După sărbători, bucătăria are nevoie de un mic reset. După mese bogate, fripturi elaborate și farfurii festive, eu simt mereu nevoia unui preparat mai relaxat, dar care totuși să nu facă vreun compromis în materie de gust. Așa mi-a venit ideea unei pizza fritta umplută cu friptură de rață, o rețetă ce am găsit prin frigider, după o masă de sărbătoare cu familia.

Rămăsese friptură de rață, mai ales carne de pulpă, fragedă, suculentă, care devine chiar mai bună a doua zi. Pentru că toată lumea era deja sătulă de mâncarea „de sărbătoare”, un preparat de street food contemporan, simplu, ușor de făcut și ușor de mâncat, era exact ce trebuia – aluat clasic de pizza, umplut, sigilat și prăjit rapid în baie de ulei – nimic complicat, dar absolut delicios.

Ingrediente pentru pizza fritta cu friptură rață

Pentru aluat (pizza clasică):

• 500 g făină
• 10 g drojdie uscată
• 350 ml apă călduță
• 1 linguriță zahăr
• 10 g sare
• 2 linguri ulei de măsline

Pentru umplutură:

• carne de rață gătită
• sare și piper, după gust

Modul de preparare  pizza fritta

Am început cu aluatul de pizza, pentru că e genul de bază care nu te trădează niciodată. Am dizolvat drojdia în apa călduță cu o linguriță de zahăr și am lăsat-o câteva minute să se activeze.

Am adăugat făina, sarea și uleiul de măsline și am frământat 10 minute, până am obținut un aluat elastic, neted, care nu se mai lipea de mâini. L-am acoperit și l-am lăsat la dospit aproximativ o oră, până când și-a dublat volumul. Am împărțit aluatul în 8, și am format bile egale ca mărime, pe care le-am lăsat pe un șervet să dospească a doua oară.

Între timp, m-am ocupat de umplutură. Am dezosat friptura de rață și am tocat carnea în bucăți mici, neregulate, păstrând textura. Am adăugat sare, piper și puțină grăsime de rață, doar cât să lege carnea și să-i redea suculența. Nu am vrut o pastă, ci o umplutură rustică, cu bucăți vizibile de carne.

După dospire, am întins aluatul în discuri subțiri. În centrul fiecăruia am pus un strat generos de carne de rață, și câteva firmituri de brînză (orice aveți rămas prin frigider ar fi la fel de potrivit), apoi am adus marginile spre interior, sigilând bine aluatul, ca pentru un mini calzone. Am avut grijă să închid perfect, pentru ca umplutura să rămână în interior la prăjire.

Pizza fritta la final

Am încins uleiul într-o cratiță adâncă și am prăjit pizza fritta pe rând, la foc mediu, până când au devenit aurii, au crescut, și au fost crocante la exterior. Le-am scos pe hârtie și le-am lăsat câteva minute să se liniștească, și să se scurgă de ulei.

Le-am servit simple, fierbinți, tăiate în jumătăți, ca pe un street food adevărat, cu un sos de roșii și parmezan răzuit deasupra. Aluatul s-a deschis ușor, aerat, iar interiorul a rămas moale și plin de gust. Exteriorul crocant, interiorul pufos, cu umplutura de rață intensă, savuroasă, care contrasta perfect cu aluatul neutru. Fără adaosuri complicate, fără plating sofisticat, doar mâncare bună, simplă, făcută din ce aveam deja – și ce ocazie bună să nu .

Un preparat care a demonstrat încă o dată că resturile bine gândite, mai ales cele de carne, pot deveni vedeta mesei. O rețetă fără pretenții, dar cu mult gust, perfectă pentru zilele de după sărbători, când îmi e poftă de ceva diferit, rapid și reconfortant.

Cu drag,
Cristina

Alte rețete de pizza mai găsiți aici.