Creștem puțin nișa „culinar”? Cam cum?

304

Acum câteva zile (bune) primeam un mail de la Cristi Roman, unul dintre primii bloggeri culinari din .ro. O urare pentru anul ăsta și un îndemn pentru bloggerii care scriu pe „culinar”. Nu reproduc mailul pentru că nu am cerut acordul și m-a apucat scrisul între niște chifle proaspete și o tikka, la Camino. O să scriu doar inspirat de acest mail, inspirat și de postarea, respectiv de unele dintre comentariile la postarea lui Zoso despre blogurile de nișă. Sunt de acord cu Zoso când spune că blogurile de nișă mai au multă până departe și sunt de acord și cu Cristi când spune, mai mult sau mai puțin direct, că trebuie să ne asumăm o misiune dacă vrem ca lucrurile pe care le facem noi să conteze. Iată cum văd eu lucrurile, uitându-mă spre fenomenul gastronomic de la noi, care-i mult mai vast decât cel din online:

Ne-ar plăcea să mergem la restaurant și să mâncăm altceva decât la mama acasă, corect? Cu toate astea, restaurantele care vând ciorbă de burtă, cartofi pai și șnițel cu piure prosperă în timp ce restaurantele care au curajul de a se desprinde de obiceiurile vechi au de făcut adevărate acrobații pentru a rezista pe piață. Aici poate să intervină bloggerul culinar, nu promovând restaurantul în sine (poate să facă și asta dacă vrea) ci promovând diversitatea și multitudinea de opțiuni pe care mulți le ignoră pentru că nu le cunosc.

Ne-ar plăcea să vedem emisuni culinare interesante și ne sclipesc ochii când vedem un Gordon Ramsay, un Jamie Oliver sau un Heston Blumenthal la televizor, ne întrebăm când o să avem și noi ceva care măcar să semene cu producțiile de afară. Ne întrebăm degeaba, atâta timp cât producțiile tv de la noi promoveaz țopismul, țoapele și fostele vedete care n-au altă treabă cu mâncarea în afară de faptul că mănâncă. Ne întrebăm degeaba, atâta timp cât publicațiile de food de la noi promovează mai mult snobism și mai puțin mâncare. Aici poate să intervină bloggerul, nu criticând emisunile tv sau revistele de food (deși poate să facă și asta dacă vrea) pentru că-i puțin probabil să schimbe ceva, ci promovând bunul simț în bucătărie, scriind articole documentate și pertinente, postând clipuri (ar fi tare să ne putem permite producții proprii dar sper că nu mai e mult până acolo) despre mâncare și nu despre foste vedete. Adică oferind o alternativă pe care eu unul o consider sănătoasă.

Ne-ar plăcea să fim luați în seamă, să se țină cont de părerile noastre, să fim apreciați de cititorii noștri. Hai să scriem pentru cititori, în cazul ăsta, nu pentru Google. Să fim constanți, să nu lăsăm să treacă săptămânile între două postări. Să căutăm să facem poze mai bune și texte mai clare. Să ne respectăm cititorii și clienții, să nu-i punem în conflict (aici mă refer la postările plătite, un subiect delicat pe care trebuie să-l gestionăm cu grijă, pe de o parte pentru că un blog culinar înseamnă  și cheltuială, pe care o poți acoperi fie din banii pe care-i produce blogul fie din alte resurse, pe de altă parte, un blog poate produce bani doar  atâta timp cât are cititori). Hai să nu insultăm inteligența cititorilor noștri, vârându-le pe gât lucruri în care nu credem noi, doar de dragul unor bani care de cele mai multe ori sunt puțini. Hai să încercăm măcar să fim integri (nu dau lecții gratis, tot ce scriu scriu din experiență proprie, o experiență clădită și pe muncă multă dar și pe greșeli, ale mele, pentru că nu-s destul de inteligent pentru a învăța din greșelile altora). Hai să fim un pic mai modești și un pic mai muncitori (eu asta-mi propun pentru mine, nu arăt cu degetul spre nimeni).

