Cred că dacă nu o să se inventeze în curând o aplicaţie sau un aparat de făcut colivă, noi ca popor o să pierdem în câteva decenii acest obicei. Ori de câte ori se găseşte să crape vreunul din neamul meu vast ori trebuie pomenit un altul deja crăpat, maică-mea, mare colivăreasă, îmi arată o foaie galbenă pe care scrie cu creionul o reţetă de colivă. „Ţi-o las moştenire! Ca să ne faci şi nouă când o veni vremea.”. Clatin din cap aprobator în timp ce mă imaginez peste zeci de ani cu coşu’ de colivă într-o mână, dând brânci la vreo babă pe scara bisericii.
Încă nu am încercat să fac colivă şi sper să nu fiu vreodată nevoit. Îmi place totuşi gustul, chiar foarte mult, dar mă enervează că toţi o asociază cu moartea, că se face doar cu ocazia asta, că are o textură dubioasă şi un aspect neîngrijit. Sunt deja la a doua încercare de a o reinventa. Acum vreo 2 ani am făcut-o sub formă de tartă într-o crustă de biscuiţi graham pe care-am umplut-o cu un custard din făină integrală. Azi… azi am făcut un tort.
Ca să păstrez totuşi cât mai multe elemente din reţeta de bază, dar în special gustul, am făcut un blat din 80 grame de unt la 21 grade Celsius (aka temperatura camerei) pe care l-am frecat câteva minute cu 80 grame de zahăr fin cu un mixer la viteză medie.
Am încorporat mai apoi pe rând două ouă (100 grame) la temperatura camerei. Într-un bol am amestecat 225 grame de biscuiţi digestivi făcuţi făină cu 3 grame bicarbonat de sodiu, 2 grame praf de copt şi 2 grame de sare. Am încorporat alternativ în compoziţia iniţială biscuiţii şi 180 grame de lapte bătut. Blatul l-am copt într-un cerc de 20 centimetri într-un cuptor preîncălzit la 170 grade Celsius, cam juma’ de ceas.
Într-o oală, am pus la fiert 450 grame de lapte gras cu 1 baton de vanilie şi 60 grame de zahăr granulat.
Separat, într-un castron am amestecat cu telul un ou, 2 gălbenuşuri, 60 grame de zahăr granulat, un praf de sare, 40 grame de făină integrală şi 10 grame amidon de porumb. Când laptele a fiert, l-am turnat pe tot deodată peste ouă, am amestecat repede cu telul, am turnat înapoi compozitia în oală, m-am întors pe foc şi am fiert totul 4-5 minute. Am luat-o de pe foc şi am încorporat 50 grame de unt şi puţin rom.
Cât timp se răcea crema, m-am aşezat la un pahar de vorbă cu un borcan de dulceaţă de nuci. După ce l-am îmbătat bine cu vreo 150 grame de rom am tăiat blatul în două, l-am aşezat în formă şi l-am îmbibat cu jumătate din siropul obţinut.
Peste crema răcită am adăugat coaja de la două lămâi şi 250 grame de frişcă bătută şi înţepenită cu 2 foi de gelatină (4 grame).
Am pus jumate din cremă peste blat, am îndesat în ea nucile mahmure, am astupat ruşinea cu al doilea blat, am însiropat şi el cu restul de zeamă, am presărat un pumn de nuci mărunţite şi am sigilat toată întâmplarea cu restul de cremă.
După câteva ore de stat la rece peste toată nebunia a apărut şi un strat de biscuiţi pisaţi, aşa ca să nu uitaţi totuşi din ce neam se trage acest desert.
Pace vouă!
Text&Foto: Mircea Banu
Buna Adi,sunt o fana inraita MasterChef(urmaresc si MasterChef US,Canada)si o mare admiratoare a ta.Imi place cum povestesti retetele,le faci sa para obisnuite dar nu sunt,sunt fenomenale.In legatura cu acest tort,pot sa spun ca suna delicios dar nu vad legatura cu coliva(exceptand stratul de biscuiti macinati),ma asteptam la un strat cu ceva grau,chiar coliva sa fi fost umplutura tortului,sau cu grau uscat(cereale din grau)…..Nu stiu nici eu…….
Si totusi, ce treaba are cu coliva? :)) In afara de nuci, nu vad altceva care sa-mi aduca aminte de coliva.
Si biscuitii… sa nu uitam ca se pun si ei la coliva :))
Imi place foarte mult ce a iesit,chiar daca nu are nici o legatura cu coliva,care imi place deasemeni.Mi-ar placea sa gasim undeva de consumat acest tort!
Este un deliciu , mai mult seamana cu un tort , la noi in muntenia se face coliva din grau si nuca , plus mirodenii .
Dacă citiţi şi înţelegeţi textul, o să pricepeţi ce am vrut să fac. Dacă staţi şi analizaţi reţeta o să vedeţi că are în ea toate elementele pe care le are o colivă. Are biscuiţi atât în blat, pe care l-am făcut special să aibă gust de biscuiţi cât şi pe deasupra. Are grâu, căci făina integrală e grâu măcinat şi pe mine m-a interesat să păstrez gustul nu textura, lucru pe care l-am şi menţionat în text. Are nuci atât uscate cât şi din dulceaţă, are rom, are vanilie, are coajă de lămâie. Nu i-am pus zahăr pudră pe deasupra pentru că am însiropat blatul şi ar fi fost prea mult. Toată lumea care a gustat a zis că are gust de colivă, dar nu am cum să vă demonstrez vouă asta, doar dacă faceţi REŢETA! Pe care am binevoit să o împart cu voi cu riscul de a primi tocmai astfel de reacţii.
Interesant, dar grâul, unde e grâul? Mai bine-i ziceai tort cu nuci, că n-are nimic de-a face cu coliva.
Ha! Mereu imi dadeam ochii peste cap cand mama nu voia sa imi faca coliva desi eu ii ceream destul de des, fara sa imi pese ca e asociata cu inmormatarile. Nu stiu daca e intradevar gustul sau faptul ca o mananc rar, dar imi place foarte mult, asa ca trebuie sa incerc prajitura!
La noi, la romani se spune ”bomboana de pe coliva” si nu ”din coliva”. Dar repet , la romani.
Tot la noi la români se zice „simţ al umorului” şi nu „nesimţ al umorului”. Dar na..
Bun rau! Mi-a fost pofta, nu am gasit dulceata de nuci, muream de pofta, am inlocuit cu dulceata de smochine. S-a potrivit! Am pus nuci intregi tavalite in dulceata si rom. Are gust de coliva! Multumesc pt reteta!
A fost desertul meu dus la prieteni anul asta de Thanksgiving. A avut mega succes! Un desert neobisnuit, cu ingrediente speciale care chiar are o doza de finete. In plus, gust curat de coliva :) O coliva cu rafinament. Multumesc, Adi! Cred ca nu scap fara sa-l fac si de revelion :)