Am auzit atât de multe lucruri despre originea mititeilor (batoanele din carne măcinată cunoscute și sub numele de mici) că m-a apucat pofta de studiat (și pofta de mâncare, recunosc). Cu cât am citit mai mult, cu atât am aflat mai puține. În sensul că simt că-s tot mai departe de adevărul referitor la apariția lor în spațiul în care trăim noi. Sigur, originea și propagarea mititeilor în spațiu nu-i o problemă cu care să-și bată capul cercetătorii britanici, nici pentru noi, bieții mâncători de mici cu bere în orice ocazie, nu-i de o importanță covârșitoare, dar, mărturisesc, eu nu mă pot abține, TREBUIE să știu ce-i cu lucrurile astea pe care le băgăm în gură și despre care spunem că-s mâncare.
Despre apariția mititeilor cunosc lucruri pe care le pot trata ca pe niște legende. Unii spun că au fost aduși la noi de tătari, alții că vin din Bosnia, pe filieră musulmană, alții (Bacalabașa) că au apărut într-o braserie celebră pentru cârnații vânduți acolo, într-o noapte când se terminaseră intestinele pentru cârnați și în felul acesta, carnea a fost doar trasă în formă și pusă direct pe grătar (după ce o să încercați să modelați cumva carnea pentru cârnați și să o puneți pe grătarul încins, o să constatați și voi că varianta asta nu prea stă în picioare, am testat-o cu mai multe tipuri de umpluturi de cârnați).
În ceea ce privește rețeta, și aici e poveste multă. Una dintre rețetele vechi, cea de aici, îmi place mie mult. am și făcut-o pentru un eveniment, a produs senzație, poate și pentru că mititeii rezultați seamănă doar vag cu cei de azi, au câteva arome în plus și un gust ce duce spre divin.
Fie că vin din Orient, fie că au fost inventați din lipsă de mațe, mititeii pot face parte din brandul nostru de țară, fiind cel puțin la fel de îndreptățiți ca mămăliga să stea în stema de pe drapelul gastronomic românesc. Dacă prin micul meu articol v-am încurcat mai mult decât să vă ajut, vă rog să mă iertați. Dacă aveți cunoștințe care să mă ajute să mă lămuresc, vă rog să le scrieți în comentarii, poate că așa, împreună, vom reuși să facem lumină în acest caz. Ce spuneți?
Dacă vreți, puteți să-mi spuneți și cum faceți voi mititetii ori de unde-i cumpărați, dacă-i cumpărați.
Să fiți sănătoși, vă urez.
Nu am incercat niciodata sa fac mici. Din comoditate probabil. Cand e vorba de mers la un gratar, clujenii cred ca aleg in mare parte micii de Someseni. Mi se par cei mai buni. Am inteles ca si cei de la Selgros sunt foarte buni (cel care facea micii la Someseni ar fi plecat la Selgros sau ceva de genul..)
La fel ca si tine am incercat sa citesc o istorie a mititeilor nostri , atat de populari . Sincer n am gasit .. Cu toate astea se poate gasi o explicatie logica a aparitiei lor . In primul rand , una din ele era ca in abatoarele vremii ramanea carne ce nu se vindea … resturi de la transarea berbecilor , vitei , porcului ..vasazica pentru a fi valorificate se luau se macinau se amestecau cu condiment si se dadeau impreuna cu organe la Zahanalele vremii , unde era cunoscut faptul ca se mancau cazaturi de la abatoare ( organe , cazaturi , burta – eu zic ca tot acolo a aparut si ciorba de burta – pe care eu o consider culmea bucatariei romanesti – prin tehnica , imagine , gust si prezentare ) . Asadar mititeii , fara a avea o reteta consacrata ci variind ca si compozitie ( vita – porc , vita – oaie ) au devenit populari datorita pretului mic rapiditatii cu care puteau fi serviti si eventual gustului . Eu am incercat diferiti mititei de la tot felul de producatori sau comercianti , am facut mititei dupa diferite retete , niciodata nu pot spune ca am fost satisfacut pe deplin . Singurii mititei ” adevarati ” i am mancat si mananc de fiecare data cand am ocazia pe ” Dealul Negru ” intre pitesti si valcea .
