O însemnată parte a dragului meu pentru gătit și mâncare vine, sunt convins, de la tatăl meu. Nu a stat niciodată să mă învețe cum să fac anumite lucruri (mama e cu lecțiile, și doar la solicitare) însă m-a răbdat mereu pe lângă el (cu eforturi, sunt convins, pentru că nu prea-i place să aibă oameni în jur când gătește) în timp ce pregătea mâncarea pentru noi, în zilele în care n-o făcea mama. S-au prins de mine niște lucruri în timp, niște noțiuni de bază, niște deprinderi. Azi vă arăt o ciorbă de vițel făcută în stilul tatălui meu, o ciorbă care se acrește în farfurie (sigur, nefiind acrită în oală ar putea fi catalogată drept supă, dar se consumă ca o ciorbă, deci, în cărțile mele rămâne ciorbă), fie cu zeama în care s-au murat ardeii iuți, moarea de pe castraveți, zeama unei lămâi (nu-i greșit să pui zeamă de lămâie în ea în timp ce fierbe) sau smântână. Mie mi-e dragă libertatea asta pe care o oferă meseanului și mi-e tare la suflet ciorba în felul ăsta, poate și pentru că e de acasă.
Cum începe povestea: la o oală în care pui patru litri de apă, e bine să ai un kilogram de carne de vițel, cu oase cu tot (șiră, coaste, cap de piept, orice). Speli carnea și o porționezi, adică o tai în bucăți nu prea mari, nu prea mărunte. Opărești carnea și oasele apoi le pui la fiert în apă rece, pe foc mic. După ce fierb ele aproape un ceas (va trebui probabil să mai spumezi, nu-i mare lucru), pune în oală trei morcovi mari, curățați și tăiați cubulețe, doi păstârnaci nu prea mari, tăiați la fel, o rădăcină de pătrunjel și o gulie mică, tăiate și ele la fel.
Dacă vrei, poți pune în ciorbă puțină mazăre, inflorescențe de conopidă rupte-n bucăți mici, varză de Bruxelles și câteva frunze de țelină. Câteva tulpini de pătrunjel, legate laolaltă, ajută la aromă.
Lasă legumele să fiarbă în ciorbă, tot la foc mic, 25-30 de minute. Condimentează ciorba cu tarhon, sare și piper, stoarce-n ea zeamă de lămâie, dacă vrei. Dacă nu, fă cum poftești, oțiunile-s destule. Să fii sănătos.
Multumim pentru reteta/retete ! Si multe aprecieri pentru tot ceea ce realizati !
Doua intrebari imi persista in minte cand e vorba de carnea de vitel:
– care sunt partile indicate pentru ciorbe (pieptul vitelului etc), ca sa nu iasa carnea si dupa 6 ori de fierbere tot „atoasa”, adica greu de mestecat (s-a intamplat cu pulpa de vitel, era tot tare dupa ore si ore de fierbere)
– de ce trebuie oparita carnea inainte de a fi pusa in apa rece ca sa fiarba ? adica se pune 1 minut in apa oparita cu sare (sau fara sare), apoi se scoate si se pune la fiert in apa rece ? care este rostul oparirii, e musai sa se faca ?
Multumesc anticipat pentru lamuriri :)
opărirea (unii pun sare, unii pun oțet, unii pun doar apă) determină porii să se închidă, carnea păstrează ceva ai multe sucuri în interior, zeama iese mai limpede. dacă vorbim de vițel, carnea n-ar trebui să fie ațoasă. din piept, ceafă, rasol, se comportă mai bine la fierbere.
dupa felul in care povestesti atat de frumos mi-ai facut pofta , cred ca este minunat de gustoasa ,sa aiba pofta buna toti prietenii tai.
Si prin Oltenia se practica genul acesta de a acri ciorba, in special de catre barbati
Sinteti un om cel putin ciudat pentru vremurile pe care le traim.Retetele sint excelente,bunul simt si talentul unei scrieri captivante , totul pare rupt dintr-o lume cam de mult apuse.
Este fara ceapa? Poate mi-a scapat mie precizarea.
Aici se ciocnesc gusturile, tu ardelean, eu olteanca. Am preparat candva osso bucco la vreo 800g rasol 3 morcovi mari si 100 g telina + altele (asa era reteta). Nu ne-a placut deloc pt. ca era prea dulce. Prietena de la care luasem reteta s-a mirat cand i-am spus, ea fiind banateanca, simpatica, a dat replica cum ca niciodata nu s-a gandit ca o mancare ar putea fi vreodata prea dulce. Am realizat ca este vorba de obiceiuri culinare pe care le-am „pomenit” in casa, specifice zonei … Spre exemplu mancare de gutui sau prune uscate, desi sunt foarte dulci, imi plac daca nu au carne(preparau bunica si mama), sotul meu insa nici nu vrea sa guste pt. ca n-a mancat niciodata, pana si pasta de rosii comenteaza ca este prea dulce.
Ciorba ta se acreste in farfurie, e drept, dar pt. gustul meu tot cred ca ar fi prea dulce cu 3 morcov + 2 pastarnac. Daca mai pun si ceapa, devine si mai dulce. Mazarea e tot dulce.
fără ceapă.
Am sa o incerc imediat ce gasesc carne de vitel.Trebuie sa fie grozava.Multumesc ADI!Sa fii sanatos.
Multumim, stimate domn!
Despre ciorba de perisoare…nimic?!
Tare mult ma folosesc de blogul dvs. Poate va ganditi si la o sectiune ptr. proaspete mamici cu pitici…care nu pot gati zilnic.
Sanatate!