Toată lumea știe să fiarbă spaghetti, nu? Dacă nu, atât vă spun: fierbeți-le exact cum spune producătorul, pe ambalaj, știe el mai bine. În apă cu sare și nimic altceva. Cât despre partea cu vițelul, aici lucrurile pot părea complicate dar de fapt nu-s. Dintr-o bucată de antricot cu un pic de os am făcut destulă friptură pentru două porții de paste (e e fudulie carnea, nici nu aș fi pus-o dacă nu-mi era dor de ea). Din două bucăți de antricot, logic, de două ori mai multe porții.
Asta-i carnea. Am lăsat-o o oră la temperatura camerei înainte de a o găti, e mai bine să fie relaxată.
Astea-s condimentele pentru sos: anason stelat, cuișoare, enibahar, scorțișoară, sare, piper, coji de lămâie uscate.
Am stropit o tigaie antiaderentă cu ulei și am pus carnea când a fost încinsă tigaia. Am lăsat-o pe foc iute, trei minute pe o parte.
Trei minute și pe partea cealaltă, cu două frunze de busuioc și un cățel de usturoi. Între timp am încins cuptorul la 220 de grade Celsius. Am pus tigaia cu tot cu carne în cuptor după ce am presărat puțin piper peste friptură. Am lăsat carnea în cuptor 8 minute.
După ce am scos friptura din cuptor am presărat și puțină sare peste ea.
Am pus o cană de roșii zdrobite (conservă), două frunze de busuioc, un cățel de usturoi zdrobit, două -trei linguri de apă și condimentele pe foc. Când a dat sosul în clocot am adăugat pastele fierte (eu am folosit paste proaspete pentru că am gătit în bucătărie la Camino, acestea se fierb două-trei minute).
Am tăiat carnea în felii subțiri.
Am pus pastele-n farfurie (le-am lăsat mai puțin de un minut în tigaie cu sosul).
Am combinat pastele cu feliile subțiri și rozalii (și destul de fragede pentru o carne destul de ieftină) de friptură. Am presărat pătrunjel și parmezan peste paste.
Asta-i tot. Să fiți sănătoși.
Arata foarte bine reteta, felicitari! :) De obicei italienii nu prea gatesc pastele cu carne sau cel putin asa am observat si de aceea si eu pana acum cand am gatit paste le-am preparat cu un sos simplu cu legume sau cascaval (quattro formaggi). As vrea sa incerc totusi reteta propusa de tine.
In apa in care fierb pastele nu se poate pune si putin ulei de masline, ca sa nu se lipeasca pastele intre ele? Eu asa mai fac uneori. Mersi.
E contraindicat să fierbi uleiul iar povestea cu nelipitul pastelor e un mit. Multă apă și puțină sare ajung.
Ok, incerc si eu!
Am întâlnit destui oameni (inclusiv bucătari profesionişti) care pun ulei în apa pentru fiert paste şi zău că nu mă împac deloc cu obiceiul ăsta. Întâi din considerentul menţionat şi de Adi, apoi pentru că are darul să înmoaie puţin pastele, să te păcălească la exact acelaşi timp de fierbere ca în cazul în care nu pui. Pastele bune, din grâu dur adevărat, n-au de ce să se lipească între ele dacă foloseşti apă multă la fierbere. E clar că pui pastele la fiert când apa clocoteşte, iar temperatura apei scade atunci când le-ai pus. Ca să fiu sigur, când apa clocoteşte din nou, le amestec uşor cu o spatulă cu picioruşe (gheară îi zicem noi)doar ca să mă asigur că nu sunt deloc lipite între ele sau pe fundul vasului. Spor! ;)
No, așe!:)
Din experienta spun ca italienii gatesc adesea pastele cu carne. Si nu ma refer doar la clasicul sos bolognese (sau ragu, cum ii spun ei). Italienii sunt, in general, destul de carnivori.
Multumesc pentru informatii si sfaturi Adi si Copolovici! Chiar nu stiam ca nu este nevoie sa pui si ulei in apa. :) Am mai invatat ceva.
Ana depinde si de zona cred. Cand am fost eu in Italia, aproape de Roma, am mancat cele mai simple paste, doar cu sos de rosii si putin parmezan. Sunt mai mult o „gustare” decat un fel de mancare in sine.
pastele simple cu sos de rosii si parmezan sunt chiar felul principal la italieni…nicidecum o „gustare”!
Adeseori pastele (de orice fel) sunt la italieni pe post de „primo piatto” (cum ar fi ciorba/supa la noi) si in cazul asta se serveste o portie mai mica. Atunci cand sunt totusi fel principal sunt mai consistente, portia e mai mare si se numesc „pasta piatto unico”. Cel putin in nord, unde am fost eu. Dar am vazut ca si in sud iti dau paste pe post de primo piatto. Mai mult cu peste si legume, e drept.