De facut am facut si eu o data o sarja destul de mare de mititei din carnea unui Tap batran de caprioara , amestecat cu carne grasa de porc , cu zama de oase de vita si cu condiment chimen , usturoi , sare si piper .. Au iesit foarte buni si s a minunat toata lumea ca au iesit fragezi din carnea tare si seaca a tapului pe care n am fi putut sa o mancam altfel.. Cred ca asta e de fapt explicatia …mititeilor …
Planuiesc de mult sa fac si eu o data mici dupa reteta de la Carul cu bere, dar asteptam momentul potrivit :) – insa mereu m-am intrebat daca reteta e be bune, dar daca tu ai facut-o si au iesit ok mi-a disparut orice indoiala!
Nu te pot ajuta prea mult cu subiectul, nu m-am gandit prea mult cine a fost primul, kofta sau mititelul, desi ar fi interesant de stiut.
imi plac foarte mult mititeii dar sincer nu am incercat sa aflu de unde isi au originea.Important este ca sunt buni,desi ni
ciodata nu am reusit sa mananc mai mult de trei sau la o foame mare patru (dar asta foarte rar).Am incercat la noi in Oradea cam de pe la toate firmele producatoare care se comercializeaza la noi dar cei mai buni sunt cei de la Selgros.Au gustul foarte bun si isi pastreza forma si la prajit ,nu se lipesc de gratar si au o culoare frumoasa.
exista si o reteta a lui Pastorel
http://costachel.ro/mititeii-lui-pastorel/
in plus, in Israel, se trece prin mijlocul micului un betisor de scortisoara si asa se pune pe gratar… de vis!
Cand am pofta de mici ma duc „la Cocosatu” sunt destul de buni.
Foarte interesantă reţeta de la Carul cu Bere. Eu tot aveam impresia că mici adevaraţi conţin un amestec de carne de vita şi oaie. Cred că odată o s-o încerc, dar merita făcută la cel puţin 5 kg :)). De obicei asta şi caut amestecul de vita cu oaie. Cumva cei făcuţi prin septembrie 2010 – Sindrofie la Şosea au urmărit reţeta asta? Că buni au fost … şi cârnaţii fierţi în vin, din ce îmi aduc aminte.
păi, da:)
Alex, reteta de la Carul cu Bere este cea mai buna reteta testata de mine!! Daca urmezi reteta si folosesti condimentele in gramajul dat acolo, crede-ma ai parte de cei mai buni mici!! Un secret la reteta asta mai consta si amestecatul carnii in reprize de cate 10-15 minute de-a lungul sederii ei la macerat!! in vara lui 2013 am facut de cateva ori reteta asta si toata lumea a fost coplesit de gustul mititeilor!!! O recomand cu placere! :)
@gentiana: Mulțumesc pentru recomandare :)
aaa..legenda cu carnatii care au ramas fara mate o stiam si eu! Cred ca tata mi-a spus-o. Cert e ca mi s-a fcut ingrozitor de pofta, asa ca Alex, daca faci.. vorba aia, suna un prieten! :))
Si mai voiam sa-i zic lui Andrei, de mai sus: tu, eu am senzatia ca in ultima vreme nici micii de pe dealul negru nu mai sunt ce-au fost… Ii stiu de cand eram mica, ptr ca sunt din Valcea si la diverse plimbari mai tot opream pe acolo. Dar am oprit si vara asta si nu mi s-au mai parut ok…
Subscriu-nici mie nu mi se mai par la fel de buni ca acum ceva ani!Si am cam trecut pe acolo.Erau cred,cei mai buni pe care-i mancasem,dar i-a depasit „cocosatul”in Bucuresti.In rest,cei gata pregatiti,doar sa fie fripti,sunt cam un fel de amestec de…nu se stie prea bine ce!!Acasa,recunosc,nu-mi vine sa ma apuc de pregatit,poate mai tarziu.
