Alături de supa de găină cu tăieței, friptura de porc face parte din bagajul de gastronomie sentimentală pe care-l port (nu-l car, îl port) cu mine din copilărie. Mâncare de duminică, nu de toate zilele. De luni până sâmbătă erau altele, ciorbe, supe de salată ori păstăi, tocăni cu sau fră carne, conopidă ori dovlecei pane (dacă era vremea lor), salată de vinete, salată orientală, ciorbă de fasole cu sau fără afumătură. Supa clară cu bănuți galbeni de untură de găină de casă și friptura cu cartofi piure și sos roșu ajungeau pe masa familiei doar duminica. Rețete de supă se mai găsesc e blogul meu, în multe feluri. Rețete de friptură, de asemenea.
Acum, despre friptură: mușchiulețul porcului era o bucată rară și scumpă. Ai mei creșteau porci, dar porcii au doar doi mușchiuleți fiecare. E lesne de înțeles că se terminau destul de repede (tata îi făcea umpluți cu tocătură, înveliți în prapor și copți încet, până căpătau consistența unei pastrame). Friptura se făcea din carnea scoasă de la congelator sau, rareori, era gata făcută de iarna și pusă-n borcan, în untură. Se făcea și din carne proaspătă, după ce se isprăveau proviziile, de obicei din cotlet (rar ceafă), pulpă, spată sau coaste.
Azi vă dau o rețetă cu mușchiuleț. Ce trebuie și știți despre mușchiuleț? Că se frige destul de repede și că, dacă nu-l usuci, rămâne destul de fraged. Cum faci să nu-l usuci? Poți să-l condimentezi cu sare grunjoasă și piper, să-l frigi bine și uniform pe toate părțile (cam 10 minute) într-o tigaie, cu puțin ulei, apoi să-l pui în cuptorul încins la 200 de grade Celsius pentru încă 10 minute (poate mai mult, poate mai puțin, în funcție de mărimea mușchiulețului). Ca să verifici că-i făcut, înfige o țepușă în partea cea mai groasă (una metalică), ține-o acolo 10 secunde apoi lipește-o de încheietura mâinii, unde-i pielea mai subțire. Nu te frigi, dar dacă țepușa e fierbinte, înseamnă că în centrul bucății de carne ai o temperatură destul de mare încât aceasta să fie făcută dar și suculentă în același timp (sau ai putea să folosești un termometru pentru carne, la 70-71 de grade Celsius poți scoate carnea din cuptor și să o lași să se odihnească 2-3 minute, timp suficient pentru ca temperatura din interior să ajungă la 73 de grade Celsius).
Cât despre cartofii piure, treaba-i simplă: îi fierbi în apă cu sare, îi zdrobești cu unt topit în lapte (cam 30% din cantitatea de cartofi). Sosul roșu e și mai simplu: trei frunze de busuioc și un cățel de usturoi zdrobit într-o tigaie cu puțin ulei, roșii pasate sau bulion, sare, piper, o pișcătură de zahăr, lăsate pe foc mic până scade cât vrei. Ast-i tot. Să fii sănătos.
imi vine sa evoc copilaria, … asa ca tac
De 2 luni lucrez in UK ca chef… Imi este atat de for de bucatele romanesti… In special de ciorba noastra acritacu traditionalul bors luat direct din beciul bunicii…
Foarte frumos scris despre bucatele copilariei … vrei nu vrei te cuprinde nostalgia. De vineri seara pana duminica stateam la tara. Mi-au ramas in minte multe obiceiuri si mancaruri.
Multumesc pentru aleasa scriitura si reteta
Daca mai adaugi si varza murata pe care-ai piperat-o nitzel si in care-ai aruncat un strop de oloi (nu ulei, Adi stie diferenta), plus o mamaliga taiata cu atza din dotare atarnata-n cuiul din galantar, cred ca mananci de te dai de-a dura. Crede-ti-ma ! Totul stropit cu o streshinica la temperatura camerei si abia astepti desertul. Ei, la desert doi sau trei coltzunashi „dragati” prin unt topit si poti spune ca esti satul. Pofta deasa !!!
Buna Adi am si eu doua intrebare legat de reteta de „Mușchi de porc cu piure și sos roșu”.
La cuptor muschiul este pus in tigaie cu putin ulei?
La cartofi nu inteleg „îi zdrobești cu unt topit în lapte (cam 30% din cantitatea de cartofi)” Cum vine 30% din cartofi?
Multumesc anticipat si felicitare pentru activitatea ta profesionala.
O reteta superba. Multumesc mult