Laksa, o supă malaeziană

Laksa e o supă tradițională malaeziană, de fapt, e o parte din moștenirea culturală a unei populații mixte, chino-malay. Se mănâncă mult în Singapore dar e la ea acasă în Malaezia. Acolo, la tușa Molly din Melaka , am mâncat cea mai bună laksa din expediția Muson. Există mai multe feluri de laksa, cu o mulțime de ingrediente, de la pui la pește, creveți sau scoici. Laksa făcută de mine ieri a fost cu pui. Cu un pic de efort o puteți face și voi acasă. Și cu un pic de noroc. Norocul e bun mai ales dacă locuiți într-o localitate care are măcar un supermarket de Doamne ajută. Acolo puteți găsi ingredientele pentru pasta care face din supa de pui cu tăieței din orez, o laksa. Notați? Coriandru (rădăcină), creveți pe care-i puneți în blender și-i faceți pastă, coriandru frunze, galangal (în cel mai rău caz – ghimbir), turmeric (care poate fi curcuma, adică praf), puțin ulei, ardei iute proaspăt, ceapă de apă, usturoi și lemon grass. Toate astea, puse în robotul de bucătărie și făcute pastă. Ori, dacă aveți și mai mult noroc, găsiți pe undeva de cumpărat pastă gata făcută. Eu am primit-o de la Răzvan, care tocmai s-a întors din Asia.

Uite cum am făcut: am pus câteva pulpe de pui la fiert. Împreună cu ele, două cepe verzi, câțiva căței de usturoi și câteva frunze de pătrunjel. N-am găsit coriandru nicăieri, m-am lipsit de el. Am mai pus împreună cu puiul și niște muguri de soia, să fie, plus un baton de scorțișoară. Am lăsat să fiarbă până…s-a fiert puiul.

Am pregătit pasta pentru laksa, în sensul că am scos-o din pungă. Pe care scria că pasta-i fără monoglutamat (altul decât cel de la natură), fără aditivi și fără conservanți.

Am pregătit și laptele de cocos. În sensul că l-am tras mai aproape, să-mi fie la îndemână.

Într-o laksa poți pune ce fel de germeni ai la îndemână. În Malaezia și Singapore au la îndemână germeni de soia. Eu n-am vrut să folosesc din cei conservați pe post de germeni proaspeți așa că am înlocuit germenii de soia cu unii de fasole mung și de ceapă roșie.

După ce a fiert carnea, am scos-o pe o farfurie, am stropit-o cu sos de soia și am presărat peste ea o linguriță de „five spice”, mix de condimente uscate (găsiți rețeta pe net dacă nu găsiți condimentul gata preparat). Am făcut asta ca să-i dau un plus de arome.

Am amestecat apoi pasta de laksa cu laptele de cocos și pe amândouă cu supă fierbinte. Am turnat amestecul acesta în wok-ul în care a fiert supa și am lăsat să mai fiarbă cinci minute, la foc mic.

În laksa poți să pui fie tăieței groși, fie tăieței subțiri, din orez. Eu am avut din orez.

Am mâncat, am rememorat, am suspinat după tofu (nu că mi-ar plăcea, dar așa, de dragul rețetelor autentice, care conțin tofu – eu n-am găsit) și după o jumătate de ou fiert (și asta lipsește din varianta mea, tot pentru că m-am trezit fără ouă în frigider – oricât de aiurea ar suna asta).

Pomeneam mai devreme niște germeni cruzi. I-am pus în bolurile cu supă. Apoi i-am mâncat. Să fiți sănătoși.