Azi se împlinesc cinci ani de când am blog (mulțumesc, domnu’ George). În tot acest timp, a fost vizitat de peste opt milioane de ori. Vă mulțumesc pentru asta. Mai multe nu am a spune, dar pot să vă răspund la întrebări, dacă aveți. Darul meu pentru voi azi e rețeta de haioșe pe care o știu de la mama. Să fiți sănătoși.
S-ar putea ca acesta să fie desertul meu preferat. Dintre toate deserturile pe care le-am mâncat de când mă știu, vreau să spun. Dacă mă trezești la trei dimineața și-mi dai o haioșă făcută de mama și umplută cu silvoiță (magiun, hei, dară că de prune), poți fi sigur că o mănânc după cum poți fi sigur că nu o să te sfădesc pentru că m-ai trezit dimineața la trei.
Mama făcea câte 60 de haioșe (haioșa-i un foietaj de casă, incredibil de bun și fără termen de comparație în patiseria din supermarket sau din cofetăria de larg consum) dintr-una. Mai puțin de jumătate supraviețuiau primelor 24 de ore, cel puțin un sfert dispărând în timpul nopții, fără urmă, ca și cum n-ar fi fost (mă rog, vagi urme de zahăr pudră puteau fi văzute pe ici-colo, la o privire mai atentă). Acum știu să-mi fac singur haioșele dar tot ale mamei sunt mai bune.
Mama le face așa : mai întâi macină 650 de grame de untură de porc, netopită. Scoate pielițele de prin ea dacă sunt și apoi amestecă untura cu 250 de grame de făină. Frământă apoi un aluat din 650 de grame de făină, patru gălbenușuri, patru linguri de oțet și 300 de mililitri de apă minerală (plus –minus 50 de mililitri, în funcție de cum o cere făina). Aluatul trebuie să fie așa, ca de plăcintă ori de pancove sau gogoși, nu moale, nu tare. Mama întinde aluatul pe planșetă, într-o foaie subțire pe care o unge din colț în colț cu o treime din amestecul de untură și făină. Împătură aluatul în două și iar în două, din stânga în dreapta și apoi din dreapta în stânga. Îl lasă 20 de minute în frigider, îl întinde iar pe masă în foaie subțire și-l unge cu a doua treime din amestecul de untură cu făină. Repetă împăturatul, mai așteaptă 20 de minute și întinde/unge/împătură aluatul iar.
După alte 20 de minute, întinde aluatul în foaie groasă de un centimetru, taie pătrățele din el, pune câte o linguriță de magiun pe fiecare pătrățel apoi închide haioșa, fie din colț în colț fie aducând margine la margine. Coace haioșele la foc mare, să se umfle, să se desfacă. În 20 de minute sunt coapte. După ce se răcesc, le pudrează cu zahăr și încearcă să le ferească de noi, măcar o noapte întreagă.
Vorbele tale si reteta de haios ‘m-au dus’ scurt in copilarie … da , am trait si eu filmul cu arome si imagini incarcate de iubire . ii multumesc mamei ca a avut si inca are atata rabdare si drag de facut prajituri . Multumesc Adi . Sa ai un An Nou Fericit si plin de inspiratie !!!
din goana calului, cu coada ochiului, am citit „haioase de la mama” si ma asteptam [contrariat, evident] la o pagina de bancuri…:) zile senine, la multi ani!
Si eu fac un rand de haiose de Anul Nou…chiar maine, cum ajung acasa la mama. Is preferatele mele din toate timpurile. Musai sa
se desfaca precum cartile deschise. Mmm…nu mai am rabdare.
Cealalta jumatate o mancam eu ! nici eu nu refuz o haiosa la 3 dimineata! :))
Adi, te tuc pentru postarea asta! :) haiosele-s si desertul meu preferat si cum sunt departe de casa le duc dorul…
Intr-adevar, de departe cele mai bune prajituri, bune de savurat oricand, indiferent de dispozitie. Ani multi de bloggerit de acum inainte, inspiratie si idei pe masura! Multumim pentru tot!
Pai atunci La Multi Ani si sa apucam sa sarbatorim si 50 de ani!
Toate bune si spor bun in 2013!
La multi multi ani inainte!!!Tot de 5 ani te citesc si eu cu drag!
Ce amintiri mi-ai starnit, mai ales ca si mama si bunica faceau bunatatile astea de Craciun cand eram mica…Cumva insa, odata cu bunica au disparut si ele de pe masa de Craciun. Anul asta am vrut sa incerc si eu sa imi prepar singura, dar nu am gasit pe niciunde untura netopita in Bucuresti, asa ca mi-am pus pofta in cui.
La multi ani si felicitari!
reteta m-a ametit, mai bine incep pregatirea pentru un maraton decat sa ma apuc sa fac haiose (de mancat nu am probleme) :-))
Asa este, greu de trecut haiosele prin timp, mai mult de doua zile. Bunica mai venea cu ele in geamantan, le facea acasa si venea la noi de sarbatori. Am mincat si direct din geamantan lasind urme de zahar praf si discrete firimituri de aluat in pat. Adica am dar atacul noaptea… :-) iar ai mei credeau ca acolo sint bine ascunse …
Haiose…mmmm…unul din deserturile favorite de Craciun….dar n-am stiut ca se fac cu asa multa untura….se poate inlocui untura cu altceva mai dietetic?
La multi ani!Citesc de vreo 2 ani blogul tau si m-ai inspirat,ajutat mult in ale mancarii.Multumesc.Toni.