Am mincat in Slovenia deci pare posibila originiea lor in zona aia.
Sa nu-mi spui ca ai respectat in amanunt celebra reteta ca nu te cred :D. Unul din secretele micilor este framantatul. Prepararea lor se incepe cu ingrasarea unui carlan fatat mai tarziu si care la inceputul toamnei devine numai bun de…mici.
cârlanii se găsesc de cumpărat, nu trebuie să-i îngrași singur.
Din cate am inteles, baietii aia celebri pentru carnati, au inventat si metoda de a lega carnea fara invelitoare, comanda fiind venita de sus si ei neavand deloc mate sau ce foloseau ei. Tind sa cred in varianta asta, tipica pentru romani :-)
Ca origine, banuiesc ca este mai degraba din Turcia decat de la tatari, care au alte specialitati… Nu tocate.
nu am facut niciodata mici. doar ii cumpar. doar proaspeti. doar de la Selgros. in Oradea si imprejurimi sunt recunoscuti ca fiind cei mai buni… si cei mai scumpi; dar asa cum stim cu totii, e dificil sa faci din rahat zbici si sa mai si puste!
Dupa ce m-am chinuit o luna sa fac rost de anason stelat, am facut in 3 zile mici dupa reteta Carul cu bere si am fost dezamagit de gust. Chiar nu a realizat nimeni ca nu e un strop de sare in toata reteta? Am adaptat-o si a iesit ceva de nota 10, astfel: am redus cimbrul la jumatate (6 g/Kg)din cauza aromei prea puternice si am adaugat o lingurita rasa de sare per kg. Pot spune ca am mancat cei mai buni mici din viata mea.
poate ai prins de undeva o versiune incompletă, în cea care a ajuns la mine, era și sare:)
Nu vreau sa contrazic doar ca sa-mi dau importanta, dar te rog cauta cuvantul „sare” in pagina catre care ai dat link in articol. Sare-zero.
nu contrazici pe nimeni. n-am spus că am luat rețeta de pe pagina aceea:).
Vezi, de asta-i faina Wikipedia, ca poti sa-ti aduci contributia pentru a corecta eventualele greseli. Nu te apuci tu sa pui varianta cu sare? :)
Vezi, de aia-i faina Wikipedia, pentru ca cititorii pot corecta eventualele erori. Nu te apuci tu sa pui cantitatea corecta de sare? :)
n-am mai mancat mici de …1 an cred….. nu mi-a mai placut nici o reteta , oricum eu mancam numai asa de pofta, 1-2
salut, ma poti lamuri cata zeama de oase se pune pentru un 1kg, si intradevar sare nu scrie in reteta aia, cata ai pus?
10-12% din volum.
Salutare tuturor!
Am facut eu reteta de mititei de la Caru cu bere adliteram scrisorii.Am respectat si timpii de pastrare si temperatura si condimentele toate conform originalului.Rezultatul – niste mici deosebiti fata de ce cunoastem noi destul de tari ca si consistenta la prajire ,si foarte foarte aromati(aduc aminte de mancarea turceasca,arabeasca).
La ce munca e necesara pentru prepararea lor grimasele politicoase ale prietenilor care i-au mancat mi-au cam alungat entuziasmul initial .Dar a fost o experienta care mi-a confirmat inca o data vorba ca nu tot ce pare a fi celebru trebuie sa ne si placa.
Adi, de unde ai luat seu de vaca/oaie? Dar cărniţa de vacă de la gât si oasele de vacă cu măduvă? Eu pe astea nu le gasesc la macelarie…
Eu am folosit rețeta lui Radu Anton Roman, cea cu patru tipuri de carne (vită, cal, porc, miel) și a ieșit fenomenal. Pregătirea durează cam o zi/două dar merită tot efortul. A trebuit să duc muncă de convingere cu măcelarul să-mi macine carnea de miel. Refuza să folosească tocătorul electric, așa că l-am forțat s-o toace cu satârul.
