Unul dintre păcatele mari ale omenirii arată așa: mormane, munți enormi de mâncare aruncată în fiecare zi. La poalele lor, milioane de oameni subnutriți, morți de foame, chinuiți de lipsa mâncării. Sigur că Pământul nu-i gazda echității, sigur că faptul că tu nu arunci un sandwich azi nu garantează cu un somalez va mânca mai bine mâine, dar un minim respect pentru mâncarea pentru care plătești, ar fi bun. Judecând după felul în care ne raportăm azi la mâncare, poate am merita o nouă poruncă, peste cele zece pe care le-am primit Moise: să nu arunci mâncarea!
Cum putem face asta, știut fiind faptul că suntem mereu tentați să cumpărăm nimicuri la care poftim dar pe care nu mai apucăm să le mâncăm? Cum ne descurcăm atunci când marfa pe care am cumpărat-o nu se apropie din punct de vedere calitativ de nevoile ori pretențiile noastre? Ne punem mintea la contribuție și găsim o soluție. Să spunem, de exemplu, că mergeți duminică la singura măcelărie deschisă și cumpărați singura bucată de carne „de mânzat” care-i de fapt o bucată de vită bătrână. Cumperi carnea pentru că-i musai să faci o supă și nu ai timp să bați supermarketurile pentru a alege o altă bucată de carne. Faci supa, care iese bună. Rămâi cu bucata de carne care, deși a fiert 2 ore în oala sub presiune, e tot tare, tot greu de mestecat. Ce faci? O arunci? Zic să te mai gândești o dată.
După ce te-ai gândit, taie carnea în felii subțiri-subțiri. Apoi toacă feliile cu cuțitul, mărunt-mărunt.
Pune carnea mărunțită într-un vas, cu o lingură-două de unt.
Condimentează cu sare, piper, adaugă ierburi aromatice mărunțite, o lingură de pastă de ardei sau bulion făcut acasă. Amestecă bine de tot, cu o furculiță.
Prăjejște câteva felii de pâine. Freacă-le cu usturoi sau lasă-le așa cum sunt.
Întinde pasta cu carne peste feliile de pâine cât sunt fierbinți. Untul se va topi și va intra în pâine. Satisfacție garantată.
Poate n-ai salvat Pământul dar ai salvat 20 de lei pe care altfel îi puteai arunca la gunoi.
Aici sunt total de acord cu tine, si mie mi-e cel mai ciuda cand arunc mancarea…De aceea, cand deschid frigiderul incep sa mananc in ordinea perisabilitatii pentru a evita chestia asta. Dar faza e ca asa cum ai facut tu, romanii adevarati au facut-o mereu, cel putin la mine in familie, asa am fost crescuti, sa nu irosim, si aici nu neaparat la mancare ma refer. Partea cea mai urata este ca unii o considera zgarcenie, nu chibzuinta si respect pentru tot ce ai reusit sa obtii prin munca ta sau a parintilor tai.
se pare ca exista deja reactii http://www.theguardian.com/business/2013/oct/21/food-waste-tesco-reveals-most-bagged-salad-and-half-its-bread-is-thrown-out
Nu arunc mancare. Niciodata. Muncesc prea mult pentru banii pe care-i castig ca sa-mi permit sa-i arunc. Cumpar mai putina mancare, in asa fel incat o putem consuma pana sa expire. La fel si cu gatitul. Gatim doar dupa ce s-a cosnumat mancarea din frigider. Inclusiv conservele pentru ioarna sunt calculate in asa fel incat sa nu se arunce din ele.
Si ca tot veni vorba, un pont: primavara, verzele ramase in butoi se desfac in foi pentru sarmale, se clatesc putin, se scurg, se ambaleaza bine si se congeleaza. La decongelare foaia devine si mai usor de impachetat si ies niste sarmalute cu orez si stafide de te lingi pe degete.
Si ar mai fi un aspect… Mancarea nu se arunca numai din economie si respect pentru banii tai, ci si din respect pentru animalele de la care provine acea carne.
Nu aruncam, suntem inventivi.
Frumoase poze! Le-am analizat.
mulțumesc
De Ziua Mediului am tinut un program de 1 ora intr-o companie. Tema: Think. Eat. Save.
