„Put the lime in the coconut”, ne îndeamnă un vers dintr-un cântec sâcâitor… şi am pus. Dar lipsea ceva. Ciocolată! Trufele sunt de două feluri: cele după care scormonesc porcii prin pământ din motive nu tocmai alimentare şi cele după care scotocesc femeile prin cutii din pură plăcere. Pe primele le las în seama bucătarilor teribilişti, câtă vreme eu mă ocup de cele din urmă.
O trufă nu-i nimic altceva decât un ganache fin învelit într-un strat subţire de ciocolată temperată, acoperită mai apoi cu un praf de cacao bună sau orice mărunţiş ce poate dezvălui aroma ce se află în interior. Cum e post şi un ganache clasic se face topind ciocolata cu smântână pentru frişcă fierbinte, a trăbuit să caut alternative. Frişca vegetală iese din discuţie, nu pentru că m-ar înspăimânta lucrurile pe care le conţine, ci pentru că pur şi simplu are un gust nepotrivit.
Aceste mici bile de plăcere, îşi încep existenţa undeva într-un castron cu 200 de grame de ciocolată neagră (65%) tocată mărunt şi cât se poate de egal. Folosiţi cea mai bună ciocolată pe care o aveţi la dispoziţie. Împreunaţi într-o oală pe foc 160 de grame de smântână de cocos cu 40 de grame de zeamă de lime, coaja aferentă şi 20 de grame de miere de salcâm. Când dă în clocot turnaţi totul peste ciocolată şi lăsaţi-o în pace fix două minute. Mângâiaţi apoi ciocolata cu o spatulă de silicon cu mişcări uşoare, dar rapide, circulare şi în nici un caz prea ample, până ganache-ul devine uniform şi lucios. Înveliţi-l cu o folie de plastic şi lăsaţi-l să doarmă cel puţin două ore într-un frigider.
Odată ce s-a întărit, treziţi-l şi porţionaţi-l în bile de 15 grame. Aşezaţi-le pe o tavă cu hârtie de copt şi băgaţi-le câteva minute la congelator. Între timp temperaţi 100 de grame de ciocolată pe care să o aveţi la îndemână şi pregătiţi un castron cu cacao sau fulgi de cocos. Cum să temperaţi? Tocaţi mărunt ciocolata, topiţi trei sferturi din ea pe baie de abur ori la microunde şi apoi încorporaţi ultimul sfert în aceasta.
Când aveţi totul pregătit scoateţi bilele din congelator, treceţi-le prin ciocolată şi apoi prin cacao ori cocos. O trufă bine făcută are interiorul moale şi catifelat şi exteriorul crocant. Dacă v-au ieşit aşa, dezastrul de pe masă şi mâini o să merite şi dacă tot mai sunteţi supărate muşcaţi dintr-o trufă. O să vă treacă…
Text&Foto: Mircea Banu
Off…chiar in a treia zi de no sugar, vad titlul postului pe blog la mine si zic ia sa vad o reteta cu trufe, crezand ca este vreo trufa de Ro, si vad reteta asta delicioasaaa!!!!!Drooling pe tastatura!!!!!Ma duc sa iau o nuca de cocos, restul am prin casa!Byeeee
Buna! Ce inseamna „smântână de cocos” ???
Multumesc! :)
Chiar ma gandeam la ceva dulce sa pregatesc in acest week-end, iar niste trufe ar fi bine-venite. Multumesc pentru reteta!
V-aș contrazice :) Nimic nu poate înlocui smântâna de origine animală, cu un procent ridicat de grăsime, pentru a creea senzația, de „melt in your mouth” de onctuozitate care definește printre altele o trufă! Înțeleg că mariajul dintre lime & coconut este faimos dar, in opinia mea, este oarecum conflictual cu ideea de trufe- deoarece amândouă aromele / ingredientele sunt foarte puternice ca gust/aroma/ textură și pot contracara tocmai senzația pe care încercați să o descrieți. Și ca o paranteză – dintr- o trufă nu se mușcă!! Se introduce foarte delicat in gură și se lasă să se topească foarte ușor astfel încât să se poată obține o senzația maxima. Numai bine xx
(Y) (Y) (Y)
Multumim mult pentru reteta. A iesit yummy!