Pe aripile vânturilor

Imediat după Federaţia Rusă, cea mai mare producătoare de gaze la nivel mondial este fără îndoială Familia Cruciferelor. Dacă aveţi impresia că nu cunoaşteţi pe nimeni din această familie, daţi-mi voie să v-o prezint pe Doamna Varză. Ea a fost printre primele membre ale familie şi deşi pe vremuri era doar o tufă subţirică cu câteva frunze, azi a ajuns-o din urmă pe Oana Roman. Ea are şi câteva surori, iar Gulia mi se pare că e cea mai subestimată dintre ele. Conopida e doar o acritură pentru mulţi, dar dacă te porţi frumos cu ea, te poate surprinde. Sora din Italia, Brocolli, e fără îndoială cea mai frumoasă din familie, doar că pe dinăuntru nu e cine ştie ce. Varza de Bruxelles şi Savoy sunt şi ele nişte rude din străinătate, Kale e hipsteriţa, iar Napul e unchiul de la ţară. Dacă tot am pomenit de Kale, nu se poate să nu o prezint şi pe Rucola (lat. Salatus Pitsiponcus) şi pe mult mai discretul Năsturel. Ridichea e cea care împarte această mare familie în două, fiind deopotrivă picantă şi producătoare de „deranj” în societate. Celelalte, Hreanul, Wasabi şi Muştar sunt doar picante, foarte picante. Având atâtea protagoniste la îndemână m-am apucat să fac un film..

Mai întâi am aşezat pe foc o oală cu apă şi sare şi am aşteptat să dea în clocot. Am pus la fiert pentru un sfert de ceas câteva bucăţi de conopidă. Am adăugat apoi nişte brocolli congelat (cam jumătate din cantitatea de conopidă) şi le-am mai fiert pe toate încă trei minute. Le-am scos pe domnişoare din jacuzzi şi le-am făcut un duş rece, altfel D’ra Brocolli n-ar mai fi rămas aşa verde şi frumoasă. Le-am şters (scurs) bine de apă şi am încălzit nişte unt pe care l-am picurat aşa fierbinte, peste ele. Le-am pasat apoi cu un blender şi am potrivit piureul de sare şi piper.

Cât fierbea conopida, am pus la încins două tigăi cu un strop de ulei în fiecare. Într-una am prăjit o bucată de muşchiuleţ de porc sărat şi piperat, cam 2 minute pe fiecare parte, iar în cealaltă o gulie ciopârţită şi câteva ciuperci.

Am scos apoi muşchiul pe un fund şi l-am lăsat să se relaxeze câteva minute, apoi l-am tăiat felii groase de doi centimetri pe care le-am mai prăjit câteva minute pe fiecare parte. Când gulia şi ciupercile s-au colorat frumos, am aruncat peste ele un praf de sare şi piper, un cub de unt şi un căţel de usturoi.

Acum, ce-am făcut eu aici în farfurie, nu-i decât un film foodporn menit să vă facă poftă, un incest culinar într-o familie nobilă, căci în afară de porc şi ciuperci totul e înrudit pe acest platou.

Piure de conopidă şi brocolli, gulie caramelizată, felii subţiri de ridichie, seminţe de varză roşie încolţite şi câteva picături de sos de hrean.

Dar voi, voi acasă, faceţi dragoste, nu vă prostiţi încercând să mimaţi un act culinar, trântiţi-le pe toate într-o farfurie şi bucuraţi-vă de ele calde, împreună cu ceilalţi, într-un mod cât mai firesc.

Arta e imaginaţie, mâncarea e reală.

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/