Tind să cred că e o rețetă turco-tătărească adaptată la meleagurile noastre prin adăugarea prea-măritului Ghiță. Cam ce s-a întâmplat și cu sarmalele.
Aici http://en.wikipedia.org/wiki/%C4%86evapi e o istorie a micilor, asa cum se numesc ei in Serbia cevapcici. Poate lumineaza pe cineva cu ceva.
http://www.youtube.com/watch?v=8roF2jM2DXk
Buna Adi. Iti trimit o scurta istorie a micului romanesc. Sper sa te ajute un pic.
cei mai buni mici cumparati, mie mi se par cei speciali (vita si oaie) de la carmangeriile Godac, iar mici doar din vita erau unii bunicei la Carrefour dar se gasesc destul de rar.
eu gateam numai romaneste, cat am stat in Arabia
Micii, buna mancare, cateodata ;). Din punctul meu de vedere cei mai buni mici i-am intalnit in Tara Hategului, sunt facuti de aceeasi firma care face si renumitii virsli de Salas (ii drept ca si acolo in sat sunt mai multi producatori, eu personal ii recomad pe cei da la iesirea din Salasul de Jos spre Nucsoara, pe partea dreapta – evident judetul 1080p, adica HD). Stiu ca ar fi facuti din carne de vita cu oaie, cert e pentru mine ca sunt deliciosi, sotia nu imi e mancatoare de mici, i se face rau de la fiere de la ei, astia sunt singurii cu care nu avea probleme. Mai multe detalii cred ca poti obtine de la Sebastian Bargau (Visul Urat).
Mici ca in Romania nu exista nicaieri. In reteta noastra se foloseste usturoi si din cate stiu eu se pune si cimbru romanesc care este diferit de Thymian. Pe aici micii au ceapa si au cu totul alt gust. Parca sunt chiftele pe gratar :). Ce pofta am de un mic cu mustar, tot romanesc …
Părerea mea este ca nu ajunge sa folosesti o reteta de mici, este important si cum ii faci. Cineva amintea mai sus micii de la Cocosatul. In trecut (pentru ca nu am mai fost demult) micii de la Cocosatul erau Cumpărați de la un cash&carry din apropiere, a căror măcelărie o apreciam si eu. Acei mici aveau o combinație de condimente care atunci cand ii făceai la grătar erau intr-un fel, dar preparator la un Rațional erau prea puternic condimentati.
Rațional este o marca de convectomate, prepararea la un astfel de utilaj îmi pare mai sănătos decat orice varianta deoarece crusta carnurilor se obține prin combinație de aburi si căldură invârtita in jurul preparatului. Daca intelegi cum funcționează, scoti niște mici care nu pot fi egalați prin celelalte procese termice (grătar, plita, grill, etc.) pentru ca rar iti ies la fel. Sa-ți iasă la fel la orice pic-nic trebuie sa folosesti acelasi grătar, acelasi lemn in aceeași cantitate.
Cât despre istoria micilor … Opinia mea este ca istoria micilor este strâns legată de istoria bicarbonatului de sodiu.
Sa presupunem ca ți-ai stabilit reteta de mici care iti place. Eu am câteva retete personale, in una din ele de exemplu folosesc semințe de fenicul măcinate in mojar, in alta ienibahar. Sa nu isi închipuie cineva ca omor gustul micului cu ienibahar, ci doar atat cât sa nu se deosebeasca in gust. Condimentele nu trebuie sa se identifice înainte de a te surprinde gustul total. Ai stabilit reteta. Ia-ți grătarul si lasa sa facă un jar domolit, pune un termometru cu cronometru intr-un mic si gusta-i la temperaturi diferite. Apoi urca grătarul mai sus sau da-l mai aproape de foc si faci încercări pana cand gasesti gustul cel mai bun, textura cea mai buna, retine distanță fata de jar si timpul de rasucire. Daca întorci micul de 3 ori dupa ce il pui, pe prima fata timpul sa fie mai mare, apoi celelalte 3 părți in timp egal, dar mai scurt deoarece micul ajunge deja la o temperatura mai mare.