Mama mea are un hobby: facut haiose :) Si ii ies superbe..Ii cresc mari, si sunt cele mai bune prajituri dintre toate :)
Aaaa haiosele mi-au invelesit copilaria, bunica de la Campia Turzii facea cele mai bune, mama mai apoi a pastrat o perioada traditia haioselor de Craciun (desi nu la acelasi standard – sa nu ii spuneti la mama va rog ;) shiii…)apoi poate asa zisa lipsa de timp a zilelor noastre nu i-a mai permis sa mai faca. Trebuie totusi sa notez reteta si sa o pastrez cu sfintenie, poate pe viitor si copiii mei se vor bucura de traditia asta. Noroc ca acum gasesc reteta si in spatiul virtual.
La multi ani frumosi si gustosi Adi :)
Ca si copil, apoi ca adult am ajutat-o pe mama de Sfintele Sarbatori sa faca haoise, cred ca am ajuns la sute de kilograme (mai pentru rude, mai pentru vecine, cunostinte). Am ajuns sa ma „zburlesc” cand auzeam cuvantul „haiose”, dar acum … daca ar mai fi mama langa mine !!!!!
Iti recomand ceva, sa nu va mai chinuiti cu frigiderul, se cam intareste aluatul si e mai greu de intins. Pur si simplu se lasa in bacatarie, undeva deoparte (in ideea ca nu e prea cald in bucatarie). Sa vezi apoi ce frumos „infloresc”, parca sunt niste trandafiri dupa ce le scoti din cuptor si cu magiunul din mijloc ….
Sa ai pofta buna si spor la treaba – cu simpatie o clujeanca neaosa !!!!
Hehe, bunica mea le spunea osanzele :) Pe vremea cand inca putea sa le faca ea nu le dadea la frigider, ci direct afara ca doar era iarna, frig si abia taiasera porcul.
Le adoram pur si simplu si mancam cu pofta de fiecare data, mai ales ca apareau numai in preajma Craciunului.
Fiind bunica din partea mamei cu care n-am petrecut asa de mult timp, nu am surprins-o niciodata asupra procesului, asa ca nu stiam ca ii asa complicat. Asa ca bag eu seama ca acum ca ea nu mai poate … nici nu mai ajung eu sa mananc osanzele :(
La multi ani!
Ajutor: de unde as putea sa cumpar silvoita „originala”, adica din aceea fiarta mult si fara adaos de zahar? PS. Sunt din Bucuresti.
vezi băcănia veche :).
in primul rand „LA MULTI ANI”!!!! noi le spunem „pateuri”sunt facute din osanza de la porc…dupa cele framanti le pot umple cu orice;branza, mere, rahat dar ai dreptate cele cu gem sunt cele mai bune….si eu obisnuiesc sa le prepar….de fapt tot ce-i facut de mana ta ramane mai bun….
mi am amintit discutia de azi de la lac..si m am gandit la haiose..)))esti un om periculos..)
Sunt preferatele mele si intr-adevar le-as consuma cu pofta oricand;si a mea reteta este tot de la a mea mama,din comuna Buteni,doar ca din nefericire atunci cand le consum,am o umbra de tristete pentruca mama..nu mai este..printre noi..
Eu fac aluatul din 900 grame de faina,4 oua,4 linguri de otet,4 de ulei si apa minerala cat se cere pentru a rezulta un aluat nici prea moale,nici prea vartos.Il las la „odihnit”pana cand, introducand un deget in el,ramane o urma,exact ca in plastilina cu care ne jucam cand eram copii,dupa care o ung de 3 ori exact cu acelasi amestec de 650 grame de osanza {untura}si 300 grame de faina,insa eu reusesc sa scot din aceasta reteta si doua foi de Cremsnit {la noi in zona i se spune CREMES} pe care le coc in cuptorul preincalzit,pe dosul tavii plus o gramada de Haiose umplute cu magiun foarte consistent.Nu le-am putut numara niciodata pentruca s-au consumat imediat ce le-am scos din cuptor.Am incercat sa le fac si cu amestec de margarina si faina ,dar a doua zi se inmoaie .Sunt minunate,gustoase,delicioase
Hmm…mi-ai facut pofta ..in weekend am ce sa fac..:))
Faceti un pachet si pentru mine? Va las adresa, se poate prin curier. Comentariile si num. de Like-uri m-au convins. Dar unde, Dumnezeule sa la gasesti intr-un oras mare ca Bucurestiul?
Azi am tăiat porcul si ca si niciodată nu am mai aruncat osânza. Socrul meu a insistat sa o iau acasă si să o topesc ca sa fac untură dar eu mă gândeam las ca o iau si pentru prima dată o să mă apuc să fac haiose. Am ajuns acasa caci porcul l-am tăiat la tara mi-am curățat osânza si mi-am portionat-o in pungute, zece la număr si mi-am pus-o in congelator. Mi-am lăsat o portie si in frigider caci mâine pentru prima dată vreau sa fac haiose . Sper sa îmi iese si sa nu regret ca mi-am ocupat timpul si spatiul din congelator cu osânza, dar cu siguranță o sa-mi iasă că am să le fac cu multă dragoste fiind prajiturile mele preferate si îmi aduc aminte de bunica mea pe care am adorat-o fiind icoana vietii mele si de care îmi e un dor nespus . Multumim Adi pentru reteta.
Tocmai le-am făcut după rețeta ta,mersi au ieșit super faine si super delicioase….
Acum chiar au dat amintirile peste mine. Prima data le miroseam si asta se intampla pentru ca mirosul prunelor din magiun are o magie care nu m-a parasit niciodata. pe urma, copil fiind, ii dadeam o limbuta zaharului pudra cu gandul ca la urmatoarea miscare voi savura, in final dupa un an, haiosele preferate. Nu stiu cum faceau mamele voastrea dar a mea saracuta, le batea de nu se vedeau bine. ca daca aveau voce ar fi strigat: Adeluto, nu ne mai bate ca o sa stam cuminti in frigider. acum mi-e dor de mama :)