In perioada de documentare – aveam nevoie de cifre, informatii, trivia – am fost socat sa descopar ca media procentuala a mancarii aruncate se ridica la aproape 50%. La nivel mondial, deci intra aici si tarile subdezvoltate care au probleme in a-si hrani populatia. Am fost realmente socat de toate informatiile pe care le-am stans atunci. Ia sa va mai dau si eu ceva, sa stiu ca am contribuit cumva:
– Nu pleca flamand la cumparaturile de mancare.
– Nu pleca fara o lista pe care sa scrii SI cantitatile, in functie de planul tau de gatit/consumat.
– Fa-ti un plan saptamanal pentru bucatarie: ce gatesti, ce-ai manca pret-a-manger, ce fructe…
Sunt o groaza de lucruri care te ajuta sa nu arunci mancarea! :) Toate bune!
Adi, salutari!
Unu: multam fain de retete si de scrieri. O iau in nume personal, fiindca newsletter-urile ce le primesc imi sunt adresate, ca doar de aia au ajuns in mail-ul meu (asa cum au ajuns si la alte foarte multe persoane, logic). Da’ simteam nevoia unui thanksgiving…
Doi: nu sunt o crestina practicanta asa cum poate s-ar cuveni, dar mi-e frica de Dumnezeu si de ispita, in rest n-am temeri. Ei, si in contextul asta spiritual am invatat acasa ca: painea nu se arunca niciodata, e pacat de la Dumnezeu (o regasim in rugaciunea de capatai a crestinatatii), iar de mancare nu ne batem joc, ca iar e pacat mare. De aceea cumparaturile de bucate se fac in casa la noi cu decenta si pe lista, altfel am un sentiment de batjocura fata de banii munciti si cheltuiti si fata de activitatea de bucatareala. Si crede-ma pe cuvant, am mereu mancare gatita si desert si intotdeauna ma bucur de oaspetii carora pot sa le servesc ceva bun. Cei mai multi pleaca cu pachet ori daca nu avem oaspeti si am gatit mai mult decat era nevoie, vecinii mei sunt cei carora le ofer. Voie buna tuturor!
Mancarea pe care o cumparam este datorita bunatatii lui Dumnezeu care ne da sanatate sa muncim si sa ne castigam painea cea de toate zilele,asa ca atentie la ceea ce aruncam dar si ce cumparam.
Bun sfat! Ai dreptate Oana.
Deci tu dai ca exemplu de „să nu irosim mancarea” – o halcă de vită bătrână pe care o iei de unde apuci pentru că ţi-e lene să o cauţi în altă parte, din care obţii maxim o zeamă gri şi insipidă, deşi tu îţi doreai să faci o supă, şi ca un bucătar bun ştii că o supă bună nu se face din carne, ci din oase şi tendoane şi în nici un univers la presiune ci la foc mic, ca în final să te alegi cu o talpă de bocanc pe care o toci mărunt de parcă asta ar face-o mai fragedă, arunci omniprezentele bălării aromate, o linguriţă de ketchup şi faci un soi de bruschete. Nu ar fi totuşi mai economic să nu iei bucata aia proastă de carne, ca sa nu fii nevoit apoi să arunci şi supa aia proasta şi carnea tare? Sigur… bucata aia de carne proastă n-are nici o vină, dar nu o poţi folosi ca exemplu de „aşa da”, într-un context de etică şi eficienţă culinară, atunci când ştii că pentru a obţine chiar şi bucata aia proastă se consumă multă apă, cereale şi altele, iar pentru a obţine ceva bun dpdv culinar din ea trebuie la rândul tău să consumi mult timp şi gaz. Zic ceva greşit?
spui mai multe lucruri greșite, dar nu ți-o iau în nume de rău, consider că nu știi și încerc să te lămuresc:
– postarea nu-i despre o supă, acesta fiind motivul pentru care am pomenit doar bucata de carne, nu și oasele, mergi prea departe cu presupunerile referitoare la supele mele
– poți să faci supe foarte bune, chiar limpezi (dacă așa-s pe placul tău), la oala sub presiune, dacă știi cum să le faci. am făcut sute de porții, știu ce spun
– postarea oferă o soluție la o problemă, nu o recomadare de viață, problemă cu care te poți întâlni în românia în 80% din situațiile în care cumperi o bucată de vită ori mânzat
– vita de pe piața noastră nu e crescută pentru carne, cerealele, apa și celelalte sunt consumate pentru laptele pe care-l dă animalul,care a abatorizat abia când i se termină laptele ori norocul (excepție fac exemplarele de sex masculin, desigur)
– calitatea cărnii de vită de la noi e dată mai mult de rasă și alimentație decât de vârstă
– pentru o supă „la foc mic” (din care fac măcar una la două zile) consumi mai mult timp și energie decât pentru una făcută la oala sub presiune
în final, spun doar că nu apreciez când oamenii vin și se răstesc la mine pe blogul meu. data viitoare când îți vine să faci asta, te rog să te abții, altfel vei constata că 16 centimetri nu-s de niciun folos aici.
