Cu bloggerii la Rimetea

Rimetea, Alba, depresiunea Trascăului. Pensiunea Dr. Demeter Bela. Minunat loc. Se ajunge ușor cu mașina. Am avut parte de un sfârșit de săptămână grozav. A fost ca un fel de #blogmeet cu familia. Au venit Denisa și Sebi, Groparu cu familia, Gaben și doamna, familia TVdece, Foodie, Zăineasca, Mihaela și de bună seamă am fost și noi pe acolo. Sanda și Miki ne-au pregătit un program din care am înțeles destul de repede că Fitness nu-i un nume de vin, program pe care am încercat să-l respectăm cu strictețe, în ciuda faptului că suntem bloggeri, rebeli și nesupuși sedentari, petrecăreți și greu de mișcat. Sigur, faptul că am încercat nu promite nimic, nu trebuie să înțelegeți de aici că am și reușit să ne ținem de poveste. Am trecut cu toții (după puterile și mințile noastre consumate în fața tastaturilor) printr-un soi de test beta al unui program combinat de fitness și boot camp culinar (apropo, luna asta vom putea ține primul boot camp culinar pentru public, deci de vi se face poftă după postarea asta, nu-i greu să rezervați un loc).

Locul, împrejurimile:

Activitățile:

Am făcut exerciții de yoga cu Sanda. Prin „am făcut” vă rog să înțelegeți „mai ales fetele”.

Am aflat practic despre tae bo și tonifiere musculară de la Miki.

Am băut fresh-uri și am făcut plimbări de înviorare în zori după ce ne-am trezit. Unii dintre noi au preferat fresh-ul de hamei și au sărit peste înviorarea matinală dar au recuperat mai târziu asta nu i-a împiedicat să bea și vin.

Ne-am ocupat și de culinăreală (poze mai multe vor apărea pe Facebook și pe alte bloguri, că eu am puține, fiind cu mâinile puțin ocupate). Am făcut pâine împreună (activitate catalogată drept instructivă, educativă și pe alocuri sexy), am făcut mușchi de porc în crustă de condimente și două tarte cu mere și caramel, ocazie cu care am schimbat păreri cu confrații bloggeri și consoartele lor, ba chiar am fost întrebuințat serios pe post de furnizor de informații gastronomice verificate, lucru care m-a încântat grozav. Am pipăit, mirosit, gustat, cunoscut și recunoscutr condimente, arome, texturi. Ne-am mâzgălit pe degete și am mâncat bine și bun.

Cât despre mâncarea preparată de bucătăresele pensiunii, spun doar atât: după standardele mele a fost corectă, cinstită, și atât de gustoasă că m-aș putea muta acolo, să mă las hrănit de mâinile lor pricepute, măcar pentru următoarele 20 de kilograme. Specificul unguresc rustic e delicios. Merită căutat, merită încercat.

Închei aici deși aș mai avea ce să spun. Vă aștept împreună cu Sanda, Miki și restul echipei New chance la boot camp-ul culinar de la finalul lunii. Să fiți sănătoși.