Urmează una lungă.
M-am gândit toată ziua dacă să scriu sau nu postarea asta. Alternativa era o descriere a experienței mele de la maratonul din Valencia la care am alergat duminică. Probabil că n-ar fi supărat pe prea multă lume, sau oricum, mai puțină decât o să supere acest articol. Și nu, intenția nu-i să supăr pe cineva, dar știu bine cum funcționează lucrurile și știu că o să atrag spre mine niște gânduri colțuroase. Totuși, mai bine așa, că dacă simt atât de intens că trebuie să o scriu, pesemne că e necesar, fie pentru mine, fie pentru cei ce vor citi, chiar dacă în prima fază s-ar putea simți lezați.
Ieri am primit un mesaj de la Rogalski Damaschin PR, foarte frumos și bine intenționat, așa cum este și campania lor care poartă acest mesaj:
„Pentru că trăim vremuri tulburi, în care este din ce în ce mai greu sa distingem între adevăr și manipulare în vârtejul zilnic de informații care ne intră și ne ies din feedul de Facebook în câteva secunde, am compilat 10 sfaturi simple și de bun simț, care să ne ajute să navighăm pe rețelele sociale fără să ne rătăcim prin subteranele știrilor senzaționale de tip „Soc!”, “Groază!”, “Terifiant!’ “Nu o să-ți vină să crezi!”. Do share dacă vi se par utile. #sfaturipentruprieteni„
Toate-s bune și, repet, nu judec demersul agenției, din contră, apreciez faptul că în ultimele săptămâni s-a implicat foarte activ în viața publică. Totuși, simt nevoia să spun că această campanie e o mare pierdere de vreme pentru toată lumea, de la cel care a gândit-o la cel care a desenat minunata planșă de mai sus și până la fiecare dintre cei care, dorind să ajute, au distribuit planșa irosind astfel secunde sau minute din viețile celor care s-au trezit cu ea pe pagină și au fost destul de curioși să o citească. De ce spun asta? Pentru că experiența m-a învățat că nu poți să le fii de folos proștilor adresându-te deștepților, nu poți să deștepți pe cineva care doarme vorbind pe limba și în urechea celui treaz. Idioții nu sunt idioți doar în timpul liber sau când nu-i vede șeful direct și apucă să posteze ceva pe Facebook sau să dea share la un articol de pe un site care targetează tocmai idioții. Ei sunt așa tot timpul, în toate aspectele vieții lor. Așa se poartă pe stradă, la cinematograf, în metrou sau în mașina personală (foarte mulți au IQ destul de mare pentru a obține un permis de conducere, e mai mult decât evident), așa își cresc copiii, condamnându-i să devină la fel de idioți. În ceea ce-i privește pe ignoranți, pot să vă spun din proprie experiență că ignoranța-i un toiag de care te ții cu ambele mâini, atât de strâns încât nu mai e loc și pentru altceva, un toiag căruia nu-i dai drumul decât când devine prea greu de dus, iar asta se petrece doar pe cale naturală, uneori pur și simplu, uneori în urma unui cataclism personal, niciodată în urma presiunii mediului extern, care, fie ea și bine intenționată, tot presiune este și nu poate fi percepută altfel.
Cândva Facebook era un loc amuzant, maxima sursă de enervare fiind invitația de a juca Farmville. Apoi ne-am lăsat convinși sau ne-am auto-convins că e mare șmecherie să fii băgat în seamă de 10, 100, 100, 10000, 100000 de oameni, că iată, avem în jurul nostru comunități pe care-i musai să le păstorim cu grijă, fie de dragul jocului în sine, fie pentru că o grădină frumoasă atrage albinele care polenizează, cresc comunitatea și, cine știe, te ajută să obții și un oarecare profit. Profit, ăsta-i cuvântul care a distrus comunitățile și care în loc să atragă albinele care polenizează, atrage muștele care polemizează. Suntem responsabili pentru asta fiecare dintre noi, și „influencerii” care postează mizerii doar de dragul click-ului, și ziariștii care au uitat de deontologie și de meserie, și agențiile de PR și publicitate pentru care „influencerul” e doar o vacă de muls hrănită cu nutreț prost și stimulată constant să se prostitueze, și clientul care nu-i în stare să vadă diferența dintre o campanie curată pentru brandul său și o campanie bazată pe „click aici”, „n-o să crezi ce a urmat”, „șoc și groază” sau „share și like dacă vrei să…”. Astea-s motivele pentru care prefer să am cinci clienți într-un an și nu 30, astea-s motivele pentru care aleg să nu mai merg să vorbesc la conferințe decât plătit, astea-s motivele pentru care prefer să mă implic într-o campanie socială și să muncesc fără profit personal decât să muncesc pe bani pentru o campanie în care nu cred. Și nu, nu-mi plâng de milă, acum mi-e foarte bine așa și nici nu-mi fac griji, dacă de mâine trebuie să fac șaorma la Dristor pentru a-i pune copilului meu ceva în farfurie, o fac fără ezitare.
