N-am inventat noi sarmalele (nici nu pot spune cu mâna pe inimă ori pe lingură cine e responsabil pentru apariția lor, adică nu-i ca și când grecii au inventat democrația, un scrib a scris și s-au păstrat izvoare din care învățăm azi). Știu atâta lucru: noi, românii, am fost capabili să le reinventăm de zeci de ori și să unim toate invențiile asta sub genericul sarmale în lădoiul de zestre culinară românească. Azi o să răspund provocării cititorilor site-ului www.bucatarulunisol.ro (apropo, promoția continuă, ieri am gătit acasă la primul câștigător, dar asta-i o poveste pentru zilele ce vin) și o să vă arăt cum am combinat sarmalele într-un fel pe care eu nu l-am mai făcut până acum, cu rezultate grozav de gustoase.
M-am gândit să combin carnea de curcan, care-i destul de sănătoasă, cu niște pastramă de porc afumată, suficient de slabă, suficient de uscată, suficient de gustoasă pentru a da sarmalelor gustul pe care-l știm și așteptăm cu toții atunci când le mâncăm.
La o jumătate de kilogram de carne de curcan am pus cam 120 de grame de pastramă, o ceașcă de orez, o ceapă mare, o ceașcă de roșii pasate.
Varza n-a fost cea mai grozavă din lume dar m-am descurcat. Puteți face sarmalele astea în foi de viță dacă le aveți pregătite, chiar în frunze de gulie (mama face uneori, sunt fantastice) sau în foi de varză acră.
Așadar: am tocam mărunt ceapa și pastrama.
Am pus o linguriță de ulei într-o tigaie.
Am pus ceapa și orezul în tigaie și le-am lăsat pe foc trei-patru minute, cu uleiul și o lingură de apă. Când a început ceapa să sticlească am luat tigaia de pe foc.
Am amestecat ceapa, orezul, carnea, pastrama mărunțită și roșiile pasate, cu puțin mărar tocat, o linguriță de boia dulce și o pișcătură de sare.
Am scos cotorul verzei și am pus-o în apă clocotită. În felul ăsta, frunzele au venit jos ușor și s-au înmuiat.
Varza rămasă (nu am folosit toate foile) a fost tocată mărunt. Am pus-o pe fundul unei oale și am mai turnat o jumătate de ceașcă de roșii pasate peste ea. Și o ceașcă de apă.
Am umplut sarmalele și le-am așezat în oală.
Le-am acoperit cu câteva foi de varză opărite după ce am mai pus peste ele o lingură de roșii pasate. Am pus un capac peste oală și am înăbușit sarmalele pe foc mic un ceas și jumătate.
Le-am așezat într-o baltă de iaurt gras și asta a fost tot.
Au ieșit niște sarmale bune.
Să fiți sănătoși.
Grecii adauga pentru aroma un baton de scortisoara cand calesc ceapa. Probabil ca ar putea inlocui aroma de carne de porc pentru cine nu se agreaza rimatorul. O sa incerc si eu varianta ta, cu curcanul sacrificat de Craciun.
Esti absolut incredibil! Gatitul n-a fost niciodata o pasiune pentru mine, e chiar o corvoada. Insa, de cand te citesc, am descoperit ca activitatea asta poate fi si placuta. E in felul tau de a scrie, de a vorbi despre mancare. O faci cu atata lejeritate, incat induci impresia ca e usor, ca oricui ii poate reusi si, mai ales, imi duci gandurile departe de ideea mea obsesiva ca gatitul e o pierdere de timp.
Iti trebuie ceva talent pentru asta, iar tu il ai din plin.
Sarmalele…citeam undeva ca ar fi aparut undeva in Canaan,cateva mii de ani in urma…cine stie….
In iulie voi veni la Cluj. Si sigur voi ajunge la Camino. E o vizita programata in agenda mea de mult. Sa gust din minunatiile pe care le faci!
..iti propun sa incerci o reteta ..e un fel de sushi dar de fapt eu zic ca sant sarmale … frunze de hrean , orez semigatit fiert in supa de peste cu condimentele aferente , carne de peste cubulete ( file ) ..faci niste sarmale pe care le pui la fiert in abur …
Foarte bune, foarte bune, foarte bune . Eu fac intotdeauna sarmalele si cu marar tocat fin, mararul este flebetea mea !
Si astfel sarmalele parasesc segmentul alimentelor ” grele ” .Iar expresia „piscatura de sare” este extrem de expresiva si sugestiva !
In sud sarmalele se mai fac si in foi de stevie.Ar trebui sa incerci sunt extraordinare.