Săptămâna asta am ajuns la grădinița Neghiniță de pe Coposu. Am fost primiți foarte fain, oamenii s-au organizat și au făcut tot ce a ținut de ei pentru ca activitatea de acolo să meargă bine. Și a mers. În plus, grație prietenilor de la iQuest, avem parte și de o echipă de filmare foarte profi, respectiv Laviniu Lazăr și Paul Henis care ne vor pune la dispoziție o mini serie video la finalul proiectului. Ai zice că săptămâna a ieșit pe plus. Teoretic, da. Jumătate din mine se bucură. Foarte tare. Cealaltă jumătate încheie săpătămâna în tristețe.
Am avut senzația, zilele astea mai mult decât oricând în ultimul an, că luptăm cu un balaur mult mai mare decât noi și că persoanele pe care ar trebui să le avem ca aliați nu-s de față. Mă refer aici la părinți. Unii dintre ei poate vor simți că-s certați. Departe de mine intenția asta. Vreau doar să subliniez importanța lor în toată povestea asta. De atitudinea lor depinde reușita proiectului într-o măsură foarte mare. De implicarea lor depinde sănătatea copiilor lor în măsura cea mai mare. Nu-i cinstit să pui greutatea alegerii între bine și rău pe umerii unui copil de 3, 4 sau 5 ani („dacă ai ști ce mănâncă al meu, te-ai speria”, „mă convinge de fiecare dată să-i dau chipsuri”, „mă șantajează emoțional” – astea-s vorbe pe care le-am auzit din gura unor părinți).
Copiii din grupele mici (cei de 3 ani) sunt mai ușor de convins decât cei de 4-5 ani că o pungă de chipsuri nu-i sănătate curată. Copiii din grupele mari sunt deja loviți de marketingul agresiv, mulți dintre ei ar fi mâncat până la ultima fărâmă toate mizeriile pe care le-am dus pentru exemplificare, cu toate că în teorie ne-am pus de acord că-s rele. În același timp, cei mai mulți dintre ei nu fac diferența dintre un cartof și o sfeclă, dintre un pomelo și un pepene. La întrebarea „ce găsiți în pungile astea?”, niciun copil n-a răspuns mai întâi „popcorn” sau „chipsuri” sau ” pernițe cu șuncă”. Răspunsurile au fost ” bani”, „jucării”, „o excursie în Anglia”, „tatuaje”. Ce ne spune asta? Că marketingul funcționează perfect. Și că nu există nimic în talerul celălalt, să echilibreze lucrurile. Așa o văd eu.
Mai am o probelmă legată de părinți și de atitudine, și cu asta închei: am gătit până acum în trei grădinițe. În fiecare dintre ele am văzut între 60 și 100 de părinți și copii, am gătit pentru ei 3-4 feluri, le-am dat să guste. Farfuriile au revenit în bucătărie cam goale, cam curate.Asta m-a bucurat. Am observat însă un fenomen, același în fiecare grădiniță: acolo unde mama a strâmbat din nas, copilul nu a prea mâncat. Dragii mei, atitudinea noastră față de mâncare se transmite, copilul preia ce vede, e un burete care absoarbe. Degeaba-i spui cu gura că mazărea e bun pentru el dacă tu nu crezi asta. Copilul e un detector de minciuni care funcționează perfect.
Atât pentru azi. Mai multe poze găsiți aici, aici și aici. Proiectul Farfurii curate e realizat în colaborare cu Fundația Danis pentru dezvoltare managerială și Ioana Micu, e susținut de Raiffeisen Comunități și îi are ca parteneri pe Tiparo și iQuest.
Nu am crezut niciodata, ca vom ajunge aici…Totusi, parintii acestia au crescut de la parinti care gateau mancare, oare de ce nu duc mai departe traditia? M-a lovit la suflet “dacă ai ști ce mănâncă al meu, te-ai speria”, asta arata, ca sunt foarte constienti de ceea ce fac, dar totusi nu le pasa. Cred, ca erau acolo cu copii doar ca o parte dintr-un program de week-end sau ca sa poata sa spuna „eu am incercat totul, dar copilul nu vrea”.
Pot sa spun doar atat: felicitari de trei ori. Balaurii au fost invinsi intotdeauna! Toata lupta asta nu-i in zadar. Doamne ajuta.
Am citit si nu ma mir deloc, mai degraba cred ca prezinti pra soft problema :) (eu am copil de gradinita).
Eu cred totusi ca parintii nu cunosc foarte bine aspectele astea… si cred ca se promoveaza atitudinea anti-gatit, de exemplu, in gasca noastra de prieteni, faptul ca eu gatesc in casa e privit ca un fel de exotism… mai exista ramasite de mandrie corporate de genul muncesc pana cad jos si n-am timp sa gatesc etc etc.
