Confortul me se află în efort. Tocmai am realizat asta. Poate ar trebui să scriu mai des la ore mici. În fine, pentru că nu filosofia m-a trimis la scris acum, o să trec direct la subiect: la începutul primăverii am închiriat o mansardă foarte faină în mijlocul Bucureștiului. Pe mansardă e și o terasă, suspendată solid deasupra acoperișului și construită pentru desfătarea chiriașilor. Am auzit că persoanele care au locuit acolo înainte-mi nu foloseau terasa defel, pe motiv de vertij. Eu sunt amețit și călare, și pe jos, deci n-am această problemă, motiv pentru care în unele zile parcurg mulți kilometri pe scări, din parcare până pe terasă. Astea-s foarte multe drumuri, dar dacă vă spun că-s trei etaje doar în mansardă, poate o să vă vină mai ușor să mă credeți. Întrebarea e: ce caut eu pe acoperiș? Ei bine, la puțin timp după ce am închiriat spațiul, am început să-mi caut de lucru, respectiv să-l dotez pentru a-mi amenaja un loc în care să mă văd cu prietenii, să pot găti la orice oră (mai nou aici fac și mâncarea pentru acasă), să pot bate-n oale, fotografia, filma și dezvolta rețete pentru proiectele mele fără să mai încurc pe cineva. Primul lucru pe care l-am procurat a fost un grătar Napoleon, foarte fain, de la Campinggrill.ro, ocazie cu care am și încheiat un parteneriat cu oamenii de acolo.
Terasa aceasta a devenit punct de atracție pentru familie și prieteni, în parte datorită panoramei asupra Bucureștiului Vechi, pe de altă parte datorită grătarului de sub capacul căruia ies periodic bunătăți coapte, fripte, afumate (îmi plouă-n gură, și pe cuvânt că nu-i momentul), uneori direct pe jar de cărbune sau lemn.
Dacă vă întrebați de unde jar la un grătar pe gaz, vă spun scurt: grătarul e prăvăzut cu o tavă din fontă care poate fi umplută cu cărbuni și care se așază peste două dintre cele trei arzătoare, pe care le sting după ce se încing cărbunii. Toată vara am copt vinete direct pe cărbuni, ceea ce a contribuit major la gust. Valabil și pentru porumb.
Am avut deja acolo cel puțin zece sesiuni de grătărit asistat, locul devenind sală de curs sub cerul liber, fiecare dintre noi având ceva nou de descoperit, ceva vechi de sedimentat în ceea ce privește grătăritul.
Vestea bună e că va fi o toamnă lungă și blândă. Sigur, asta-i o certitudine doar în mintea mea, pentru că altfel nu văd cum ar fi. Chiar și așa, cu sau fără ploaie, cu sau fără zăpadă la iarnă, pregătesc terenul pentru a putea profita de terasă și de grătar cât mai mult timp. Adică lucrez la o copertină mobilă, am completat mobilierul și voi pune câteva încălzitoare pentru terasă care să acopere ce nu pot acoperi păturile pe care le-am cumpărat deja.
O să vă mai spun despre acest grătar și despre terasă (mă gândesc și la o serie de concursuri care să se soldeze cu niște cursuri de grătărit pentru cititorii mei, dar asta mai prin decembrie), dar deocamdată mă bucur că pot prelungi sezonul dincolo de limitele verii. Să fiți sănătoși.
pare o minune!
De când caut o ocazie sa te întreb ceva de grătărit.
La noi la muncă a venit o rulotă care are un grătar american, un smoker, si gătește ”brisket”.
Ada ca mi s-a pus pata să fac și eu în cuptorul electric.
Până găsesc brisket, o să încerc cu ceva de la Gurmand Apetit. Pentru ”rub” o să folosesc sare,zahar, piper cayenne sau piper în 3 culori,si coriandru boabe. Temperatura in cuptor 100 grade, timp 4-5 ore, fum cu stejar sau mesteacăn puse pe cărbune aprins într-o tăviță si lângă tăviță alta tăviță cu apă.
Așa mă gândesc eu să adaptez rețeta de brisket.
Greșesc cu ceva? Ai o sugestie pentru condimente? Poate faci un ghid pentru brisket sau coaste american style :)
Ai inebunit tot netul cu pozele alea cu porumb copt.
Buna ziua! Si eu recent am achizitionat un gratar Napoleon. Extrem de multumim!!! Recunosc ca sunt la început si mi-ar fi utile mai multe sfaturi. Va urmăresc cu mare drag.