Nu este de ajuns reteta, ci si tehnica. Micul cu multe condimente se arde aproape de foc si prinde gust amar. Micul mai mult fiert decat perpelit va fierbe condimentele si va răspândi gustul condimentelor care influenteaza gustul mai mult in zeama. Micul zemos are alta reteta decat micul ferm, închis in crusta.
Asta daca vorbim despre perfectionarea mititeilor.
Pentru un grătar in aer liber e de ajuns o reteta buna si buna dispoziție. Cei care isi prepara carnea de mici singuri trăiesc o satisfacție mai mare decat cei care cumpara dintr-un loc unde se fac micii buni. Confortul si lenea nu înseamna a trai. Omul simte viața cand trăiește emoții, pozitive sau negative. Satisfacția este o emoție pozitivă.
Cand cineva spune ca renunța la satisfacție in favoarea confortului, a renunțat la viața. Eu spun ca am trăit mai mult decat un nesimțit de vârsta mea.
(A nu se înțelege ca blamez pe cei care nu isi fac micii singuri, foarte posibil ca ei sa aibe satisfacții mai mari decat pasiunea gustului. Ma refer la cel care are o pasiune pentru ceva si nu isi oferă satisfacții in pasiunea sa din cauza lenei.)
Cei mai buni mici i-am mancat in Macedonia. In Bucuresti merg sa cumpar carne de mici de la macelaria de pe Trapezului nr. 5, de la bulgar-ul nea Ion :))
Carne buna si mici buni se mananca numai daca ai o relatie cu patronul unei macelarii, sau carmangerii incat sa stii ce produse cumperi si a doua zi, daca a mintit, sa mergi sa-l iei de guler. este la fel ca si la carnatii facuti in casa. tu sti ce carne ai folosit.
Cu carnea si micii cumparati din Kaufland, Selgros, Cora, Carrefour, Real, Megaimage si orice alt market sau super, ai sanse numai 40% ca acestea sa fie SIGURE, adica bune de mancat.
In primul rand carnea folosita este de proasta calitate. Nici unul nu respecta retetarul. Depinde de cine a fost in ziua aia pe tura si cat i-a scapat mana in sare si piper. se fura la greu la carne, se baga multa grasime, bicarbonat, coloranti, arome de gust sare si piper, incat produsul final nu seamana de la o transa la alta. Surpriza o ai acasa cand te apuci sa-i gatesti si nu ii poti manca. La Selgros intr-un timp erau micii bunicei pana cand angajatul care facea micii s-a mutat la XXL.
De la vestita marca le Boucher reteaua Mega Image, am cumparat carnati proaspeti de porc, o caserola de 1,6 kg. pusi in tigaie, s-au crapat si expandat iar umplutura s-a transformat intr-o pasta gelatinoasa, ca pana si cainele de pe ulita nu a vrut sa-i manance. Le Boucher, sub aceasta marca, vinde carne si produse de carmangerie, mici si carnati proaspeti in toata reteaua Mega Image si la preturi marisoare. spuneti voi ce fel de mate si ce carne au folosit firma le Boucher, ca lotul fabricat a fost sigur de cateva sute de kilograme. am facut carnati de casa zeci de anifolosind carne cumparata din magazin dar eu asa ceva nu am patit.
Ca in toate magazinele Kaufland unde si aici carnea a inceput sa fie veche si proasta, banuiesc ca o rotesc intre locatii si mici de la Diana Valcea s-au prostit si ei de cateva luni.
povestea cu micii de la Dedulesti sunt folclor si reclama. Daca iti place sa mananci mici de la tarabe la balci sau la targ, atunci Dedulesti este locul ideal. Dedulesti este un vad foarte bun pentru vanzare, se vinde mult. Calitativ este mult sub norme.
