UPDATE:
Cu ajutorul celor care au venit să mănânce, am reușit să strângem 2480 de lei. În plus, cazul lui Matei a ajuns la Realitatea TV și la TVR Cluj respectiv TVR3. Mulțumim frumos.
Ieri a fost o zi lungă dar cu încărcătură pozitivă. Am gătit pentru Matei, un băiețel de 11 luni care suferă de o boală gravă. Mi-am propus să vând 100 de porții de paste cu sosuri felurite, am reușit să vând 112. Le mulțumesc oamenilor care au venit să mănânce și oamenilor mei din bucătărie, care m-au ajutat să duc asta la capăt. În prima parte a zilei am avut timp să pozez o rețetă pentru voi. Nimic nou sub soare dar sunt convins că nu toată lumea știe cum să facă acasă pastele cu sos numit oarecum incorect „carbonara„. Noi folosim smântână dulce pentru că ne place, italienii nu folosesc și asta face ca pastele să fie destul de seci și destul de departe de gustul nostru. Sigur că n-o să-i condamnăm pe italieni pentru asta, ar fi chiar culmea. Dar, să revin la pastele mele de ieri:
Costița. Am îndepărtat oasele (le pun eu într-o zamă, de bună samă).
Usturoiul. În versiunile italienești de carbonara n-am găsit usturoi dar mie-mi place (unul dintre secretele bucătăriei e că poți să gătești/mănânci cum îți place ție, câtă vreme ești la comanda cratiței, când mergi în vizită mănânci cum le place altora).
Pastele de casă sunt mai întâi ou și făină apoi devin foaie laminată (după frământare).
Foaia se transformă în paste.
Pastele proaspete sunt fierte pentru două-trei minute.
Din nou la sos: am pus costița mărunțită în tigaie, fără ulei. Am pus și cățelul de usturoi, zdrobit. După două minute am scos usturoiul, să nu se ardă.
Am turnat un strop de alcool peste costiță. Alcoolul s-a evaporat dar gustul romului folosit s-a lipit de carne.
Am pus pastele fierbinți în tigaie și peste ele, trei linguri de smântână dulce bătute cu un gălbenuș. Am amestecat bine și am luat tigaia de pe foc.
Pe deasupra, parmezan ras. Putea fi la fel de bine pecorino.
Am mai pus în farfurie o felie de pâine prăjită, frecată cu usturoi. Asta pentru excesul de sos. A prins bine. Atât am avut să vă povestesc azi. Să fiți sănătoși.
doooom’le, io muncesc muuuuult mai mult la carbonara asta… :) sa incerci sa topesti acolo langa costita oarece brie sau gorgonzola, mai pui alaturi niste branza topita si apoi smantana… :)
vezi că nu-i ușor?:))
asa le fac si eu, mai putin alcoolul :) si cu putina nucsoara pt aroma……e doar ora 10 si deja salivez…
o zi faina
nucșoară mai pun și eu.)
ceva de genul asta fac si eu dar cu vodka :) si cu porumb dulce. Ultima data am testat si cu un strop de curry si-au fost tare bune. In bucatarie conteaza doar sa iti mearga imaginatia, restul vine de la sine…
mergem departe de carbonara dacă punem curry (dar nu refuz ideea). în thailanda am prins niște „carbonara” cu sos de pește în ele.
https://adihadean.ro/2010/08/spaghetti-carbonara-in-thailanda/
hmm, cat de bine arata!!!
Adi , sa stii ca urmaresc blogul tau cu mare drag ! Tare-mi plac retetele tale, iar pastele astea ma fac sa salivez. Keep up with the good work !
Adi, imi place ideea cu peccorino, are gustul acela un pic mai pronuntat decit al parmigiano-ului!!