Grătare de ied în Țara Maramureșului

Sărbătoarea asta a Paștilor ne-a dus acasă, în Maramureș. Am petrecut primele zile, faine, între cei dragi și apropiați, în Baia Mare și Băița de subCodru. Ieri însă, am îndrăznit o excursie în Maramureșul istoric. Am trecut de Cavnic, de Călinești și Budești și am poposit la Văleni. Acolo am mâncat o pască fenomenală (nu am poze cu ea), din aluat de pâine, cu brânză dulce în mijloc, coaptă-n cuptor de lut. O binecuvântare. Pentru alte binecuvântări, ceva mai cârnoase, am oprit la Șieu, la Gheorghe și la Maria. Acolo s-au petrecut lucruri înfricoșătoare. Adică niște grătare de ied. Și apoi iarăși ied pe disc și oarece vițel pe marginea discului. Toate astea, stropite cu vin și bere.

Înainte de a vă lăsa cu pozele pe care le-am făcut acolo, să vă spun cum e cu discul: se spune că discul, invenție ardelenească, ar fi rodul minții ce sălășluia în trupul flămând al unui tractorist ce discuia un ogor. Omul a demontat unul dintre discurile de pe brațul utilajului, l-a întors cu fața concavă-n sus și a obținut un taler numai bun de fript/părăjit. De atunci, discul a evoluat în mai multe forme ce variază de la cele mai simple, care arată exact ca discurile folosite în agricultură, până la cele care arată ca niște piese de navă extraterestră. Aici veți vedea o formă ceva mai elaborată, cu o bordură lată pe care o poți folosi pe post de grill și cu o oală ce se umple de obicei cu uleiul ce se încinge apoi pentru frigerea cartofilor ori a cărnurilor. Cât despre grătrele de ied, ei bine, sunt atât de fragede, suculente și gustoase încât poți trece repede peste gândul că tu ești lupul din „Capra cu trei iezi”. În ceea ce privește iedul la disc, o parte din carne s-a săvârșit pe bordura oalei, s-a fript ca pe grill. altă parte a ajuns în oala cu ulei încins. Știu că nu-i cea mai sănătoasă metodă de preparare dar rezultatul a fost gustos, mai ales că după ce s-a pătruns bine carnea, a fost acoperită cu un litru de vin roșu și lăsată să fiarbă până a tras în ea toată savoarea bobului de strugure.

Bărbații m-or îmbrăcat în portul moroșenesc…

Apoi mi-or împrumutat o Anuță să stea cu mine-n chip.

La urmă, am lăsat în stânga Pietrosul și am coborât Dealul Ștefăniței, spre Beclean. De acolo, la Dej și apoi la Cluj.