Șnițel picant (la cuptor) în crustă de brânză

Dacă dai o tură prin cămările ori frigiderele românilor înainte de Paști, de Crăciun ori de Anul Nou, poți să juri că șnițelul e o invenție românească scornită pentru a face în ciudă mapamondului. Șnițele reci, uneori chiftele la fel de reci, îngreunează platourile cu aperitive de sărbători. După ani de experiență cu șnițelele fripte, am ajuns la concluzia că singurul fel în care poți să împaci capra cu varza, adică bucuria de a mânca un șnițel savuros, uscat de s-ar putea așeza o doamnă pe el fără să-și păteze rochia (scuzați, e o vorbă celebră asta, e legată de șnițel dar nu mai știu cine a scornit-o) și mâncatul sănătos, e șnițelul copt. E simplu de făcut și destul de economic.

Pentru patru persoane ai nevoie de o jumătate de piept de pui (cam 350 de grame), două linguri de făină albă, o lingură de pesmet auriu, o lingură de brânză de oaie uscată și rasă, o lingură de ulei, o linguriță de sare dură, o linguriță de boia iute, hârtie de copt, două ouă și, desigur, un cuptor bun.

Amestecă uleiul, boiaua și sarea până obții o pastă. Acesta va fi condimentul tău pentru șnițele.

Amestecă făina, brânza și pesmetul.

Taie puiul în felii groase de jumătate de centimetru.

Bate fiecare felie sub o pungă (e un truc, te ajută să păstrezi carnea laolaltă și să nu stropești totul în jur).

Dă bucățile din carne prin pasta cu boia și ulei, trece-le prin oul bătut apoi prin amestecul cu pesmet.

Pune bucățile de carne pe foaia de copt, pe o tavă. Pune tava în cuptorul încins la 200 de grade Celsius. După șase-șapte minute întoarce șnițelele pe partea celalată și mai coace-le cinci minute sau până se rumenesc frumos.

Taie șnițelele în bucăți mici ori după cum ți-e voia.

Acestea fiind zise, odată cu ultima rețetă  care o postez în 2012, vă doresc să fiți sănătoși în 2013!