Bună!
Pe măsură ce o să ne cunoaştem, o să descoperiţi că sunt un om cu multe „preocupări”. Am perioade întregi în care sunt fascinat de vreun ingredient şi încerc să îl exploatez la maxim. Aşa a început „pasiunea” mea pentru citrice deoarece primul lucru pe care îl înveţi atunci când intri în bar este să iei în primire maşina de stors citrice. Cu sau fără centrifugă, operaţiunea este la fel: iei fructul, îl tai în două şi îl presezi. Foloseşti sucul şi arunci ce a rămas: job done!
Am stat o perioadă bună de timp cu ochii pe coşul de gunoi şi mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Ceva nu făceam bine, aşa că am luat fiecare aspect în parte până am descoperit (cu stupoare) că am scăpat din vedere un lucru foarte important: coaja citricelor. Bogată în uleiuri esenţiale, dacă este manevrată cum trebuie, poate crea mixuri splendide!
Aşa că am început cu lămâile! Am ales să dau coaja jos de la fiecare lămâie şi să o folosesc în diverse scopuri. O parte din stiva de peste zi ajungea într-o sticlă de alcool care urma să devină limoncello (reţeta într-o postare viitoare) iar cu cealaltă parte am început să prepar oleo saccharum.
Deşi numele ar putea fi intimidant, nu vă speriaţi! Acest „ulei al zahărului” nu este decât un mod prin care puteţi îmbunătăţi orice reţetă care necesită lămâie.
Pentru a face acest sirop, aveţi de nevoie de coaja de la o lămâie (fără partea albă) şi de nişte zahăr alb – cam 2 linguri mari la o lămâie de dimensiuni mai mari.
Puteţi alege metoda tradiţională de preparare, în care lăsaţi tot conţinutul într-un borcan şi să aşteptaţi (vreo 6 ore) până este gata dizolvat sau puteţi alege să îl preparaţi mai rapid punând coaja de lămâie şi zahărul într-o pungă de vidat şi să o vidaţi. Oricare dintre aceste metode aţi alege, rezultatul va fi acelaşi: cel mai aromat sirop de lămâie pe care l-aţi gustat vreodată!
Ca model de referinţă pentru acest mix pe care vi-l voi prezenta mai jos am ales două băuturi celebre: „Gin & Tonic” şi „The Smash”.
„Gin Tonic” este una dintre cele mai cunoscute băuturi de tip aperitiv, iar „The Smash” face referire la un cocktail preparat prin metoda shake (cu ajutorul shaker-ului de bar) care are în componenţă cel puţin o plantă aromatică, menta fiind cea mai des folosită.
Dacă nu aveţi un shaker pe acasă, nu vă impacientaţi! Puteţi folosi pe post de shaker orice borcan ce se închide ermetic. Efectul va fi acelaşi.
Am ales să combin cele două băuturi clasice cu acest oleo saccharum şi pot să spun că rezultatul a fost unul surprinzător! Vă las reţeta mai jos:
Prologue Smash
Pahar: collins, plin cu gheaţă cuburi
Decor: coajă lămâie & busuioc proaspăt
Metodă: shake & dublă strecurare
Ingrediente:
40 ml gin
20 ml olleo saccharum
20 ml suc proaspăt de lămâie
4 frunze de busuioc proaspăt
top apă tonică
__________________________
Mod de preparare:
1. Se adaugă toate ingredientele în „shaker-ul” nostru improvizat cu gheaţă cât mai multă*. Ca unitate de măsurat, puteţi folosi un pahar mic, cum sunt cele pentru ţuică. De regulă ele au o capacitate de 40 de ml.
2. Se agită bine până când amestecul este bine răcit, aerat, diluat şi omogenizat. O să vă daţi seama de acest lucru atunci când pereţii exteriori ai borcanului/recipientului sunt „aburiţi”.
3. Se strecoară tot conţinutul cu ajutorul unei strecurători de ceai. În felul acesta, toate acele mici bucăţi de gheaţă şi de busuioc nu vor ajunge în băutura voastră.
4. Se adaugă apa tonică** până sus.
5. Se adaugă decorul.***
6. Se serveşte cu un zâmbet! ;)
* Există de ceva vreme o „dispută” legată de cantitatea de gheaţă care ar trebui să se regăsească într-un cocktail şi cred că este timpul să clarificăm şi acest lucru. Pe scurt: gheaţa este prietenul nostru! Cu cât mai multă cu atât mai bine.
