Imambaialdi, în original Imam Bayildi este o găteală turcească din legume, având la bază vânăta. Este intrată în bucătăria românească de foarte mult timp, cu naturalețea specifică curgerii culinare turco-române. E ușoară și săturătoare în același timp, părând aproape de frupt din pricina alcătuirii bogate. Eu o cunoșteam teoretic de aproape 30 de ani, dar m-am întâlnit cu ea pentru prima oară într-un local celebru și drag de pe strada Domnească a Galaților, în perioadă de post când, servită pe un pat de orez, făcea vânzări consistente și năștea exclamații de mulțumire. Am luat-o cu mine când am plecat și am gătit-o în casă, renunțând la câte ceva, adăugând poetic mirosuri și asortându-i garnituri diverse.
Calabalâc pentru 4 porții:
– 2 vinete
– 2 ardei grași
– 2 roșii
– 1 ceapă
– 3 căței de usturoi
– 5 frunze de salvie
– jumătate linguriță de scorțișoară
– sare şi piper
– ulei de măsline
Vinetele se taie în două pe lungime și se scobesc cu o lingură sub forma unor goelete turcești.
Ceapa, ardeiul gras, miezul vinetelor și roșiile se taie cuburi. Usturoiul se taie felii.
Se pune la încins tingirea cu untdelemn, ceva mai mult decât în mod normal pentru că vinetele trag mult ulei. Când s-a fierbințit se pun ceapa, usturoiul, ardeiul și miezul vinetelor la călit. Se dreg de sare și piper. După 10 minute la foc iute se adaugă cubulețele de roșii, salvia tocată și scorțișoara. Se mai lasă 2-3 minute să se înțeleagă între ele. Se iau de pe foc.
Tradițional, la acest preparat se folosește pătrunjelul. Nu e rău deloc. Eu însă am o simpatie deosebită pentru relația dintre ardeiul gras și salvie. Scorțișoara nu e prezentă, deasemenea, în rețeta clasică. Puneți cu încredere! Veți înțelege cu această ocazie cealaltă față a acestui ingredient, cea de încălzire și rotunjire a aromelor preparatului sărat.
Bărcuțele de vinete se îmbălsămează bine cu ulei de măsline. Li se adaugă un strop de sare și unul de piper și se umplu cu găteala preparată mai sus. Se dau la cuptor 40 de minute, 220 de grade Celsius.
În mod netradițional, vă recomand ca și garnitură pentru bijuteriile astea orientale, parfumate și prețioase, grâu fiert alintat cu puțin sumac.
Balcanici suntem, dragi români, deschiși, cu ochii ațintiți spre vest, capitaliști în esență, creștini din naștere. Adoptăm, uneori cu snobism, într-o altă etapă filtrând aplecați interior spre rădăcini, rețete și obiceiuri noi. Ne plasăm incomod între țări ale Europei de Vest, alteori, sătui, alergăm înlăcrimați către pieptul Mamei Rusii. Zic și eu, nu e mai natural, mai cinstit și mai liniștitor să trăim relaxați, fără autoflagelări, harnici și zâmbitori în spațiul în care am fost lăsați de Dumnezeu? De când și de ce a căpătat termenul “balcanism” nuanța peiorativă? Și de ce trebuie să pun salata de vinete în sifon cu două patroane de CO2?
Afiyet olsun, beyefendi!
Text & Foto: Costin Barbutz
Adica Imam-ul lesinat.
Hmmmm… am incercat reteta asta-vara, insa cu cuscus ca si garnittura, un deliciu !
Buna,am incercat si eu reteta si e foarte buna,dar nu am pus frunze de salvie,nu stiu cum e.Poate data viitoare o sa incerc! Felicitari pentru toate retetele!
Pentru nasurile fine şi stomahurile delicate au fost scobite bietele vinete. De fapt se crestează în cruce, fără a fi pătrunse, se opăresc în apă cu sare, se bagă 15 minute la teasc şi apoi se umplu cu legumele de sezon trase la tigaie. Da, salvia este bună. Şi mai bun este amestec de pătrunjel şi mărar şi frunzuliţe de ţelină. Cui îi place şi suportă, se taie în rondele subţiri şi un ardei iute verde/roşu, la călire. Se face baie de suc de roşii şi se bagă la cuptor să se rumenească. Şi, dragă şi stimate Adi, nu „ca şi garnitură”, este o expresie incultă care ocoleşte prosteşte cacofonia. Ca garnitură! Ce simplu şi frumos sună româneşte fără fiţe subculturale!