Salată cu orez sălbatic și merișoare

E o perioadă în care îmi place să mă las „mânat” de avântul colectiv ce mă împinge spre a face niște bilanțuri de final de an. Unul din bilanțuri a fost cel culinar, despre care aș putea să scriu vreo două articole și tot să nu pot să exprim tot ce am învățat, simțit sau gustat. Nu cred că au existat puncte proaste, doar puncte ce trebuie rezolvate pe viitor, iar unul dintre acestea fiind nevoia unei  mai mari game de rețete fără carne în portofoliul meu blogăresc.

Mânat atât de asta, cât și de impulsul de a mânca ceva mai ușor după sărbători m-am pus pe făcut salată.

Pentru orez am început prin a face un ceai de mentă folosind două căni de apă fiartă în care am lăsat la infuzat timp de 5 minute două lingurițe cu vârf de mentă uscată. Am strecurat apoi lichidul într-o oală, am adăugat o cană de orez sălbatic combinat cu orez Basmati și am adus la punctul de fierbere. Am dat focul la minim, am așezat peste oală un capac ermetic iar după 16 minute am oprit focul, lăsând capacul pe oală încă 5 – 6 minute. După asta am aerat orezul cu vârful unei furculițe și l-am transferat într-un vas rece.

Până s-a răcit orezul am pregătit un dressing din 50ml ulei de măsline cu 30g de merișoare uscate și două pișcături de sare grunjoasă pe care le-am „măritat cu forța”, folosind un mojar. Am adăugat sosul peste 50g de valeriană, am picurat cam o linguriță de oțet balsamic și am piperat cu mix de boabe de piper proaspăt măcinate.

Pentru servit, am asezonat orezul cu fleur de sel, iar în fiecare farfurie am adăugat deasupra acestuia salata de valeriană, câte o mână de merișoare uscate nezdrobite și miez de nucă zdrobit doar atât cât se zdrobește strângându-l în pumn.

Sărbătorile aduc de obicei mâncăruri grele atât din punct de vedere al execuției, cât și al compoziției, deci am considerat că acest preparat mai mult asamblat decât gătit oferă un contrapunct binevenit în această perioadă.

Să vă fie de bine!

Text&Foto: Vladimir Marian

Printre oale