Și pentru că nu vreau să fiu doar un hater și atât, vin în fața voastră, actuali, foști, eventual colaboratori din agenții și companii, vin în fața voastră, ziariști și „influenceri”, cu o propunere simplă: haideți să ne concentrăm cu toții la declanșarea unei campanii care nu aruncă orzul la gâște și mărgăritarele-n cocina porcilor, o campanie care să determine schimbări esențiale în sistemul educațional românesc, de la creșă la doctorat (sic!), în așa fel încât copiii noștri să aibă șansa de a fi mai puțin idioți decât noi când vor ieși din școală. Deocamdată nu stăm prea bine. Câte generații mai trebuie să se rateze înainte să ne prindem că-i nasol? Când o să înțelegem că semințele se plantează-n pământ, nu în aer? Câți proști mai trebuie să producă națiunea asta înainte să dispară de tot, îngropată-n tichete răzuibile, cupoane de reduceri care nu reduc nimic și produse media fără conținut? Eu unul m-am săturat și nici nu mai am timp. Voi mai puteți?
PS: Facebook, așa cum arată azi, e, așa cum era și acum 5 ani, oglinda noastră, a tuturor. Știu, e cam aiurea să te uiți dimineața în oglindă după o noapte de beție sau după ce ai purtat ani de zile farduri grele de dimineața până seara, aproape că nu te mai recunoști, și dacă te recunoști ți-ar plăcea tare mult să nu fii tu în oglindă, dar ești. Împacă-te cu asta, împacă-te cu tine, vei constata că există viață și după reabilitare. S-ar putea să-ți placă mai mult în lipsa dependenței, chiar și așa, cu obrazul șifonat.
Inca odată mi-am dovedit ca nu am greșit citind blogul Adi Hadean !
Adi, eu am si renuntat de 2 saptamani la Facebook. Nu e de tot, e temporar, posibil sa revin maine, posibil poimaine, posibil peste o luna. Nu stiu daca-i bine sau e rau, dar nu am vrut sa mai fiu parte cu foarte, foarte multi oameni pe care ii consideram totusi buni, de langa noi, dar care se tot complac in ceea ce tocmai ai scris si tu.
Am renuntat un pic si fiindca in ultimul timp (ultimul an) am avut senzatia (si au fost oameni chiar foarte buni, prieteni cu mine sau cu tine care au facut asta) ca mi se spune: „Bai, mai lasa-ne in pace, tu esti acolo, departe, noi aici, nu cunosti situatia din Romania”.
Ba da, stiu foarte bine, fiindca sunt ca un arbitru de tenis care urmareste de undeva de sus tot ce se intampla jos, acolo unde sunt jucatorii. Vad mult mai bine situatia decat o vad cei care nu o vad de sus, in ansamblu.
Eu sunt mereu disponibil pentru orice proiect, actiune, bice si ce mai vrei tu – doar sa facem cat mai multe schimbari in bine.
Succes!
Cel mai bun articol citit anul asta in romaneste. Si sunt tare exigent cu ce citesc. :D Bravo, chef!
1. jos palaria, maestre hadean!!! 2. eu as spune asa, pe scurt: „mama tuturor imbecililior este vesnic gravida!”
Excelent !
In sfarsit cineva care a spus pe direct ceea ce este , probabil, in multi dintre noi .
Si eu m-am saturat de aceste „soc” , sau „terifiant” , sau … ” mai stiu eu ce ” a vreunui „ziarist” imbecil care , pentru a mai obtine inca un like , ne infecteaza viata .
Multumim Adi
Adi daca nu te vor la Dristor la shaormerie , hai acasa in Baia Mare ! Un restart este de preferat unei limitari!oricand binevenit !
Daca ajungeti la dristor eu vreau picanta, fara cartofi,si cu sos de susan:)))))) din pacate pentru noi publicitatea agrsiva si imaginile socante vand. Acestea sunt motivele pentu care folosesc televizorul pe post de suport pentru vaza cu flori, iar pe facebook folosesc excesiv butonul de unfolow(asta in conditiile in care chiar am de impartit ceva cu respectivii).
