Koln – Cologne, relaxare și mâncare

Trei zile la Koln au avut darul de a mă relaxa grozav, cu toate că m-am dus acolo oarecum la muncă. Probabil orașul face asta cu oamenii care-l vizitează. Faptul că bicicliștii vin din toate părțile fără a părea că te pun în pericol sau că-s ei în pericol de a fi loviți de mașini, faptul că nu auzi sirenele ambuanței ori claxoane disperate la semafor, felul în care oamenii par puși mereu pe joacă și senzația că nimeni nu se grăbește nicăieri, mă fac să cred că orașul e unul relaxat. Oamenii care-l locuiesc, asemenea. Plajă pe malul Rinului, zăbovit la cafea ori narghilea la barurile turcești, cititul în cele două parcuri care formează centura verde a orașului, poveștile cu berea în mână în Brusseler Platz până la 4 dimineața. #obiceiurisanatoase :).

Pare că în Koln, toată lumea mănâncă în oraș (nu-i chiar ieftin dar nici foarte scump). Micul dejun la brutăria din colț, cu croissant și cafea sau cu un sandwich făcut din pâine cu adevărat proaspătă (mă tot întreb de ce nu pot face și brutările noastre la fel, de ce trebuie să recicleze pâinea de ieri în sandwich-urile de azi?). O  gustare din mers, luată de la unul dintre zecile, poate sutele de chioșcuri care vând cartofi prăjiți și cârnați fripți pe grătar apoi îmbrăcați în sos de curry. Masa de prânz la o terasă care poate fi a unei steak-house, a unui restaurant japonez ori chinezesc, a unui resturant italian (sunt multe în Koln), a unui restaurant turcesc sau a unui local cu specific local. Se mănâncă peste tot, se mănâncă mult (dacă vi se pare că românilor le plac porțiile mari, stați liniștiți, nicăieri n-am văzut mai multe domnișoare de 45-50 de kilograme, acompaniate de platouri gigantice, pline fie cu paste fie cu salată/fripturi, iar bolurile cu supă mi-au amintit de vedrele din care mâncam în Asia). În general, se mănâncă bine, și mă refer aici strict la gust și la calitatea mâncării (cantitatea m-a învins, de cele mai multe ori n-am putut goli farfuria), nemții nu-și bat joc de clienții lor, care plătesc între 10 și 25 de euro pentru o masă (de multe ori am avut senzația că-i mai ieftin să mănânci în Koln decât în Cluj, raportul calitate/cantitate/preț fiind în favoarea Kolnului, chiar dacă prețul pare înfricoșător dacă-l scoți din context).

Sigur că nu poți pretinde că ai cunoscut un oraș și pe oamenii săi după o ședere de trei zile, uneori nu-s de ajuns nici 300 de zile. Din acest motiv, mă opresc de la alte considerații și păreri. E posibil să revin la Koln iar de o voi face, voi scrie aici, de bună seamă. Să fiți sănătoși.