mulțumesc
Pai parcă postarea era despre cum să nu arunci mâncarea, nu despre ce să faci dacă cumperi ca prostul (nu tu, un client de macelărie, oarecare) o bucată de carne care mai rău te încurcă decât te hrăneşte. Trecând peste nesimţirea cu care m-am „răstit” la tine vroiam doar să zic că e mai logic să nu cumperi carnea aia în primul rând. Economia şi comoditatea nu merg mână în mână.
N-am presupus nici o secundă ca ai fi un bucatar prost. Sunt sigur că tu ştii ce-i aia o supă bună, dar mă enervează că le dai ăstora care nu ştiu un exemplu prost.
Subiectul e unul foarte interesant, dar abordarea e greşită. Dacă aveai o halcă bătrână de carne, cum bine ziceai că mai toată carnea de vită de la noi e, mai bine le dădeai exemplu ăstora cum să o reanimeze în ceva delicios, fără să ţină cont de timpul şi energia investită.
Nu vin la tine pe blog să mă răstesc la tine. Abia am început să te urmăresc şi sunt articole pe care le scrii şi care îmi plac. Dar asta nu înseamnă că nu pot să le critic pe alea care nu-mi plac. Dacă nu-ţi place critica, atunci te las în pace alături de cei care se pricep mai bine să-ţi gâdile orgoliul.
În altă ordine de idei, mă amuză de fiecare dată reflexul oamenilor de a recurge la genitalele proprii sau ale interlocutorului atunci când nu găsesc un argument mai bun pentru a finaliza o contradicţie. Faptul că maschezi vulgaritatea cu eleganţă nu ajută la nimic atunci când vorbeşti despre p***.
n-am o problemă cu critica, o practic și eu, cu moderație asupra altora, fără moderație asupra muncii mele. am o problemă cu tonul (nu cu peștele). altfel, toate-s bune și înțeleg că nici unul, nici celălat, nu ne-am ales prea fericit cuvintele în conversația asta, pe care-s dispus să o duc mai departe.
Cu stima va scriu domnule Adrian Hadean..sunt un nou cititor internautic al blogului dumneavoastra si „rasfoind” paginile cu retete am ajuns la acest post interesant…si tocmai am avut o revelatie datorita dumneavoastra….o sa va rapesc 5 minute din viata sa o povestesc..oricum nu am facut o gaura in cer…dar simteam nevoia sa impartasesc experienta cu dumneavoastra pentru ca de aici a plecat ideea .
Eu sunt moldovean…fix de acolo de unde se atarna harta in cui…de la Botosani si de sarbatori traditia ne forteaza intr`un fel sau altul sa gatim o gramada de mancare..anul asta din pacate mai toate rudele sunt plecate…deci am gatit cam degeaba excesiv…asa ca „datorita dumneavoastra” in seara asta am facut la toaster niste paine prajita…pe care am pus niste salata de ceapa cu maioneza si piept de pui…apoi am „supracondimentato” cu putin piper alb..am adaugat niste friptura de pui taiata maruntel..si am adaugat si putin sweet chilli sos…a iesit ceva ok in final…bineinteles ca am procedat la fel si cu fripturica de porc…si cu aperitivele ( sunca , cascaval , rosii , castraveti ) si invitatii de la petrecerea mea de maine nu cred ca vor avea obiectii vis a vis de tapas`urile mele !
PS: Precizez ca tot ceea ce am folosit la tapas`uri nu era hrana de aruncat…doar ca invitatii mei sigur au consumat oricare dintre preparate in forma lor autentica..si daca sunt off post aici scuze..nu publicati mesajul..am vrut doar sa il cititi !
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi ! Un an nou mai bun !
cu stima, Ionut ovidiu