Inca o data, NU mi-am IROSIT timpul, citind ceva!
Felicitari, domnule Hadean! Ca si domnul Gerald-Dan Popa, eu considrer ca acesta este cel mai bun articol pe care l-am citit anul acesta in romaneste!
Hai sa invatam sa dam unsubscribe/unfollow/ report, ca unelte avem. Hai sa le spunem celor care sharuiesc articole „incredibile” ca nu e ok., nu au surse credibile. Hai sa le spunem ca nu mai participam la umilire publica. Eu cred ca noi nu suntem constienti de uneltele pe care le avem si de modul de a le folosi fara a face mai mult rau, fie ca e vorba de social media sau de viata reala.
Mai conteaza ca e ignoranta sau lene? Eu spun ca nu ar trebui sa mai conteze si ca ce am invatat din evenimentele recente e ca trebuie sa facem, nu doar sa spunem.
Foarte bine punctat! Felicitari!
Macar de s-ar putea schimba ceva in acest sens. Din pacate sperante sunt putine. Totusi cred ca sunt, ca inca mai putem schimba ceva ”de la cresa la doctorat” :)
Insa schimbarea trebuie sa inceapa de la noi in primul rand si apoi, prin puterea exemplului aceasta se va extinde.
e in regula ! impartasesc opinia ta…cu o remarca: bine ca nu putem schimba pe nimeni( singurul pe care-l putem modela, imbunatatii, cizela, civiliza…printr-o noua gandire, atitudine, prin introspectie, prin controlul gandurilor..fiind eu.), pentru ca eu cred ca am inlocui niste” monstrii” cu altii dupa principiul ca ai nostri sunt mai buni…cred ca fiecare , prin crearea unui mediu sanogen care devine manifest in urma schimbarii interioare, poate astfel prin exemplul personal( cum procedezi si tu tizule) sa influenteze si pe ceilalti si impreuna, repet impreuna sa accedem la un alt nivel de constiinta, la care mitocania, mizeriile, luptele dintre noi, sa-si piarda energia, sa se dizolve in puterea ne netagaduit a Iubirii. Am zis!
Felicitari, Adi, un articol scris cu naduf si cu bunul simt care te caracterizeaza.
Mi-esti drag si te respect, omule bun. Te citesc, rareori comentez. Prefer sa tac.
Dar acum nu pot.
Toata lumea vrea schimbare, multi se bat cu pumnii in piept si spun ,,noi”….De fapt, se baga toata lumea in aceeasi oala. Un lucru extrem de simplu pe care l-am invatat la seminariile de dezvoltare personala(si pe care l-am transmis apoi cursantilor mei), este ca daca doresti o schimbare, acea schimbare e bine sa inceapa, in primul rand cu tine.
E foarte simplu: in momentul in care fiecare va vorbi strict despre actiunile sale si va face ceva bun, cu adevarat bun, fara sa se compare cu ceilalti si fara sa spuna ,,noi”, atunci va fi cu adevarat bine. Daca mai multi oameni vor face bine, chiar si in tacere, va fi ceva. Orice pietricica poate provoca o avalansa, iar exemplul personal, e intotdeauna cel mai bun.
Eu sunt in Italia, sunt colaborator la cateva ziare ale diasporei si refuz sa scriu stiri senzationale de genul cine cu cine, unde si cu ce, cine-si da jos chilotii si alte stiri de mare senzatie.Iar pe blogul meu culinar, ma incapatanez sa scriu retete romanesti, simple, traditionale, nu dishuri sofisticate si alambicate. Scriu despre ceea ce ma pricep si stiu ca pot s-o fac bine. Daca merg pe strada sau la iarba verde, oriunde as fi, in Romania sau prin Europa, nu arunc gunoaiele pe jos, ci la cos, vorbesc romaneste si nu mi-e rusine sa spun tuturor ca sunt romanca, sunt politicoasa si cu bun simt. Promovez lucruri marunte, dar in care cred: arta, cultura, promovez scriitori tineri si talentati, romani, artisti, elevi olimpici si alte nimicuri de genul asta. Nu-s stiri de senzatie, dar eu le apreciez.
