Dintotdeauna am apreciat cărţile şi filmele cu final deschis unde, după ce te-ai chinuit cu sute de pagini sau ai pierdut sute de minute care te-au răscolit în cele mai întunecate locuri, ai rămas în aer, neterminat. Ca autor al propriei mele vieţi, n-au fost puţine dăţile când am ales să las lucrurile neterminate, să închei brusc şi neaşteptat poveşti care, poate din perspectiva spectatorului, păreau că mai au mult până să se termină sau că va exista un epilog. Cu toate că întotdeauna îmi fac cunoscut acest stil de a trece prin viaţă încă din introducere, nimeni nu pare să aibă o reacţie pozitivă atunci când o fac, probabil pentru că spre deosebire de restul care-şi aduc povestea către un final, fie el şi deschis, eu mă opresc în punctul culminant.
Sunt totuşi şi lucruri pe care le duc la capăt, proiectul acesta la care Adi mi-a dat şansa să particip, fiind unul din ele. N-a fost uşor, dar asta pentru că-mi place mie să complic lucrurile, însă n-a fost nici greu, pentru că Adi m-a lăsat să-mi fac de cap la el în curte, fără să-mi impună vreun stil anume. Astea fiind spuse, am să vă las cu reţeta mea de „chec de mamaie”, de altfel prima chestie dulce pe care am făcut-o şi mi-a ieşit pe vremea când încă nu ştiam să vorbesc urât, o vreme în care Oana Roman era la fel de cunoscută ca mine.
Mai întâi am tapetat două forme de 20 cm (L) / 10 cm (l) / 8 cm (h) cu unt şi făină apoi am amestecat 35 grame de cacao cu 50 grame de ulei de floarea soarelui. În continuare am cernut de câteva ori 200 grame de făină tip 480 (9% proteine) împreună cu 50 grame amidon de porumb şi 10 grame praf de copt.
Apoi am separat cinci ouă la temperatura camerei. Cele 85 grame de gălbenuş rezultat le-am frecat cu un tel într-o cratiţă pe foc mic împreună cu 150 grame zahăr fin, 3 grame sare fină, coajă de la o lămâie mare şi o portocală mai mică până a început să iasă abur, apoi în afara focului până s-au făcut spumă. Am încorporat apoi 200 grame de ulei cald (aprox. 50°C sau cât să frigă la deget) şi 50 grame de lapte la fel de cald.
Din cele 165 grame de albuş am făcut o bezea moale folosind alte 150 grame de zahăr fin, 25 grame de zeamă de la lămâia rasă şi 15 grame extract de vanilie.
Am încorporat prima compoziţie în bezea (ştiu, o să pară prea moale, dar nu e) apoi am încorporat amestecul de făină în patru tranşe.
Am împărţit compoziţia în două şi în una din ele am încorporat amestecul de ulei şi cacao. Apoi am turnat straturi alternative de compoziţie albă şi neagră în ambele tăvi, pe care mai apoi le-am răscolit puţin cu o coadă de cuţit.
Am tăiat apoi aluatul pe mijloc cu un cuţit uns cu ulei ca să crească uniform în cuptorul pe care l-am preîncălzit la 200°C.
Am copt apoi checul 10 minute la 190°C şi încă 45 la 165°C, cu menţiunea că fiecare cuptor e ca o femeie, nefiind două la fel.
Cam atât de aici… om trăi şi ne-om mai vedea în altă parte. Al vostru quasicofetar Mircea Banu
Text&Foto: Mircea Banu
Remarc ca incepi sa dezvolti o obsesie, nu stiu cat de sanatoasa, pentru rubiconda faptura (cum mi se pare ca am vazut-o calificata intr-o zi pe aici). Lamureste-mi, te rog, o curiozitate: de ce numai Oana Roman? De ce nu, de exemplu, si Adrian Nastase, Alina Mungiu-Pippidi, Andrei Plesu, Helmuth Kohl? Ce are ea atat de special de-i faci onoarea sa o pomenesti mereu in retetele tale?
Bine, explicatia ar putea fi extrem de simpla, atragerea unui numar cat mai mare de comentarii, fie ele si negative, din partea unor feministe inversunate care si-au ars toate sutienele si habar n-au cum sa fiarba un ou.
Te pot învăţa oricând să fierbi un ou. Am explicat deja pe unul din blogurile mele de ce am ales-o pe Oana Roman.
Foarte multumesc de oferta, consider ca nu am nevoie. Cat despre blogurile tale, nu ti le stiu pe toate, deci subiectul Oana Roman va ramane invaluit in mister. Pentru mine, desigur. Oricum ar fi, la buna vedere, domnule (quasi, cvasi) cofetar.
Multumim mult pentru tot!
Pentru retete, dar si pentru stilul atractiv, poetic, foarte placut!
Cariera fulminanta si, incaodata,
MULTUMIM!
Toate au fost bune, pana la ieșitul fumului din gălbenușurile cu zahar. Al meu zahar s-a caramelizat de tot si tot n-a apucat sa iasa nici un fum. Așa ca am refăcut crema de galbenus, fara sa mai pasteurizez nimic. A ieșit foarte bine si așa. Insa as multumi mult daca ai mai da si alt indiciu cu privire la timpul pe care trebuie sa-l petreacă gălbenușurile pe foc. Cum ar fi, de exemplu, consistența sau temperatura.
