Ouă umplute

În ceea ce mă privește, ouăle umplute sunt o mâncare degeaba în 99% din cazuri. Nu mi s-a întâmplat vreodată să mi se facă dor sau poftă, să le caut sau să sper că vreo mătușă o să mă servească cu ele. Am dat peste ouă umplute mâncabile cu totul accidental în câteva (puține) ocazii în care am simțit că politețea cu care mănânc ce mi se oferă când sunt musafir mi-e răsplătită, nu pedepsită. De obicei ouăle sunt umplute cu un amestec indigest și acoperite cu o manioneză prea grasă ori prea  fără gust, uneori acră, uneori sărată. Mici insule de colesterol cu gust incert ce se ițesc din băltoace de grăsime lipsită de gust.

Nu mă înțelegeți greșit, nu-s vreun obsedat de slim&fit, iubesc grăsimea și nu mă mai interesează de ani buni  ce-i sănătos și ce nu (conceptul e prea lax, am decis să merg pe principiul bucuriei, respectiv dacă-mi aduce bucurie e sănătos, dacă nu, nu), dar e important ca mâncarea, oricum ar arăta ea, să aibă gust. Așa a apărut oul umplut pe care vi-l prezint azi și pe care-l puteți reproduce (dacă vi se pare că merită) fără bătăi de cap.

Presupun că sunteți în stare să fierbeți un ou tare. N-ar trebui să fie greu, puneți oul la fiert și lăsați- acolo zece minute, va fi tare fără urmă de îndoială. Tăiați-l în două pe lungime, scoateți gălbenușul și amestecați-l cu o jumătate de linguriță de smântână, o linguriță de brânză de capră (se găsesc mai multe tipuri de brânză, mai mult sau mai puțin tartinabilă) și un vârf de cuțit de cremă de trufe (din nou, găsiți în supermarket sau în magazinele de delicatese crema de trufe, care-i un amestec de ciuperci de cultură sau de pădure cu ulei și trufe negre sau albe) sau cremă de măsline.

Umpleți jumătățile oului cu acest amestec, decorați cu sfeclă crudă, cimbru/cimbrișor, condimentați cu sare, piper, fulgi de ardei iute. Tot pe post de condiment puteți folosi câteva picături de ulei de măsline extravirgin. Cât despre maioneză, nu vă învăț acum cum să o faceți, probabil știți deja, vă spun doar că nu-i greșit să o condimentați, să-i dați un gust. Ca să nu mai spun că puteți să faceți foarte puțină și să o amestecați cu iaurt gras, cremos. E un compromis, dar e unul bun. Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.

PS: sunt convins că aceia dintre voi care au trimis o aplicație pentru poziția de intern la adihadean.ro așteaptă deznodământul. Am cercetat cele 250 de aplicații și am ales 14 rețete pe care le voi publica aici începând cu data de 10 Ianuarie. La sfârșitul lunii voi desemna trei câștigători ai concursului, respectiv le voi face celor trei selectați propunerea de colaborare pentru un an. Toți cei 14 selectați vor primi premiul care vine odată cu publicarea rețetei, adică setul textil compus din mănușă, șorț și prosop de bucătărie. Ceilalți paticipanți primesc mulțumirile mele pentru efort. Dacă vă întrebați de ce e nevoie de acest interval de timp, vă spun doar că aproape toate rețetele selectate trebuie să fie retrimise la expeditor pentru corectare, pentru aranjare, pentru fotografii la o rezoluție mai bună. Ca să evităm discuțiile de felul „eu de ce n-am fost ales?”, iată motivele: ai trimis un mesaj cu link spre rețeta postată de tine pe blogul tău când eu am cerut text și fotografie, nu link, ai trimis un text din care am înțeles că va trebui să rescrii/rescriu toate textele tale viitoare, ai trimis fotografii care-mi arată că ești prea departe de ce caut eu, ai trimis un text mare și o singură fotografie, ai trimis text fără fotografie, ai trimis fotografii ultraprelucrate sau, putr și simplu, ai încercat să mă convingi altfel decât trimițându-mi o rețetă și niște poze, așa cum am cerut. Mulțumesc.