Ca sa ilustrez perfect preocuparea romanilor pentru gatit, uita-te cat de putine carti de bucate avem!
Ati fost primiți de cei mai harnici si generosi colegi, Echipa NEGHINITA, OAMENI care respecta COPILUL si COPILARIA lui. Am fost gazde impreuna : COPIII neghinita,PARINTII neghinita, bucatarii AURORA cristea si RAHILA cioncan,colegii: ADRIANA dan,AUREL ciuca,MELINDA man csilla,AURELIA dobrota,MIRELA tothazan,FLOREDANA stan,VIORELA lapusneanu,MIA merdan,IULIA szabo,IOANA teuca,MIRELA popa, DANA suciu, LUCIA bocica, LIGIA cornea, MONICA blidar, ENIKO mihaly,DORINA pop,DINA tapastau, MONICA bercaru,IOANA druta, SIMONA cozma, RODICA ciupeiu, ANI cucuruzan, GETA cocis, RODICA suciu,FLORENTINA crisan, MARIA mesesan, CLAUDIA mardan, IOAN CALIN laslo, ANDREEA nan, SORIN poput, ANCA gabrian, si ..multi altii ! Multumesc tuturor COLEGILOR SI PRIETENILOR „NEGHINITA” pentru implicare si reusita! FELICITARI ADI hadean si-ti multumesc ca esti prietenul copiilor din NEGHINITA . Multumesc echipei Proiectului Farfurii curate, Fundația Danis,Ioana Micu,Raiffeisen Comunități, Tiparo, IQuest.Va asteptam curand! SUCCES! Semnat, IOANA VIOLETA muresan… dire’ :)
ai perfecta dreptate, copilasii nu mananca peste sau usturoi fiindca mama sau tata nu mananca la randul lor(nu-ti place nu ii spune si lui asta, poate lui ii place). Pruncii mananca ce au in casa, ei nu merg la magazin deci parintii cumpara chipsuri si bauturi nesanatoase. De ce ar bea un copil fresh-uri daca mama si tata nu o fac? Fara sa ma laud dar chiar se poate! La noi in casa in fiecare zi copilul bea cate un fresh, mananca peste, usturoi, toate legumele si fructele…si nu stie ce-i aia chips. Cand am intrat in MC Donald’s sa ne spalam pe maine (alta poveste) m-a intrebat daca asta este OMV. Sa nu va imaginati ca-i sub teroare. Nu, mananca prajituri facute de bunica (cu ingrediente bune), mananca ciocolata de calitate (sunt magazine cu specialitati de calitate), bea apa, limonada cu miere nu zahar si iese afara toata ziua = este un copil sanatos, are 7 ani si nu am folosit antibiotice, nu am fost la spital cu el niciodata, nu are carii, etc. Si daca lucrurile ar sta invers noi am avea vina, nu el. Plus, sa stiti ca eu ii explic si ii demonstrez ca reclamele sunt in mare masura mincinoase si exagerate. Sa stiti ca inteleg mai multe decat le dam noi credit, trebuie doar sa vrem sa le oferim un viitor sanatos.
erata: pe maini (hands):)
Te lupti cu morile de vant(nepasare,ignoranta etc).Oameni cand vor invata sa traiasca in acelas ritm cu natura vor avea o mare revelatie.Vor fi sanatosi,fericiti si plin de viata.Daca ai reusit sa convingi macar un sfet din parinti acestor copii e o victorie pentru tine.Felicitari.
Ştiţi ce mai funcţionează în afara de marketing? Ignoranţa, snobismul, spiritul de turmă.. Am întâlnit copil de 2 ani si jumătate care la vederea unei poze cu o bovină a exclamat: ” mami, Milka!”, iar mami nu l-a contrazis. O fetiţa de şase ani voia ca, atunci când va fi mare sa se facă ” blondă”.. La fel, mama părea foarte încăntată. E „cool” să mergi să mănânci la mall, iar ca să te alimentezi cu ceea ce ai gătit acasă e semn că ai „mintea încuiată”, nu eşti deschis la nou, eşti nostalgic dupa comunism … „Americanii folosesc de atâţia ani produse fast-food şi-s cei mai puternici din lume”
ADI FELICITARI PT CEEA CE FACI….tare mi-ar placea ca si Bistrita sa aiba un asa proiect
Salve Adi!
Iti multumim ca ne inspiri pentru o viata sanatoasa cu hrana sanatoasa! Am copilasi la cresa si la gradinita( trei )! Iti dorim sa ai si tu, sa te bucuri de ei si sa-ti continui activitatea atat de umana! Succes si toate cele bune!!!
