În grădina părinților mei, în Baia Mare, cresc diverse lucruri pe care le găsești în mod normal în sălbăticie. Între ele, urzicile și zmeura. Nu e vremea zmeurei(poate trăiesc până la vară și vă arăt o spumă din zmeură de la ai mei) însă urzicile sunt numai bune de cules și de mâncat. O să vedeți mai jos pentru ce s-a lăsat tata urzicat ieri (e adevărat, urzicile tinere nu-s atât de neprietenoase, singurul efect secundar al manipulării lor cu mâna neprotejată fiind o mâncărime discretă în buricele degetelor):
Se aleg vârfurile urzicilor, adică părțile cele mai fragede și pline de sevă.
Urzicile se opăresc două minute în apă cu sare. Nu-i cazul să le fierbeți mai mult.
Pe lângă urzici mai avem nevoie de ardei gras, ceapă verde și usturoi.
Am pus legumele la călit în wok. Nu-i obligatoriu wokul, putea fi orice tigaie.
După ce s-au înmuiat ceapa, ardeiul și usturoiul, am pus urzicile opărite.
Am pus și o ceașcă de lapte, să înmoaie și să îndulcească puțin urzicile.
Dintr-un gălbenuș și două linguri de smântână am făcut un liezon simplu, care să lege mâncărica, să-i dea consistență. Am amestecat gălbenușul cu smântâna și i-am crescut temperatura cu mâncare din wok. 
Nu v-am spus, dar vă spun acum: am folosit doar jumătate din legumele călite pentru combinația cu urzici. Cealaltă jumătate și două ouă proaspete au format o omletă rapidă.
Asta a ieșit.
O mâncare sănătoasă, plină cu toate cele bune.
Dacă nu aveți urzici în jur, încercați să le găsiți prin piețe. Acum e vremea lor, e păcat să ratați momentul.