Lucrurile-s bune atâta timp cât sunt folositoare, asta o știu de la moșii mei. Și nu uitați vorba prietenilor de la Scooter, ” it’s nice to be important but it’s more important to be nice”.  Să fiți sănătoși.

 

Join the Conversation

    1. Adi Hădean Author says:

      și la tine m-am gândit, recunosc:)

  1. Eu as duce mai departe postarea ta si as zice la fel si despre magazinele de specialitati, orientale si de delicatese, care nu sunt cunoscute prea bine. Eu am incercat pe blogul meu sa mai raspandesc vorba despre ele si cititorii au apreciat recomandarile.

    Pe langa asta, un bloger culinar ar trebui sa faca putina educatie alimentara si sa ofere cititorilor alternative la obiceiuri nesanatoase, cum ar fi micul dejun pe fuga compus dintr-o tigara, o cafea si o merdenea. As mentiona si retetele cu continut excesiv de grasime, dar aici nu stiu daca unii chiar prefera sa manance gras sau nu au alte optiuni.

    Spor la postari, toate cele bune!

    1. Adi Hădean Author says:

      bogdan, ca să ăutem vorbi de educație alimentară transmisă altora, trebuie să fim noi foarte educați în sensul ăsta. internetul e plin de diete scrise după ureche ori de informații preluate și pasate mai departe fără a fi trecute prin filtru.

  2. De acord! Imi este si jena sa scriu despre blogul meu, ma simt maruntzica pe langa tine. Totusi, trebuie sa spun, ca pentru mine blogul meu si pasiunea mea pentru gatit inlocuieste psihologul, nu m-am gandit niciodata sa educ cititorii mei. Pur si simplu ma simt bine cand pregatesc mancarea, cand fac pozele si mai ales cand le postez pe blog. Tind sa cred ca nimeni n-a citit nici o reteta nesanatoasa pe blogul meu si nimeni n-a fost indemnat la nimic rau prin povestioarele mele.
    In rest, fara doar si poate, sunt intru totul de acord cu cele scrise de tine si citesc zi de zi retetele tale parfumate cu mici povestioare .

    1. Adi Hădean Author says:

      că vrem sau nu, cititorii noștri se inspiră de la noi. e păcat să-i trimitem după cai verzi pe pereți:). mult succes:).

  3. Bogdan, „ca la mama acasa” nu inseamna numai „fara grasimi”. Din contra, daca studiem un pic obiceiurile culinare romanesti eu zic ca ne cam scaldam in untura.

    Cum obisnuiesc sa am o parere despre orice (fiecare avem cate un Becali in noi) as zice asa:

    @partea cu restaurantele – aici e o usoara exagerare. Au inceput sa se mai spele un pic, deja au trecut la „mancare italieneasca” (mancarea pe care o faci cel mai usor… prost). Faptul ca eu ca blogar promovez diversitatea nu inseamna ca restaurantele „mai altfel” vor prospera. Este un lant al slabiciunilor prea lung. E mai corect sa le promovez eu direct si neinteresat (eu sunt mai generos din fire :) ).

    @partea cu emisiuni – nu ma bag, desi voiam la un moment dat sa-mi cumpar un GoPro, sa mi-l instalez pe frunte si sa fac o serie de retete din perspectiva „1st person”. Inca ma mai bate gandul asta, daca ma las de serviciu il pun in aplicare :)

    @partea cu scris mai des – In ultime vreme eu am scris rar si foarte rar. De ce? Pentru ca nimic din ce-am gatit nu mi s-a parut relevant pentru blog. Sunt chestii facute de mine – obisnuite, banale, care nu ies cu nimic in evidenta. Asta ne aduce alt indemn – „puneti-va amprenta pe mancare!”.

    @partea cu sa fim integri – este ceva foarte delicat aici. Este fix ca la farmacie – tanti iti recomanda medicament pe baza de plante de 40 de lei pachetu; tu stii bine ca-si ia comision din asta si inclini foarte puternic sa nu mai crezi in impartialitate ei. E ceva in capu fiecarui om care-l face sa gandeasca asa.

