Am ales limba engleză pentru titlu dintr-un motiv simplu: vreau ca prietenii noștri de la Praya Palazzo să înțeleagă repede și fără a apela la Google transalte ce simt față de locul în care ne-au primit cu brațele deschise și din care nu m-aș mai fi dat dus. Praya Palazzo e un boutique hotel (locuri puține, servicii de foarte bună calitate) amenajat într-un conac ridicat la începutul anilor 1900 de unul dintre praya de la curtea regelui. Locul a fost restaurat în urmă cu cinci ani și ascunde o poveste romantico-tragică: conacul e un cadou din dragoste din partea arhitectului care l-a restaurat pentru soția lui, o doamnă frumoasă și delicată. Arhitectul a murit la scurtă vreme după ce a finalizat lucrările de restaurare iar doamna a rămas să aibă grijă de cadoul ei, acceptându-și tristețea și viața cu un soi de seninătate pe care noi, europenii, nu prea putem s-o înțelegem fără explicații suplimentare.
Am ajuns la Palazzo cu barca, traversând râul Chaopraya, lat cât două terenuri de fotbal și un pic peste.
Am intrat într-un film cu aristocrați. N-o să vă ascund faptul că m-am simțit bine în el.
Nu am făcut baie acolo dar cada din imagine mi-a indus niște gânduri…
După ce am făcut turul proprietății, am trecut la mâncare. Chef Syam a gătit pentru noi piept de rață cu sos de lychee. Foarte bun. Am filmat, o să apară filmul pe net în curând.
Chef Syam, foarte amabil și la fel de zâmbitor ca toți thailandezii.
După demonstrația de bucătărie locală, am gătit pentru gazde. Le-am făcut o tocăniță românească, cu carne de porc și cârnați, cu roșii și ardei iute și cu pătrunjel. Și cu vin roșu. Le-a plăcut. Le-au plăcut și clătitele cu gem. Am vrut să le fac clătite bănățene dar nu găsiseră brânză de vaci.
După ce am mâncat, ne-am pozat unii cu alții și unii pe alții în curtea conacului.
Mulțumim, Preeyadhorn și Poonpat (Don, thank you for the photos).
La astia nu le prea place contactul fizic. Nu o fost putin stingherit in poza?
Si cu ce o mancat tocanita, cu orez?:))
să știi că ne-am și pupat la plecare, la inițiativa lor, deci nu au probleme cu contactul fizic:-)
tare , in general pe unde au fost aveau problema asta, si doar la plecare se strangea mana (si cand se facea cunostinta). In rest, doamne fereste sa pui mana pe femei si mai ales pe copii.
Frumoasa domnita ai, Adi! Creste luminozitatea monitorului cand apare ea in poza. Ce retete, ce arome!… Doamna (cu D mare) e de baza. Sa (va) traiti (reciproc) ani frumosi!
Frumos, ma duce putin cu gandul la imaginile din Sex and the city 2. Iar cada…de vis♥
Cetățene, mulțumim frumos.
Raluca, o fi, n-am văzut filmul:-)
Salut, pacat ca n-ai vazut filmul.
Va felicit inca o data pt articole si pt poze.
Mi-ati starnit pofta de mancare si de calatorii.
Meda, mulțumim. Nu-i păcat, nu mă atrage genul, mie-mi plac femeile care vor să fie înțelese:-)
Pai daca zici ca nu te atrage genul ala de film , bag seama ca ai mai tras cu ochiul la el !!! Dar nu asta-i ” subectul”. Buna treaba ai facut acolo: intai ca ai vazut ceva care cred ca este cu adevarat FRUMOS , elegant , cu stil …si pe urma ca le-ai aratat ceva din ce inca mai avem si noi , BUCATARIA TRADITIONALA . Mai avem noi cate ceva, dar asta-i alta discutie! Astept postarea urmatoare , sanatate!