Salată de mozzarella cu fructe

Nu vreau să credeți că îndemn la comportament auto-abuziv și necugetat, însă e posibil ca măcar o dată-n viață să întârziați pe la vreo petrecere și să ajungeți acasă …târziu și afumați. Probabil nu vi se va întâmpla asta niciodată, dar cine știe? Mai bine să fii pregătit și să n-ai nevoie decât să ai nevoie și să nu fii pregătit. Așadar, ce faceți într-o situație de felul acesta? Beți un pahar mare de apă apoi vă culcați. Cel mai bun lucru care vi se poate întâmpla după ce vă treziți, e o bucată mare de mozzarella din lapte de bivoliță, abia scoasă din zerul rece, de la frigider. Credeți-mă, știu ce spun (nu că aș fi întârziat în viața mea pe la cine știe ce petreceri, știm cu toții că duc o viață sportivă). Lăsând această vastă paranteză la o parte, vă anunț că săptămâna italiană sponsorizată de I Regali di Francesca, continuă cu o rețetă de salată cu mozzarella din lapte de bivoliță, răcoroasă, ușoară și cumva sățioasă în același timp. Iată:

Am scos mozzarella din zer. Nu mi-am bătut capul să o las la scurs, lichidul rămas în bucățile de brânză a servit ca dressing pentru salată.

Am așezat bulgării de mozzarella, rupți în bucăți mari (2 persoane se pot sătura cu salata aceasta, poate 3), pe un pat de rucola (zisă și voinicică pre românește, așa scriu dicționarele, n-am auzit denumirea până recent).

Am stropit brânza cu ulei de măsline extravirgin, presat la rece. Din belșug. Am scos sâmburii dintr-o mână de cireșe, scoase din frigider și ele. Am împrăștiat cireșele peste brânză și frunze.

Am condimentat cu fulgi de sare de mare.

Am completat salata cu inimi de roșie (adică gelatina aceea faină și naturală din miez, cu semințe cu tot) și felii subțiri, aproape invizibile, de ridiche.

Nu vă feriți să asociați mozzarella (brânzeturile în general) cu fructele. În locul cireșelor puteau fi niște vișine (acum se coc), căpșuni, caise coapte bine sau felii de nectarină ori miez de pepene roșu.

Să fiți sănătoși.