Salut,
Am dedus ca antricotul a fost gatit sub 15 minute in total. As vrea sa te intreb daca a fost suficient si daca a fost marinata in prealabil carnea de vita. Eu, de obicei, gatesc carnea de vita minim 3 ore.
Multumesc!
Vorbim despre proceduri diferite în urma cărora se obțin rezultate diferite:).
Corina, tocmai de aceea iti iese de fiecare data talpa si mananci rar vita acasa ca nu-ti iese. Asa-i?
Asa pateam si eu iar la restaurant mancam totdeauna vita. Dar am invatat de la Adi, aici de fata, ca noi romanii avem tendinta de a supragati carnea de orice fel ar fi ea. Asa ca vita se gateste cateva minute pe fiecare parte (mai exact pana isi schimba culoarea pana la jumatate si apoi se intoarce bucata pentru a-si schimba culoarea si pe cealalata jumatate). Puteam sa jur ca va ramane cruda si ca cei doi copii ai mei (5 si 9 ani) mi-o vor refuza. Surpriza: am mancat si noi prima friptura de vita gatita acasa. Prima dintr-o serie care pare sa nu mai aiba sfarsit… Multumesc Adi.
Adinuca, aşa cum spunea şi Adi mai sus, e vorba de procedee diferite pentru rezultate diferite. Adică „friptură” versus „mâncare gătită”. Pulpa pentru mâncare cu sos, de exemplu, va avea întotdeauna nevoie de ore bune la cuptor ca să se înmoaie, nicidecum să devină talpă. Dincolo de toate procedeele pe care le stăpânim mai mult sau mai puţin, dincolo de ce grătar foloseşte fiecare (deloc de neglijat amănuntul ăsta, zic eu), dincolo de temperatura cărnii în momentul plasării pe grătar (alt amănunt esenţial), ei bine, dincolo de toate astea contează enorm de unde iei sau cine îţi vinde carnea. Cred că în ultimele luni am ţinut în mână vreo…hai să zicem mai multe zeci de kilograme de antricot de vită. Ştii că nu am văzut două bucăţi la fel? Texturi diferite, vârste diferite, animale crescute în condiţii diferite, procente diferite antricot versus „floare”, bucăţi mai grase şi bucăţi mai slabe etc. etc. etc. Nota bene: mă refer doar la carne de provenienţă românească, cel mult ungurească. Cu importurile sunt cu totul alte poveşti…
Mulțam, coane, urăsc să scriu cu degetele astea mari pe telefonul ăsta mic:)
ei…ştii că-mi place vacile :p
Spor
asta ete o varianta romaneasca a spaghetelor…in italia nu mananci asa ceva…
In Italia fiecare sat are propria sa reteta de paste, asa ca nu cred ca se poate generaliza…italienii insisi se considera in primul rand sicilieni, lombarzi, venetieni, toscani etc. si abia apoi italieni.
Deci nu e ca la noi, unde sarmalele se fac de la Nistru pan la Tisa, cu variatiuni.
poate ai vrut sa zici ca fiecare regiune are reteta sa de paste nu cred fiecare sat…si indiferent de regiune sau sat raman cu convingerea ca reteta asta nu o gasesti in italia…doar in romania daca nu este cu carne nu este satisfacator…
Nici macar fiecare regiune, exista variatiuni foarte mari, chiar de la localitate la localitate. Cat despre carne, te asigur ca se mananca foarte multa cu paste, si nu numai celebrele bolognese. Plus ca se mananca o gramada de carne care in Ro se mananca mai rar sau deloc (iepure, rata, cal).
Stiind cat de variat gatesc ei pastele (repet, din experienta, am trait acolo), nu m-ar mira sa existe o reteta asemanatoare cu cea de aici. Nu m-as aventura sa zic ca nu exista. Dar, na, in Romania trebuie sa avem mereu ultimul cuvant.
Regret ca in loc de vorbe de apreciere la reteta, in loc de ganduri bune pentru nou an, iti aduc o surpriza neplacuta. Avand in vedere ca majoritatea celor care si-ai gasit retetele aici – http://blog-culinare.blogspot.com/2011/12/chumphon-thailanda-aproape-necunoscuta.html – nu au acordul autorilor, desi un link mascat trimite la blogul original, cred ca esti in aceeasi situatie. Ce faci cu informatia… Eu imi cer scuze ca vin cu astfel de vesti.
Cred ca e DECILOS ;))
pt dvs sunt bune , dar sunt convins ca sarmalele le faceti mai bine , fiecare sa facem ce stim , nu o luatzi ca un repros, ca o sugestie poate
văd că discuția o ia pe lângă drum așa că mă văd nevoit să intervin: :)
1)nimeni n-a prezentat rețeta de mai sus ca fiind una tradițională italiană. teoretic aici ar trebui să se oprească discuția. dacă totuși nu se oprește, 2) am văzut/mâncat suficient de multe combinații de paste cu carne gătite de italieni, pe unele chiar în italia