    La multi ani si sa ne prinda sfarsitul lui 2012 satui.

    1. Adi Hădean Author says:

      nu-i exagerat. deloc. nu știu cât circuli tu dar eu asta fac, asta mi-e meseria. 20 de restaurante îndrăznețe și normale (aici le exclud pe cele de fițe, care cultivă în general țeapa și prostul gust) într-o țară cu 20 de milioane de oameni parcă-s cam puține. chiar și 100 ar fi puține. să nu fiu înțeles grești, locuri în care se mănâncă decent există u duiumul, dar progresul apare când nu te mai mulțumești cu atât.

  4. Jos pălăria!

  5. Adi, te urmaresc demult si intotdeauna m-ai impresionat cu bunul simt si integritatea de care ai dat dovada, asta pe langa talentele de bucatar si om al cuvintelor :) Nu pot decat sa fiu de acord cu ceea ce atat de bine ai spus si iti multumesc pentru ca esti zilnic o inspiratie pentru noi, mini-bloggerii-wannabe :) Btw, noul site arata excelent :)
    Andie

  6. Respect foarte mult ceea ce faci si ma inspiri de multe ori in bucatarie. am inceput si eu de curand un blog, din pasiune ca si cei ca tine, e un blog pentru parinti de copii mici. Am un pitic de un an si experienta cu diversificarea, nevoia de a-i oferi un meniu cat mai sanatos si mai hranitor m-au motivat sa scriu pentru a veni in ajutorul parintilor. E foarte important ca noi cei care realizam aceste lucruri importante sa ii sfatuim macar si pe ceilalti sa vada mai departe.
    Toate cele bune!

  7. Dacă blogurile culinare constituie o „nişă”, înseamnă că trebuie să-mi revăd ideea despre nişă. :) Sunt bloguri specializate, de acord, dar nu au numai public specializat, ca, de exemplu, blogurile de IT sau cele economice sau cele despre colecționarea pinguinilor de porțelan, pentru că toată lumea mănîncă, foarte mulţi/multe gătesc şi foarte mulți/multe doresc să mănînce mai bine, mai interesant.
    Ce mi-aş dori eu de la unele bloguri culinare este să nu mai apară verbul „a servi” în loc de a mînca, a bea, a gusta. Şi să nu mai citesc reţete „originale” cu ingrediente care au apărut mult după crearea felurilor de mâncare respective, nici reţete traduse prost din alte limbi. Nu e cazul blogului tău, Adi! :)

    1. Adi Hădean Author says:

      lucia, e o nișă cu mai mulți consumatori decât celelalte, dar tot nișă e:). și cu mult mai mulți specialiști:).

  8. Inca un motiv de respect. Multumesc, Adi Hadean!

  9. Sunt de acord cu ce ai scris si ma inspira cuvintele tale. O sa am si eu mai multa grija cu ceea ce postez de acum incolo. Cu mancarea nu e de joaca.
    Tare mi-ar placea si mie sa pot vedea la televizor emisiuni inspirate, frumoase despre mancare si gatit. De cele mai multe ori ma uit la cele straine, dar nu e acelasi lucru. Sunt convinsa ca se poate si la noi. Nu suntem mai prejos decat altii la capitolul mancare si gatit, avem preparate traditionale care pot fi promovate mai mult sau alte feluri de mancare, mai putin cunoscute.
    Si la restaurant e aceeasi chestie. De fiecare data cand ma duc, rar ce-i drept, meniul cam lasa de dorit. Nimic original sau interesant.
    In speranta ca putem schimba ceva iti doresc mult succes si spor in continuare!

  10. „Compatimesc” si eu pe un blog de nisa (speta ForeverFolk), ba chiar e o nisa mult mai mica decat cea pe care combati tu. De multe ori imi vine sa ma las, dar apoi ma gandesc ca „daca le dai oamenilor doar manele, de ce te miri ca altceva nu stiu?”. Si asa, o iau de la capat. Prefer sa stiu ca sunt important decat sa imi spuna cineva „ce important erai!”

