Ieri am fost în vizită la familia Mora (nu pun link pentru că nu au blog). Am fost primiți cu prietenie și…zacuscă proaspătă, parfumată, aromată, caldă încă. Senzațională din toate punctele de vedere. E vremea zacuștilor de tot felul, a conservăraielor și murăturilor, vremea umplerii cămării pentru a avea ce deșerta la iarnă. De bună seamă, hypermarketul a transformat cămara într-un apendice inutil al casei, în multe familii. Din fericire nu în toate. Din fericire, știința alchimiei ce transformă gogoșarul în pastă de uns pe pâine, încă nu s-a pierdut. Ar fi păcat. Zacusca, de exemplu (căci despre ea vorbim aici), e cel mai bun prieten al omului, mai ales în zilele de post (și în sezoanele reci avem posturi din belșug, iertată-mi fie exprimarea). E prieten ea dar poate fi în egală măsură dușman. Pentru că e tocătură, e plină de semințe mici și poate să-i afecteze serios pe cei ce suferă din pricina bilei ori a altor organe și orgănașe de pe traseul digestiv. Cum facem să nu ne certăm cu zacusca? Simplu (deși poate fi mai mult de lucru):
– coacem ardeii și-i curățăm de coajă, în felul acesta evităm înclinația lor spre reflux gastric (adică zacusca nu o să mai urce pe esofag ci o să stea acolo unde-i e locul)
-dacă facem zacuscă cu vinete, curățăm semințele după ce am copt vinetele, măcar pe cele mai mari, în felul acesta ne asigurăm că există și români cu colecist fericit.
-dacă facem zacuscă cu fasole, nu-i greșit să punem în ea trei-patru crenguțe de cimbru (pe care le scoatem la final, înainte de a pune zacusca în borcane), se știce că fasolea are o reputație proastă iar cimbrul o ajută să-și cureșe numele îndepărtând primejdia gazelor.
-secretul doamnei Mora: fierbeți ceapa înainte de folosire, diminuează până la zero arsurile gastrice.
Cam astea ar fi lucrurile pe care e bine să le știți despre zacuscă. în rest, sănătate, numai bine și o toamnă ușoară. Am făcut în dimineața asta câteva poze cu zacusca doamnei Mora. Vi le arăt și vouă:
Am facut si noi sambata zacusca. A iesit foarte buna, usor sarata pentru gustul meu, dar vorba mamei „n-o sa ramana nemancata”.
nina, niciodată nu rămâne:-))
Ce coincidenţă :) Tot zacuscă. Partea I, de vinete. Partea a doua, de fasole, urmează.
Lucia, marile spirite se întâlnesc și-n zacuscă:-))
Zacuscă, favorita mea! Niciodată nu face mama destulă! Că dă și la fete, își opresc și ei…Și niciodata zacusca nu are exact același gust ca-n anul precedent, deși are acel nu-știu-cum-și-nu-știu-ce care mă face să-i recunosc zacusca mamei dintr-o mie!
Iar cămara, din punctul meu de vedere, nu va fi niciodată un apendice. Că dacă ar fi și, într-o bună zi l-ai tăia, ai tăia din copilăria ta și a copiilor tăi. Și din ”acasă”. Și așa ceva nu se face, dacă ai minte…:)
lasa ma….ca peste doua saptamani o sa ajung si eu acasa la ai mei si atunci o sa halesc si eu vre-o 2-3 borcane asa, fara prea multe comentarii :)
Innu, postarea mea nu vorbeste (la segmentul acela) despre oamenii intelepti:-). Saruta mana mamei tale si din partea mea:-)
Lucian, așa să faci:-))
arata excelent, deci „sa-ti fie de bine” este, cred, in asentimentul stomacului tau! :-)
coincidenta sau nu, ca-n perioada asta multa lume face conserve (am vrut sa scriu „toata lumea” da’ m-am razgandit, caci pt multi cred ca ai dreptate in privinta camarii-apendice), acum 2 zile am terminat-o si eu.
degustatorii zic c-ar fi iesit buna, asa ca poate-i fac si-o poza intr-o zi sa ma mandresc cu ea. :-)))
toate bune si o seara faina!
roxana, mulțumesc. mândrește-te, poate-i prinde pofta și pe alții:-)
vai, vai, vai, ce m-ai lovit cu zacusca asta…….
maria, n-am vrut…. pe de altă parte, te-am văzut azi la tv, îmi place cum radiezi:-)
Nu ne dai reteta exact asa cum o faci TU? poate mai schimb si eu cate ceva anul asta; faza dura e ca de la noi au disparut de vreo cateva zile rosiile alea carnoase si zemoase, mai sunt din alea lunguiete, fara suflet in ele, bune doar de murat; tare sufar din cauza asta; ce ma fac?
sys, nu știu cum o fi fără roșiile acelea. poate reușesc sa postez o rețetă de zacusca stramoșească duminică sau luni.
si morcovul in zacusa cu vinete ajuta sa nu provoace arsuri si ii da un gust foarte bun :)
puiu, orice informație în plus e de un real folos fanilor zacuștii:-)!
Sunt honorata (de la Hadean:) sa ma aflu în blogrollul tau, eu te-am „pescuit” de la Cabral – unul dintre rarii oameni faini din televiziune si care încearca sa si educe nitel „boborul” cu blogul. Cred ca avem cel putin doua pasiuni comune: calatoriile si bucataria. Azi am mâncat un mole minunat la un prieten mexican, drept rasplata pentru smuls buruieni si cules rosii de pe tarla. În loc de zacusca am încropit o salsa verde (tomatillo) de te lingi pe degete, deocamdata am perpelit niste creveti în ea, dar mi-a ramas, asadar am planuri de viitor care includ curcan:)
Sa citim de bine
Antoaneta, sper să te simți bine aici:-). Prea dimineață citesc eu despre bunătăți…
arata bine si cred ca a fost gustoasa! fiecare ar trebui sa avem cate o dna Mora la care sa mergem in vizita:))
zacusca…mno, ca zacusca…dar painea aia arata demential…
Adi, ma bucur nespus ca ai scris acest articol. Chiar aveam o intrebare: la zacusca cu ciuperci, care sunt cantitatile aproximative ? Cate ciuperci trebuie?
reny, câte-ți plac:). ele-s vedetele aici, trebuie să predomine.
am o intrebare,cum trebuie puse ciupercile in zacusca cu ciuperci;calitesau date numai prin masina?
A iesit delicios. Am pus cat de multe ciuperci am putut, avand in vedere pretul exagerat zic eu, din piata. Au fost la 25 ron/kg, negociabil in functie de cantitate.