Cele 85 grame de gălbenuş rezultat le-am frecat cu un tel într-o cratiţă pe foc mic împreună cu 150 grame zahăr fin, 3 grame sare fină, coajă de la o lămâie mare şi o portocală mai mică până a început să iasă abur, apoi în afara focului până s-au făcut spumă.
Abur, nu fum.
Ma omori! :)
La mine n-a ieșit nimic.
Nu vrei deloc sa zici nici macar ce consistenta trebuie sa aiba crema cand o iei de pe foc? Trebuie sa înceapă sa se întărească?
Nu am zis că faci o cremă. Ideea e doar să încălzeşti ouăle alea cât să se topească zahărul. Dacă vrei să nu se ardă fă toată treabă pe o baie de abur. Mie mi-e lene să fac pe baie de abur pentru că durează mai mult. Poţi să renunţi de tot la a mai încălzi gălbenuşurile. Eu o fac pentru că vreau să iasă cât mai bine checul. O să iasă la fel de bun la gust şi fără pasul ăla, doar că mai urât. cât despre consistenţă… nu tre să înceapă să se întărească, ba din contră, se subţiază, devine uşor translucidă de la zahărul care se topeşte şi începe să facă nişte baloane. Cam atât.. te-am mai înviat?
Recunosc faza despre care vorbesti, data viitoare o sa ma opresc la ea.
Iți multumesc. Pentru tot.
Felicitari pentru contributiile la Pagina lui Adi Hadean.
Sper sa ai timp sa scrii pe propriul tau blog mai des.
Am sa retin si aceasta reteta ca pe ” un clasic ” .
Uleiul de peste tot din compozitie poate fi inlocuit cu unt topit? Multumesc!
Da, se poate. Scoţi cele 200 grame de ulei şi cele 50 grame de lapte şi le înlocuieşti cu 250 grame de unt 82% topit. Uleiul pentru cacao ar fi bine să nu-l înlocuieşti cu unt. E folosit tocmai pentru a evita cocoloaşele dacă-ţi place să foloseşti multă cacao şi cum untul are şi apă în el poate să facă cocoloaşe. Dacă vrei neapărat foloseşte unt şi un blender submersibil să scapi de cocoloaşe.
Ați fost diferit în scris și în rețetele prezentate, dar de fiecare dată incitant. Mi-a căzut bine tot anul acesta. Îmi rămâne gândul la cozonacul cu unt făcut în câteva zile. Nădăjduiesc să-l reușesc că promite.
Ma inveti pe mine sa fierb un ou? Te rog. Le fac praf. Vreau sa le fac cu miez cremos. Te rog mult.
Doar dacă îţi arzi toate sutienele.
Sunt om si am preferinte. Asta e. Si recunosc ca, de departe, ai fost preferatul meu dintre interni – cu tot respectul si aprecierea pt Olguta si Costin.
Poate regasesc in stilul tau (de a scrie) ceva din mine, ceva din fiul meu, habar n-am si n-am chef sa-mi explic preferinta.
Am mai spus-o dealtfel, am agreat cinismul si aciditatea textului, agresivitatea fata de prostie si superficialitate.
Urmaresc blog-ul tau, http://desertologie.blogspot.ro/ si cred ca „zicerea” asta, te si ma defineste – Desertologie = Ştiinţa care se ocupă cu deşteptarea proastelor care se visează cofetărese.
Raman fidela cititoare a blog-ului (pe care imi doresc sa poti pune noutati mai des).
Sunt convinsa ca voi mai auzi de tine. Mult si bine.
Respect Mircea,
monica (mi-am scris intentionat numele fara majuscula)
Rămas bun, Mircea! Mulțumesc pentru rețete, le voi căuta de-acum pe blogul tău!
Draga Mircea,
de cand ai lasat reteta asta amintire, cred ca am facut checul de 6 sau 8 ori, pana acum, mai urmeaza. In sfarsit impaca toata familia, eu il ador, iar sotului i se pare ca se apropie de cel mai bun din lume, al mamei lui, desigur. Faptul ca era ceva mai dichisit in modul de lucru, cu gramaje atat de precise a determinat clickul castigator. Asadar, poti sa ne spui unde te mai putem gasi….asta, doar daca nu vrei sa te googalim neaparat.
De multa vreme cautam o reteta „altfel” pentru chec.
E chiar deosebita. Deosebit de buna.
Dar am o intrebare. Pentru componentele lichide cantitatile pe care le-ai dat sunt in grame sau ml?
Toate sunt în grame.
N-am prea multe cuvinte acum, la mine si nici nu cred ca voi face vreodata minunatiile tale ( diete, lipsa de timp, lipsa de nepoti mofturosi…), dar, pot sa-ti spun, draga domnule, ca m-ai ademenit bine cu frumusetea retetelor. Putem concura, zic eu, cu toti fitosii astia din coana Europa si de aiurea… Cred ca a prins f. bine actiunea lui Mircea Dinescu, poate chiar el a deschis acest drum. Scuze, daca am suparat cu ceva.
Foarte bun! Multam de reteta.
Am mai gasit o reteta care iese super aici http://sapreparamsavuros.ro/re%C8%9Bete/chec-pufos-in-doua-culori.120.html?id=1596
Ce zici de ea?