Cotlet de miel în panko

Panko e un pesmet cu granulație mare, crocant și plăcut la atingere. Are aparența unor fulgi de pâine uscată și se comportă bine la prăjirea în baie de ulei. Ca multe alte lucruri interesante în bucătărie, panko vine de pe planeta Japonia.

Am folosit panko destul de des anul ăsta, ba pentru a îmbrăca creveți, ba pentru a îmbrăca vită sau miel. Am folosit panko inclusiv la deserturi, dar nu despre desert vorbim acum aici. Haideți să vă arăt cum puteți obține o crustă faină pentru niște cotlete de miel/berbecuț (eu am folosit Maori Lakes de la Gurmand Apetit), că nu se știe niciodată când vă plictisiți să le mâncați fripte pe grătar sau la cuptor.

Mai întâi am scufundat cotletele în apă clocotită, de unde le-am scos după un minut. Au nevoie de timpul acesta pentru a începe să se gătească ușor. Apoi le-am tăvălit prin za’atar.  Am bătut bine două ouă.

Am pregătit apoi o farfurie cu făină și una cu panko alături de cea cu ouă bătute. Am tăvălit cotletele prin făină, ou și panko, în această ordine.

Făina asigură protecție cărnii și aderență pentru ou, oul asigură aderență pentru panko.

Am încins un litru de ulei de floarea soarelui și am prăjit cotletele până s-au rumenit frumos la exterior. E important ca uleiul să nu fie rece/prea rece când puneți în el un ansamblu de felul acesta. Dacă e rece, se îmbibă cu ulei, dacă e prea fierbinte, se arde la exterior și rămâne crud în interior (aici ajută opărirea anterioară). Testați temperatura uleiului punând puțin ou bătut în vasul care-l conține. Nu puneți prea multe cotlete în uleiul încins, temperatura poate scădea brusc, cu efecte nedorite asupra produsului final. Lăsați cotletele să se odihnească pe un grătar după ce le-ați scos din baia de ulei.

Dacă amestecați făină, ou și panko cu sare și za’atar, obțineți o cocă ușoară pe care o puteți frige în același ulei. O folosiți apoi pe post de garnitură.

Cam asta a fost tot pentru azi.

Să vă fie de folos. Să fiți sănătoși.