Chocolate’s love’s best friend

Dacă dragostea trece prin stomac, dacă senzația de „îndrăgosteală” e legată de ciocolată (conform unor studii pe bune), și dacă fluturii stau în stomac în zilele în care suntem îndrăgostiți, apoi de bună seamă, deduc de aici, fluturii sunt niște elemente dependente de ciocolată. Vă rog să contraziceți asta cu argumente. Sigur, veți spune că unora dintre ei le place vanilia sau că unii ar prefera florile de soc ori lavanda sau poate portocalele. Posibil, dar să știți că toate cele înșirate mai sus sunt prietene bune cu ciocolata și se ridică unele pe celelalte, așa, ușor, ca pe aripi de fluture. Acum spuneți și voi, ați văzut îndrăgostiți care să poftească la cârnați, sarmale ori piftie, și care să poată spune cu mâna pe inimă ori suspinând ușor, „tu ești cârnatul meu cu fasole”? Nu. În schimb poți auzi destul de des referiri la bomboane de ciocolată, unele umplute cu rom sau cognac, altele umplute cu jeleu de zmeură sau cireșe confiate. Se potrivesc, pur și simplu. Și se potrivesc cu atât mai bine cu cât e ciocolata mai neagră, mai intensă.

Am fost provocat să construiesc un desert pornind de la poveștile din serialul Rămâi cu mine de pe HBO. Am văut primele două episoade pe HBO Go (poți să le vezi fără abonament), mi-au plăcut și m-au trimis cu gândul la ciocolată, levănțică și flor de azahar (numele florii de portocal, preluat de la mauri și păstrat așa de valencieni). Dacă n-aș ști mai bine și dacă n-aș fi prins cu treabă în bucătărie, aș scrie un blog doar pe marginea poveștilor din film, o serie românească pe care vă poftesc să o urmăriți ca și cum de asta ar depinde porția voastră zilnică de ciocolată. Și acum, să citim și să luăm aminte la rețetă, s-ar putea să ne prindă bine la început de amor ori după ce văpaia dă semne că s-ar mai domoli nițel.

Sparge într-un castron trei ouă mari, cerne peste ele 120 de grame de făină, adaugă 100 de grame de zahăr brun, un vârf de cuțit de praf de copt, 100 de mililitri de ulei și 30 de mililitri de vin de Marsala, Porto, Sherry sau Lacrima lui Ovidiu. Bate bine amestecul cu un tel. Să nu cumva să nu cerni făina înainte!

Pune 160 de grame de ciocolată neagră (cel puțin 55% cacao) și 20 de grame de unt, într-un vas cu fund dublu (cratiță, oală), pe foc mic. Amestecă în vas cu o spatulă/lingură de lemn, până se topește toată ciocolata.

Temperează bine ciocolata înainte de pasul următor. Adică pune vasul pe o suprafață rece (pe chiuvetă, de exemplu) și amestecă în ciocolată până se răcește). Încorporează apoi ciocolata în blat.

Așază hârtie de copt pe fundul unei tăvi înguste (poate fi și o tavă de chec sau cozonac) și toarnă compoziția în tavă.

Coace blatul 22 de minute la 180 de grade Celsius. Cuptorul trebuie să fie încins când pui tava în el.

Blatul va crăpa la suprafață. Nu-i niciun bai, oricum o să decupezi „capacul” pentru fiecare porție. Îți recomand să tai cu cuțitul câte un milimetru de pe fiecare latură a fiecărei porții (poți face 8 porții din cantitățile acestea), arată mai îngrijit și absoarbe mai bine sosul.

Până se răcește blatul, ai timp să faci sosul. Pune într-o oală sau într-un bol metalic patru gălbenușuri, patru linguri de zahăr brun, un vârf de linguriță de flori de portocal (dacă nu găsești, nu-i mare bai, treci peste), un vârf de linguriță de flori de trandafir, o pișcătură de flori de levănțică (e cea mai puternică dintre arome, nu vrei să le acopere pe toate), o pișcătură de turmeric (zis și curcuma) pentru o culoare intensă și 250 de mililitri de lapte.

Pune oala/vasul deasupra unei oale în care fierbe apă. Bate sosul pe aburi, cu un tel în formă de pară. E nevoie de ceva energie aici și de puțină răbdare. Când toată compoziția asta s-a transformat într-o spumă, de sus până jos, e momentul să o răcești (atenție mare aici, dacă focul e prea tare, aburii prea mulți ori mâna ta prea lentă, transformi sosul în omletă).

Trece sosul printr-o sită fină, să scapi de impurități, adică de toate florile acelea care și-au făcut datoria și de care nu mai ai nevoie. Pune vasul cu sos în alt vas în care ai gheață sau așază-l pe chiuveta stropită cu apă rece. Amestecă în sos 3-4 minute.

Ai blatul, ai sosul ai zahăr pudră și ciocolată pentru decor. E posibil să-ți fi rămas și niște flori de trandafir, uscate. Taie blatul în paralelipipede cu lățimea de 2 centimetri. Fasonează fiecare bucată după cum ți-am sugerat mai sus.

Pune 2-3 linguri de sos pe o farfurie. Așază blatul în mijloc. Dă-i răgaz să absoarbă puțin sos (30 de secunde). Servește.

Cu puțină organizare, poți obține desertul acesta fără să dai greș. Mie mi-a luat mai mult să aranjez pozele și să scriu articolul decât să fac prăjitura. 

Flori de trandafir, de portocal, de levănțică, poți găsi în magazinele naturiste, în magazinele bio, la Plafar.

Serialul Rămâi cu mine se difuzează azi (și în fiecare duminică) de la ora 20.00 pe HBO. Hashtag-ul pe Facebook e #ramaicumine.Mă ajuți cu un nume pentru prăjitura asta? Mulțumesc.

Să fii sănătos. Sănătoasă.