Iată o reţetă pe care nu o veţi întâlni în nicio carte de bucate cumsecade. Nu se face! Servindu-se direct din sfânta cratiţă, evadează din saloanele artei culinare şi ca oaia neagră a familiei, se pripăşeşte prin câte o bucătărie de munte, cu crătiţi înnegrite de vreme şi miros de mere şi gutui.
Sfidează pizza parafrazând-o obscen şi umileşte clasica mămăligă cu brânză,împodobindu-se cu esenţe străine. E o trăznaie românească, născută în mine din amintiri şi provocări, din pofte şi găteli de bunică preoteasă.
Înainte să cad lat îmbătat de propriile vorbe, să vă spun cum se face. Nu-i greu, n-are dichis, dar încălzeşte sufletul de român ca o victoriei a naţionalei de fotbal împotriva Argentinei.
Se face o mămăligă vârtoasă. Nu vă învăţ eu cum. Dacă sunteţi cititorii acestui site, ştiţi câte ceva despre bucuria gătitului. Singurul lucru pe care vi-l spun este să folosiţi un mălai cu granulaţie ceva mai mare şi purcedeţi la treaba asta ca şi cum aţi face un fel de mâncare, doar şi numai atunci veţi obţine mămăligă. Fleşcăiala cu care sunteţi serviţi de vreo tânără grăbită sau OZN-ul gelatinos şi galben care vi se oferă în restaurant e o aflare în treabă care, fără glumă, a băgat în spital stomacuri neobişnuite cu mizeriile lumii moderne.
În plus faţă de gătirea ei obişnuită, condimentaţi-o cu un strop de piper.
Pregătiţi-vă bucăţi rupte de brânză, diferite ca gust şi textură. Eu am folosit: telemea, pecorino, biluţe de mozzarella şi gorgonzola.
Ungeţi cu unt o formă pentru pizza sau dacă nu aveţi, o formă de tartă. Întindeţi în tavă mămăliga.
Vârâţi cu mâna din loc în loc bucăţelele de brânză şi formaţi cu o lingură, în mijloc o adâncitură cât căuşul unei palme de domnişoară. Puneți un boț mic de unt în ea. Spargeţi cu atenţie un ou proaspăt în acest cuib.
Picuraţi din loc în loc pastă de ardei dulce ori iute, după cum vă place, şi dați la cuptor pentru 8 minute la 190 de grade Celsius.
Izbucurile albe de brânză bolborosind la suprafaţa mămăligii naţionale sunt amintiri dragi ale copilăriei mele. E un cataclism aromat şi fierbinte, o teribilă catastrofă pe care, melancolic şi fericit, o astâmpăr de fiecare dată cu bulgări de smântână cremoasă şi rece.
E doar o mămăligă cu tot soiul de brânze şi gusturi, e satul românesc, cuminte şi bun, în zi cu oaspeţi de departe.
Dacă aţi terminat treaba pe ziua de azi, îi puteţi da şi o ţuică înainte. N-o să vă refuze.
Text&Foto: Costin Barbutz
nu stiu cat de buna e „pizza” dar e foarte frumos scris, daca nu erai bucatar sigur erai scriitor
Pare excelentă ! Abia aștept să-mi ospătez băieții cu această mămăligă quattro formaggi. Mulțumesc pentru rețetă !
Nu cred ca voi gati vreodata asa ceva de frica unui protest vehement al ficatului si al cantarului, dar voiam sa spun ca imi place cat de pitoresc ai povestit reteta
„E un cataclism aromat şi fierbinte, o teribilă catastrofă pe care, melancolic şi fericit, o astâmpăr de fiecare dată cu bulgări de smântână cremoasă şi rece.”
A fost o alegere minunata!
Ce anume? Tot! Incepand de la ideea de „intern” pana la …Costin Barbutz!
Felicitari!
Chestia asta o fac destul de des, dar fără ardei și cu multă brânza de burduf.
Cred ca e o rețetă specifică zonei Mușcelului, că și părinții, bunicii și toate rudele mele o fac destul de des.
O facem mai ales când nu prea e timp de gătit.
Extraordinar! Multumim pentru calatoria in timp… intr-o bucătărie de munte, cu crătiţi înnegrite de vreme şi miros de mere şi gutui ♥
Daca nu ar fi fost vorba despre mancare, as fi crezut ca sunt intr-un basm, povestit de catre bunica mea , sau as putea sa inchid ochii si sa cred ca sunt in mrejele povestirilor fabuloase a le celui care a fost inegalabilul Radu Anton Roman.
Va multumesc.
Doamne, azi plec mai devreme de la birou. Plănuiesc să duc aroganța asta un pas mai departe. Voi face mămăligă „di barabuli” quattro fromaggi. Mulțumesc!
Am descoperit rețeta cea mai simplă și mai bună : mamaliga cu urda și roșii. Este deloc grasă și bate la gust orice rețetă tradițională. Să aveți poftă!