Mâncarea noastră de alinare e tocana. A noastră, a românilor, în general. O regăsim din Maramureș până în Dobrogea, de la Severin la Bacău, Ardealul însuși miroase a tocană, dacă te ridici destul de sus (dacă a spus cumva Radu Anton Roman treaba asta și mi-a rămas în cap ca și cum ar fi fost a mea, îmi cer iertare). Am ajuns la concluzia (care-i schimbabilă, ca să zic așa) că mâncarea tradițională cea mai răspândită la noi e tocana. Din fericire, ea e de multe, multe feluri, se face din orice, de la legume la ciuperci până la păsări de curte, vânat sau vită (uneori în amestec).
Știu, unii pot spune că sarmalele și micii sunt mai răspândite decât tocana, poate fi corect, însă dacă ne gândim că sarmalele-s mai mult la sărbători, micii sunt mai mult pe la grătărelile ocazionale iar tocana-i măcar o dată pe săptămână, fie vară, toamnă sau iarnă, cred că avem un câștigător în cursa asta pentru supremație pe steagul culinar al României. Sigur, tot textul de mai sus e rezultatul unor observații făcute în ani. E departe de a fi rezultatul unui studiu științific. Dacă aveți cu ce să mă contraziceți, vă rog să o faceți. Dacă aveți cunoștință despre o tocană faină și mai puțin cunoscută, vă rog să ne spuneți despre ea într-un comentariu. Dacă vreți să împărțiți cu noi, cititori și scriitor, o rețetă de tocană pe care o preferați, aștept de asemenea un comentariu. În ceea ce mă privește, am decis să acord mai multă atenție genului. S-ar putea ca primele stele Michelin să vină în România căutând o tocană bună. S-ar putea să fim în stare să o oferim. Ce spuneți? Să fiți sănătoși.
Cred că întâi ar trebui să fie definită noțiunea de ”tocană”, fiindcă felul ăsta de mâncare se poate confunda destul de ușor cu altele (ghiveci, plachie etc.) Sau poate le confund numai eu, cine știe…
Ciorba e mai raspandita decat toacana, dar intr-adevar, tocana e si ea destul de raspandita si de versatila…
Vai. ce-mi place ideea asta, cum ar fi ca o tocana roamaneasca sa primeasca niste stele. Imi vin in minte acum toate tocanitele, de la cele de gaina facute de mamaia, cu cartofi noi, ardei si ceapa tanara, pana la cele din studentie, facute din ultimii carnati de porc primiti de acasa, ingorsate cu cartofi tocati marunt si impartite cu prietenii.
Hai sa gasim tocana castigatoare :)
Exista tocana si in alte parti in europa, de la unguri pana in sudul Italiei unde fac aia ragu bolognese din bucati de carne, si nu carne tocata, pana la irlandezi cu berea lor neagra, francezii cu a lor boeuf bourguignon, spaniolii cu Estofat-u lor cu ciuperci nu mai vorbesc, o nebunie. De Michelin… la una si doua stele, poti intalnii inca mancare „ca la mama acasa” iar cred cel mai bun exemplu este Gavroche-u lui M.R. Jr. Cred ca, in primul rand, tocana din mocing de vita este cea care personal imi place cel mai mult iar tocana de ronite (amanita caesarea) este varianta vegetariana care n-as da-o pe nici o alta tocana din lume.
Sa fiti sanatosi!
Tocana pe care o face mama si o facea mamaia are un gust inconfundabil si-mi aminteste de copilarie:) musai sa simt aroma cimbrului, a frunzelor de dafin, ceva mai multa ceapa, ardei gras, rosii si ceva usturoi. Patrunjel proaspat, invariabil! cu carne de porc sau pasare, sau chiar fara,oricum ar fi, sa fie cu multi cartofi!!:) nah, ca mi s-a gacut o poftaaaaa… :P
Se pare că tocănița a fost inventată în China. O să „studiez” chestia asta și revin. :)
Francezii au mult mai multe „tocani” decat boeuf bourguignon. tot ce e „mijote” adica tinut pe foc mic cateva ore bune poate intra in categoria „tocana”. Daubes, blanquettes ,carbonades, navarins toate sunt tocani in felul lor.
A noastra este cea mai buna;simpla,fara mari adaugiri si,nu uitati,se mananca cel mai bine-cu mamaliga.
:) Va dau dreptate pentru urmatoarele argumente:
nu am pe blog nici sarmalute si nici mici, dar tocana cu mamaliguta am.
Alt argument este ca, la cele mai vizualizate in ultimele 24/48 ore, in 5 zile din 7, obligatoriu imi apare tocanita.
Delicioasa tocana, dar nu sint sigura ca e cea mai raspandita la romani(si nici ciorba, de altfel, in Ardeal supele sint mult mai populare, desi se mananca si ciorbe). Chiar, daca noi, intr-o anumita parte a Ardealului, mancam gulas sau popricas (sau, poftim, tocanite cu boia), de ce nu ar fi considerata si asta o tocanita tot romaneasca? Ca si ungurii au introdus sarmalele in retetarul lor traditional…exista multe retete care se fac foarte asemanator de o parte si de cealalta a granitei, nu vad de ce ar fi ale lor mai mult decat ale noastre. Slovenii si-au insusit cremsnitul drept prajitura nationala, ii zic krempitta.
Si chiar, ciulamaua e si ea o tocana? Sau tochitura? O tocana (daca o fi tocana) care mie mi-a placut e ostropelul de pui asa cum se face in zona Argesului, cu pui crescut in curte, multa ceapa si usturoi verde, sos bogat de rosii un strop de otet si un strop de zahar, ca sa se echilibreze gusturile. Sare si piper. Puiul se prajeste initial in ulei (nu prea mult). Nu mi-a prea placut ingrosala de faina, dar cred ca se poate renunta la ea.
Revin: nu pot să pun mâna în foc, dar se pare că tocana vine dintr-o regiune chinezească ce se cheamă Toisan, provincia Canton. Se numește „tsap seui” (mâncare amestecată).
Americanii zic, pe de altă parte, că este mâncare californiană. (probabil că există imigranți chinezi în California).
Una peste alta, parcă aș mânca o tocăniță.