Ultima oară când am mâncat piersici aveam vreo 5 ani. Era în dimineaţa zilei de Sfântul Nicolae. Maică-mea se trezise cu noaptea în cap să le facă în loc să-mi facă tort pentru onomastică (Da, mă cheamă şi Nicolae). Făcuse unele galbene, altele roşii şi unele nenatural de albastre, care erau preferatele mele. De atunci au trecut douăzeci şi ceva de ani şi niciunul din noi, din nu ştiu ce motiv, nu s-a mai îndurat să le facă… până acum.
Pentru cochilii puneţi mâna pe două ouă medii (100 grame). Crăpaţi-le într-un castron şi frecaţi-le cu 125 grame zahăr fin, apoi încorporaţi 125 grame de unt topit şi răcit, 2 grame sare fină, 10 grame coajă de citrice (eu am pus grapefruit şi lămâie) şi 10 grame extract de vanilie.
Separat, cerneţi şi amestecaţi bine 275 grame de făină 480 cu 5 grame praf de copt şi apoi turnaţi prafurile peste prima compoziţie. Frământaţi puţin până se adună totul într-o bilă. Spălaţi-vă mâinile şi ungeţi-le cu ulei apoi începeţi să formaţi bile de 13 grame, adică 50 de bucăţi. Aşezaţi fiecare bilă pe o tavă tapetată cu hârtie de copt la distanţă de 3 centimetri între ele.
Coaceţi cochiliile aproximativ un sfert de ceas la 175°C în cuptorul preîncălzit. După ce le scoateţi din cuptor scobiţi-le cu un cuţit de unt, ca în poză şi puneţi-le să stea cu fundul în sus.
Între timp frecaţi 100 grame de unt la temperatura camerei (21°C) şi integraţi uşor alte 150 grame de ganaş de ciocolată la o temperatură neutră la atingere (30°C). Ce-i cu atâtea temperaturi? Păi, pentru a face o emulsie perfectă combinând două elemente atât de grase trebuie să fii destul de precis. La sfârşit adăugaţi o cantitate variabilă de rom, în funcţie de principiile şi slăbiciunile fiecăruia.
Cum nu mai sunt copil de mult, azi, o piersică albastră nu prea mă mai încântă şi nici una roşie, aşa că am zis mai bine să fac o caisă. Luaţi nişte lichior de caise sau ceva mai fără alcool dacă deja vi se pare prea mult şi coloraţi-l cu pudră de şofrănel sau colorant galben.
Înecaţi fiecare caisă pentru o secundă-două în substanţa obţinută şi apoi tăvăliţi-o prin zahăr fin.
Fin!
Text&Foto: Mircea Banu
Sunt un deliciu , iti multumesc din suflet pentru reteta , imi aduce aminte de anii copilariei , mama le umplea cu amestecul din mijloc , amestecat cu unt sau margarina , cacao , mirodenii si zahar dupa gust , sa nu fie nici prea dulci si apoi le umplea la loc , apoi le lipea si le dadea prin coloranti , rosii , verzi si galbeni , apoi le tavalea prin zahar tos .
Aceste caise, le mananci cu ochii!Poti jura, ca sunt fructe ,arata superb !Complimente,Dle.Hadean,si La Multi Ani de Sf.Nicolae ! :)
Multumesc, ptr. reteta !
Multumesc !De mult imi doream aceasta reteta a copilariei si ma bucur ca ai publicat-o tu si chiar o s- o fac, pentru ca tot ce am gatit dupa indicatiile tale a iesit super !
Doamneee…nu numai că-mi aduc aminte de copilărie, dar mă amuz ştiind cât chin era pentru mine toată munca lor, începând cu formarea bilelor( care niciodată nu-mi ieşeau la fel şi după învârtitul, chiar şi a 50 de bile, nu-mi mai simnțeam palmele :-) ), până la scobitul „cochiliilor”, care era teroare :))), una ok, 3crăpate. Dar erau delicioase….şi nelipsite de pe masa de Crăciun alături de cozonaci :-D. Anul acesta, de Crăciun mi-am propus să fac ciorba de burtă a d-nei Hădean, dar caisele astea sunt o provocare prea mare! Aşa că mama o să fie surprinsă :))) Îmi iau revanşa! Mulțumesc, Adi Hădean!!!
Daca zici ca faci caise, de ce le pui frunzulita de piersic, bre !?
Nu ca as fi carcotas… Dar, cand zici ca „Ultima oară când am mâncat piersici aveam vreo 5 ani” chiar am crezut. Nu stiam ca feci referire la „piersici”… :)))
Acu’, pe bune, chiar mi-ai adus aminte de copilarie. Mulţam, sper sa nu-ti aduca Mos Nicolae vreo nuielusa. La multi ani !
Dacă ţi-aş zice că sunt de ficus frunzele? Mi-ar aduce nuieluşă?
Buna. Ganasul de ciocolata este ciocolata topita? Tare mult as vrea sa le incerc si eu. Nu am mai mancat de cand facea bunica acum 100 de ani :)
Ganaşul de ciocolată e ciocolată neagră (60%) topită cu smântână de frişcă (35% grăsime) dată în fiert. Poţi folosi cantităţi egale de ciocolată şi smântână sau poţi varia raportul în funcţie de cât de moale sau tare vrei să-ţi iasă în final.
oare ce ar mai fi de spus atunci cand vezi asa ceva?!
ma gandesc cat de extraordinar este sa ai un astfel de talent…si prin aceasta sa-i faci fericiti pe cei apropiati !
va felicit ptr.felul uimitor prin care reusiti sa ne bucurati si sa ne inseninati zilele…
imi aduc aminte ca in copilarie matusa mea facea aceste…caise…chiar de Mos Nicolae!!
LA MULTI ANI!!
Sa primiti in dar toata dragostea si pretuirea de care aveti nevoie!
Ati putea sa traduceti in romaneste”Se amesteca 275 gr.faina 480 cu 5 gr.praf de copt si apoi turnati prafurile peste prima compozitie „?
Va multumesc
Sigur că da. Traducere: Se amestecă 275 grame făină 480 cu 5 grame praf de copt şi apoi se toarnă prafurile peste prima compoziţie.
Am făcut traducere şi adaptare căci în româneşte trebuie să potriveşti timpii şi persoanele în frază, altfel se iau alţii de mine.
Cu plăcere, al dumeavoastră quasicofetar şi translator de limba redundeză, Mircea N. Banu
Asta este denumirea fainii. Faina tip 480. Ce este atat de greu de inteles?
Ati fost tare inspirat cu aceasta reteta,sigur o voi avea pe masa de Craciun.
Multumesc!
Și soacra mea făcea piersici și le dădea prin colorant alimentar roșu. Îmi amintesc că nu era petrecere fără: piersici, nuci, faguri și prăjitura „Alba ca Zăpada”. E o idee pentru Crăciun în locul clasicelor cornulețe sau fursecuri. O să încerc să fac și eu câteva caise după rețeta ta.
Delicioase,tocmai le-am incercat insa au crapat la suprafata. Oare unde am gresit?
Cat de bine arata!!!!!!!
Imi spuneti va rog ce ati pus peste umplutura de ciocolata .Pare a fi un gem dar nu sunt sigura si vreau sa le fac cat de curand.
La cat arata de bine, presupun ca sunt delicioase!