid, citesc cu sufletul la gura si… reteta nu-i…. ooooofffff… sa nu se mai repete!!! :)))))
Sarbatori Fericite!!