Tare de tot asta cu parintii, eu pe pielea mea am invatat-o: i-am facut fetitei mele de nici 3 ani la vremea aia un amestec dubios de miere, echinacea, laptisor de matca, polen si nu mai stiu ce, chipurile pentru imunitate. Avea un gust infiorator. I-am dat pe o bucatica de paine si s-a strambat si a zis ca nu-i place. Ok, zic eu, hai sa vad ce si cum. M-am intors cu spatele si am luat si eu o gura si in secunda doi mi-a venit s-o scuip, insa am inghitit-o, totusi, strambandu-ma de parca inghiteam matraguna. Desi eram cu spatele, fetita s-a prins ca nu-mi place si mi-a zis „vezi, mami, ca nici tie nu-ti place?” Copiii au un al saselea simt uneori si e bine sa nu incercam sa ii mintim, mai ales pe teme culinare :-)
Urmaresc cu mare interes programul pentru ca am o fetita de 1 an si 4 luni, deci mai avem un pic si intram in sistem. Sustin ideea ca daca vrei ca, copilul tau sa manace sanatos, trebuie ca intreaga familie sa isi modifice obiceiurile alimentare. Nu e usor, spun asta din experienta, pentru ca de cand micuta a implinit 1 an mancam in familie, adica toti aceias mancare, dar se poate. Dar, observand alte familii cu copii, nu pot decat sa iti dau dreptate: acolo unde parintii fac mofturi la mancare si copii fac mofturi la mancare. Deci, oricat ne-am plange, noi parintii suntem sursa relelor obiceiuri alimentare. Sper din tot sufletul ca acest program sa deschida ochii si mintile cat mai multor parinti. Mult succes!!!!
PS: Ai cumva o reteta de sunca care se poate face in casa pentru a fi consumata la micul dejun?
Daca mai ai timp si mai ales resurse, eu iti propun un proiect. Da sfoara in tara, si pentru cei care vor, si sunt interesati, putem („putem” nu stiu cu ce te pot ajuta eu ???)sa organizam o intalnire (ii zice traning)cu bucatari interesati. Trebue sa imparti din experienta ta. Prea multa lume spune: „Pe cand la Iasi, sau Bistrita sau Timisoara sau…” Stiu ca munca din spatele aceste actiuni este imensa. Numai la acest capitol te pot ajuta. Deci ai inceput cu un „Voluntar”
în vacanța de vară facem un camp cu bucătarii:).
Buna,
e un pic jignitor acest articol; banuiala mea este ca nu esti parinte; ar fi foarte multe de spus pe marginea acestui articol; sper sa am timp intr-o zi sa intervin cu un comentariu ceva mai detaliat; ma rezum la a-ti spune ca nu este asa deloc iar cateva vizite la gradinite nu ar trebui sa iti dea ‘puterea’ de a judeca parintii
Poate fi deranjant sau supărător, jignitor nu e.
Felicitari pentru eforturi – sunt sigura ca nu vor fi in zadar! Copiii mei merg la o gradinita din Iasi unde se gateste foarte bine si sanatos.
Dar, intr-adevar, conteaza foarte mult sustinerea de-acasa!
Intr-adevar educatia in ce priveste ce mancam vine de la parinti, si din pacate e greu de schimbat..
Pornind de la generatia bunicilor de la tara care mancau in mod normal alimente grase si bogate in calorii findca si munceau fizic munci grele de dimineata pana seara (coasa, munca la padure, pe camp etc.): pentru acea generatie era normal sa manace slanina, carnatzi, lapte cu 5% grasime sau paine cu untura zilnic.
A urma generatia parintilor ajunsi la oras, unii muncind fizic greu in fabrici altii nu, dar care s-au adaptat si au mancat toata viata ce se gasea in magazine si era ieftin: din nou slanina, margarina, paine cat incape, parizer dimineata si seara etc.. Majoritatea nu sunt preocupati sa manace sanatos si cumpara doar ce e mai ieftin si gustos, indiferent ca gatesc in casa sau nu. Pentru generatia respectiva o sticla de Fanta cand a aparut prima oara era o delicatesa, si majoritatea si acum privesc un suc natural de portocale ca un lux si un moft.
Asa ca nu e de mirare ca multi copii din gradinite au fost obisnuiti de mici sa manace orice: chiar daca mama e casnica si gateste acasa la pranz o ciorba, copilul mananca dimineata o paine cu margarina si parizer de 3 lei, „asortat” cu o felie de Finetti daca parintii castiga ceva mai bine..
Desigur sunt si exceptii, dar rare..