La ,,Carul cu Bere,, in Bucuresti, inca se mananca bine cu mici si mancaruri traditionale romanesti bine gatite. Locatia in sine este superba si a fost frumos renovata. Restaurantul a ramas bun, dar nu mai este la fel de boem ca si acum 30 – 40 de ani cand seara de seara aici intalneai toti marii actori de teatru si film petrecand la o masa retrasa. atmosfera este excelenta, clientii sunt majoritatea corporatisti, straini, preturile sunt rezonabile si personalul se straduie. Este un loc bun de iesit la masa inclusiv cu prietenele.
Adi Adi sa.fi bucătar din Ardeal și sa spui povestea cu selgrosu’ mi se pare puțin aiurea
Hai sa te lămuresc puțin :
Un fost bucătar de la.Napoca face micii de someseni care a început în ’91 și care are acum vestita carmangerie Mititei de Someseni
Într-adevăr la gust îs bestiali
Reteta asta de la Carul cu bere o fac de ceva timp. Este adevartat ca muncesti ceva la ea, dar micii ies exceptionali. Pe de alta parte daca nu ai seu de vita sau oaie, nu te mai apuci. Bafta si pofta buna !!
Intreba cineva de sarea din reteta traditionala de mici…eu am facut acea reteta intocmai anul trecut (din link-ul de pe wiki), atat ca nu am gasit anason nici sa dau cu tunul. Sare nu am pus ca asa am vazut in reteta, dar mi-am explicat o chestiune: daca pun supa de carne, in ea exista sare suficienta, asa ca nu mai este nevoie sa mai pun si in mici. Asa am facut micii si jur ca nu am simtit diferenta, nu mai era nevoie de nici un gram de sare. O fi de la aromele folosite, nu stiu, nu am considerat ca reteta este incompleta.
Anul acesta o sa folosesc o alta reteta de mici, cea scrisa de Radu Anton Roman in cartea de bucate din Ardeal. Prefer sa incerc mai multe variante facute in casa si o sa ma opresc la una candva. Pana atunci, e placut sa fac experimente culinare :)
Cei mai buni mici mancati vreodata, sun cei facuti de soacra mea. Reteta, am „imprumutat-o”, ca nu a vrut sa mi-o dea! =)))) Reteta , o are dintro veche carte de bucate (au fost tiparite doar trei asemenea carti), iar bucatarul a plecat in SUA.
Deci:
-1,375kg carne de vita (de la ceafa), sau antricot
-1,625kg carne de oaie (pulpa)
-75g usturoi(pisat si frecat cu putina apa
-40g bicarbonat
-20g ardei rosu iute (sau dupa gust), tocat din cutit
-5g piper
-zeama de oase
De preferat, este sa se lase carnea la frigider peste noapte, sa se macereze, iar a doua zi , se mai adauga zeama de oase pentru a se obtine consistenta necesara . Pofta buna !
-sare
Am uitat sa va spun si modul de preparare .
Carnea se toaca mare si se amesteca bine su sarea si bicarbonatul. Se pune la rece (pt fragezire), 24 de ore (eu o las doar peste noapte).
Se scoate si se da iar prin masina de tocat , folosind sita deasa. Compozitia se framanta bine cu supa de oase. Se adauga mirodeniile piperul, cimrul (pe care am uitat sa il mentionez mai sus), erdeiulsi mujdeiul de usturoi, strecurat.. Mai departe, cum am spus, daca doriti, ii mai lasati la macerat, daca nu, pe gratar cu ei !
In Baia Mare eu cumpar pasta de mici de la carmangeria Ardeleana!!! Noua ne plac foarte mult!!! Anul aceasta de 1 mai voi incerca sa ii prepar eu dupa reteta data de tine…par deliciosi!!!
mi-a spus un macelar care a lucrat la godac , ca baga carne de cal la mici.Rusine , nu-i inteleg pe comerciantii de acest fel , fac o caruta de bani , nu pot sa bage carnea care trebuie ,RUSINE !!!
Am o nelamurire, in reteta cea veche, de la Carul cu Bere nu figureaza sarea. Sa fie omisiune sau se preparau fara sare (de unde si obiceiul de a fi serviti cu sare sau mustar).
multumesc