  11. „ar fi tare să ne putem permite producții proprii dar sper că nu mai e mult până acolo”
    Da ! cel putin se poate incerca .
    Gresim ? Nu-i nimic, luam de la capat !
    Spor !

  12. Draga Adi, eu, PENTRU PRIMA data in viata mea, am reusit sa gatesc o minunata friptura de vita potrivit retetei tale, si crede-ma ma chinui de ceva timp sa-mi iasa. Deci tot ce faci are un sens si ajunge cu bine la noi si pentru asta multumim.

  13. Adi, ai supus bine si la obiect, ca deobicei. Eu am un an si ceva de cand am aparut in ochii cititorilor cu blogul meu culinar, iar in mare tu m-ai inspirat sa incep aceasta calatorie si cine spune ca este o treaba simpla, ca oricine poate sa o faca, tin sa-i contrazic. Dupa cum stim este multa munca ce implica si resurse mai mult sau mai putin costisitoare pe care de multe ori nu prea le avem, cum ar fi un aparat foto bun, ornamente , farfurii, castroane etc. care sa dea bine in poze si sa il faca pe om sa puna mana pe o tigaie si o spatula si sa gateasca ceva gustos.
    Nu mint ca si mie mi-a venit de multe ori sa zic GATA! ma las de blog, ca este timp pierdut si nu imi plateste facturile, ca as putea sa fac altceva cu timpul meu, dar nu poti, eu unul nu. Nu-mi place sa las lucruri neterminate, asa ca am sa continui, pentru cei 50-100 de oameni care imi acorda privilegiul de a avea o frantura din timpul lor liber sa ma urmareasca.
    La multi ani, la mai multe retete, la mai multa inspiratie!

  14. asta apreciez foarte mult la tine:faptul ca esti constant si zi de zi gasesc o reteta, un cuvant, ceva de la tine..ma bucura blogul tau!Multumesc, Adi Hadean!

  15. „Hai să nu insultăm inteligența cititorilor noștri, vârându-le pe gât lucruri în care nu credem noi, doar de dragul unor bani care de cele mai multe ori sunt puțini. Hai să încercăm măcar să fim integri”. Ehehe, apreciem gândurile&intenţiile bune şi sperăm să vă ţineţi de cuvânt! Nu de altceva, dar ar fi păcat să citeşti în 2013 textul acesta cu regret şi dezamăgire. Multă baftă!

  16. E foarte adevarat ce spui Adrian. Arata-mi pe cei care sustin cu adevarat si neimpinsi de la spate blogosfera culinara, restaurantele de calitate si orice actiune legata de acestea…nu sunt foarte multi. Probabil ii vom putea numara pe o mana. Problema este ca majoritatea celor care pot schimba ceva, prefera sa adanceasca prostul si ieftinul curent culinar, cu bloguri cu retete si fotografii obscure, iar cei care au ceva de spus, sunt aruncati la gunoi. Eu am creat prima revista de fotografie culinara din Romania, si nimeni nu a auzit de ea, pentru ca actualemente, aproape pe nimeni nu intereseaza acest aspect. Vreau sa promovez cele mai bune bloguri culinare din Romania, si primesc usi trantite de la asa-zisii oameni importanti din Romania, in timp ce America a salutat initiativa mea cu mare entuziasm. E o mare problema de viziune aici. Cand o sa o rezolvam probabil vom avea si noi o blogosfera mai frumoasa!

  17. Respect, Adi! Foarte frumos ai scris.
    Si eu ma straduiesc sa scriu relevant, sa pozez bine, sa explic simplu. De cate ori ma anunta cineva ca face vreo reteta de-a mea, am emotii :)
    Cand am inceput blogul nu mi-am dat seama ca va implica responsabilitate, stii? Dar implica, pentru ca nu poti sa-ti bati joc de ouale si faina cuiva care incearca reteta ta…

    In ce priveste restaurantele, mai e mult pana departe.
    Mi-a placut mult cum ai scris, esti o inspiratie pentru noi toti <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close