Nu e mult ceea ce fac, e foarte putin, dar o fac din tot sufletul. Si intotdeauna spun ceea ce fac eu. Nu spun ca ,,noi, romanii suntem…face…dregem…”. Sunt oameni buni si mai putin buni. Nu judec, nu ma intereseaza capra vecinului. Daca fac bine, il fac in tacere, fara sa ma laud: binele se da din mana-n mana. Dar daca te lauzi cu operele de caritate, ala nu mai e bine…
Sa ne dea Dumnezeu multa sanatate si bucurie tuturor!
Hut up Meister ! O excelenta parere pe care o impart si eu cu voia dvs!!!
paradoxul e ca acest articol l-am intalnit tot pe facebook.
nu e niciun paradox. dacă-l citeați, aflați că articoulul nu critică facebook, nu critică de fapt pe nimeni.
Jos palaria, chef Adrian ! Sunt bucuroasa sa vad un OM cu gandire sanatoasa, care isi exprima opinia cu responsabilitate si care, nu se limiteaza doar la a spune, ci se implica in a face ceva pentru a determina o schimbare in bine.
„… o campanie care să determine schimbări esențiale în sistemul educațional românesc, de la creșă la doctorat…”. Bun! Îmi place ideea! O campanie serioasă trebuie inițiată de o echipă serioasă, cu un specialist în managementul campaniilor de acest fel, cu specialiști în pedagogie, în educație, în sociologie. Cine se bagă? Pro bono. Specialiști autentici. Eu, recunosc, nu sunt bun decât de „lipit afișe”. dacă e nevoie de așa ceva, mă ofer voluntar.
Altadata cand vrei sa publici ceva de genul acesta,nu te mai gandi daca sa o faci sau nu. JUST DO IT !!! Chiar daca articolul tau e doar o picatura intr-un ocean,nu te indoi,vei gasi intotdeauna oameni pe care ii vei pune pe ganduri !!!
Einstein spunea că singurul mod eficient de a educa este să oferi propriul exemplu. Tu așa faci. Felicitări!
Domnule Adi.Este un cerc vicios.Copiii pe care vrei sa ii schimbi se aseamana cu parintii lor in multe privinte(stilul de viata,respectul fata de vecini,atitudinea fata de scoala,atitudinea fata de prieteni,posturile TV urmarite,muzica ascultata).Deci,ca un parinte sa isi doreasca ca atitudinea copiilor sa se schimbe,trebuie sa fie cel putin intelept,si sa fie de acord ca educatia primita de copil suporta muuuulte imbunatatiri(si implicit sa accepte ca ceea ce a vazut si auzit copilul in casa nu a fost intotdeauna o pilda demna de urmat,din moment ce trebuie schimbat) .Daca se schimba numai atitudinea copilului,si a parintlui nu,se ajunge la ceea ce se numeste conflict intre generatii.Si parca nu-i bine.Deci(cred eu) toti trebuie sa ne schimbam.Scuzati-mi tentativa de filozofare.
Prin captarea atenției postarea a fost chiar scurtă.
Mă entuziasmează îndemnul de a schimba ceva în esență și răspund prezent la chemare.
Până acum am înțeles să folosesc FB ca pe un instrument care mă ajută să promovez activitatea firmei la care lucrez pentru acea parte din publicul țintă care se informează exclusiv sau parțial din acest mediu de comunicare. Miza este să popularizăm pagina prin conținut, din utilizator în utilizator. De aceea suntem atenți la informația și fotografiile postate, la corectitudinea datelor, este ca și cum am trimite un comunicat de presă sau am da raportul directorului. Nu ne permitem să ne atragem publicitate negativă pentru conținut incorect (prin specificul activității sunt alte breșe pe unde pot apărea nemulțumiri, deci cu atât mai mult). Strategia este să facem din pagina noastră de FB o sursă de informare credibilă, gândim deci pe termen lung. Desigur a existat tentația să cumpărăm like-uri, dar am preferat să avem o imagine realistă a aprecierilor. Satisfacția e mai mare când vedem cum crește numărul de Like de la o zi/săptămână la alta după anumite postări.
La nivel personal nu am simțit până acum nevoia să privesc în oglinda FB nici să o întorc cu fața spre lume.
Cine știe, poate FB trebuia să vină și cu manual de utilizare sau poate o să se predea ca materie.
Adi, tu vorbesti despre o nisa care deja exista si o sa ramana doar o nisa. Nu poti schimba niste oameni care nu pot fi atenti mai mult de patru minute (recomandare celor de la Youtube pentru lungimea maxima a unui clip). Nici nu trebuie schimbati.
Acesti oameni cer acel gen simplist de continut, iar altii, ceva mai putini, nu.