Zărgan la cuptor

Copilăria mea a fost plină de pește pe care nu mi l-am dorit, pe care nu- suportam, nu-l mâncam decât forțat. Singura experiență plăcută legată de peștele copilăriei mele e o ciorbă făcută de bunicul meu din partea mamei, care a reușit cumva să mă încânte deși am început să mănânc din ea cu multă îndoială. În rest, deși părinții mei găteau peștele bine, n-am putut fi convins. Gustul peștelui nu era pentru mine. Totul se schimbă, inclusiv sau mai ales noi. Azi mănânc orice fel de pește (îl mănânc și crud), gătesc orice pește-mi cade în mână și mă bucur să văd că fiul meu îl consumă cu plăcere.

Acum câteva zile am trecut prin hala de pește a pieței Obor și am cumpărat zărgan. Am ales să-l gătesc foarte simplu, cât mai simplu.

L-am curățat (tăietură fină de la cap la coadă, pe burtă, îndepărtat interiorul, curățat cu un șervet, îndepărtat solzii de pe spinare, curățat cu alt șervet).

Între timp am încins cuptorul la 180 de grade Celsius. După ce am isprăvit operațiunea de curățare am așezat peștii pe o tavă, pe hârtie de copt. I-am stropit cu ulei de măsline, am presărat peste ei granule de sare, piper, semințe de susan negru. Am stors puțină zeamă de lămâie, am mai intercalat printre ei câteva rondele de lămâie. Am mai aruncat peste pești frunze de oregano și rondele de ardei iute.

Am pus tava în cuptor și am ținut-o acolo 25 de minute. Lângă pește am pus salată rece de cartofi. Găsiți o rețetă și pentru asta pe aici pe undeva.

Asta a fost tot. Să fiți sănătoși.