** Pentru a păstra prospețimea apei tonice pentru mai mult timp, puteţi alege să îi scoateţi aerul cu o pompă de vidat folosită de obicei pentru vinuri.
*** Pentru a face acel decor aveţi nevoie de o foarfecă „în zig-zag” pe care o puteţi găsi la orice magazin de papetărie. Pur şi simplu, îndepărtaţi coaja de lămâie cu un cuţit sau un „peeler” de citrice/cartofi, iar apoi decupaţi-o cu foarfeca în modelul dorit. Pentru a putea sta pe pahar, aveţi nevoie de un cleştişor mic cu care să prindeţi coaja de pahar.
Spor la (de)gustat,
Text: Fetcu Mihai
Foto: Aura Petrașcu
Pare o bautura destul de racoritoare
Si simpla :) dar cu gheata tre sa te contrazic… Depinde de cocktail in primul rand. Daca vrei un classic facut intr-un mixing glass atunci gheata e inamicul :) folosesti gheata ca sa diluezi si sa racesti dar daca e prea multa strica bautura ( ex. Old fashioned )
Salutare LeitnerAdy! Mulţumesc pentru mesaj. Într-adevãr este o bãuturã rãcoritoare şi simplã pentru cã scopul este ca ea sã fie uşor de reprodus în aproape orice mediu, cu ustensile pe care le poţi gãsi în bucãtãrie. Când vine vorba de gheaţã, discuţia este un pic mai amplã însã eu m-am referit la gheaţa care se regãseşte într-un cocktail. (În paharul în care îl serveşti, cum este cel pe care l-am prezentat mai sus.) Dacã vorbim de prepararea bãuturilor în paharul de amestec (mixing glass), atunci lucrurile sunt simple: este singura metodã din cele 9 în care ai control absolut asupra diluãrii, asta însemnând cã tu eşti cel care decide ce face cu gheaţa şi cât trebuie pusã în pahar în funcţie de ceea ce vrei sã obţii: diluţie vs. texturã vs. temperaturã (arome).
În cazul lui „Old Fashioned”, modul clasic de preparare este în paharul în care îl serveşti şi atunci ai nevoie de gheaţã cât mai multã. (paharul plin). Pentru simplu fapt cã gheaţa, dacã este manevratã corespunzãtor, îndeplineste un rol esenţial în crearea bãuturilor şi anume acela de: Rãcire Maximã – Diluare Minimã! Merge pe principiul „unde-s mulţi, puterea creşte”! Asta înseamnã cã având mai multã gheaţã în pahar, rãcirea bãuturii va fi mai rapidã iar rata de diluţie va fi mult mai lentã şi cantitatea diluatã mai micã.
Dacã vrei sa prepari un „Old Fashioned” în paharul de amestec dupã care sã îl strecori într-un pahar de tip „old fashioned” peste gheaţã, este aceeaşi discuţie, cu menţiunea ca atunci când îl amesteci (stir) sã îl amesteci mai puţin. În acest caz eu recomand ca strecurarea sã se facã peste un mic „block” de gheaţã sau de ce nu peste o „sferã”. :) Spor la mixat!
Cate idei utile am descoperit aici. Nu ma gandisem la vidat sticla de apa tonica. Vreau sa fac si eu. Cat timp se pastreaza siropul?
Bunã Petruţã! Mã bucur cã te-au ajutat informaţiile de aici. Dacã este pãstrat la frigider, poate sã reziste intre 7 şi 10 zile. Ca sã fiu sigur cã ma pot baza pe el, uneori adaug 1 ml de alcool (vodka, rom alb) pentru a-l prezerva. Spor la treabã! :)
Buna ziua.
Imi scriu parerea cu intarziere (nu ca i s-ar fi dus lipsa… :)
1. Geniala ideea de a colabora cu Dvs – educatie pe segmentul acesta (bauturi), rar sau deloc. Deci, FElicitari Chef Hadean
2. Coktail-urile nu le vedeam ca bauturi. In mintea mea le asociam cu lichioruri, dulce…nu pe gustul meu (recunosc, imi place berea)
3. Am citit nu doar reteta ci si comentariile (pt explicatiile suplimentare), si nu odata.
the end: Ma bucur sincer de acest refresh al ideii de blog culinar.
Respect
Bunã Monica!
Îţi mulţumimc frumos pentru gândurile frumoase! Ne bucurãm cã îţi place noul vibe al blog-ului domnului Hãdean. Cu siguranţã vor mai fi şi alte tipuri de bãuturi, unele din ele chiar cu bere! (De ce nu?)
Cu zâmbete,
Mihai :)