Îmi spunea cineva că o să devin dependent de sport, acum că merg de 5 ori pe săptămână la sală. Nu mă îngrijorează defel dependența asta, cum nu mă îngrijorează dependența de fotografie și dependența de joacă. Trei dependențe pe care n-am de gând să la combat. Dependența mea de fotografie e alimentată mereu și expusă pe acest blog în week-end. Dependeța de joacă e satisfăcută și ea, mai ales de când avem câinele, cu care, vrei-nu vrei, trebuie să te joci în fiecare zi.
Azi vă provoc să vă amintiți care erau jocurile voastre preferate în copilărie ori în adolescență și să scrieți despre ele. Mi-a venit ideea după ce am văzut o postare la Alex Mazilu, acum câteva zile, și mi-am amintit că în vara trecută am făcut câteva fotografii cu aceeași temă. Să fiți sănătoși și nu uitați să vă mai jucați din când în când.
Mi s-a facut dor de un rummy!
Astea sunt piese de rummy clasice :D
Imi aduc aminte cu placere cand jucam cu fetele si baietii din bloc Monopoly, maroco, ratele si vanatorii, hotii si vardistii, tara, tara vrem ostasi si cate si mai cate…! Ce vremuri, ce viata…!
Ohh, da! „Tara, tara vrem ostasi”, „Imparate-imparate, cati pasi imi dai”, „Ascunselea”, „Razboi” (era un joc de carti, cartile erau cu animale), „Cruce”, „Popa prostu”, „Elasticul”, „Sotron”, „Rummy” (asta era jocul in familie), „Tari, munti, orase, ape…”, „Flori, fete , filme sau baieti”, „Telefonul fara fir”… Si multe altele. Organizam „expeditii”, cu copii de pe scara, pe dealurile din jurul oraselului. Mergeam la cules de ciuperci, insotiti de unu-doi parinti, tot „cu scara”. La „imprumutat” de porumb, prin gradinile oamenilor. Aveam si un loc de scalda, in Crisul Negru. Dar, mai presus de toate, aveam un nuc batran in fata blocului, si fiecare aveam alocat un „cracan” unde ne „tolaneam” la povesti sau … la citit.
Intradevar, frumoase vremuri! :D
Rummy (noi ii ziceam remi, da? :P ) jucam si acum. As putea zice ca l-am redescoperit de curand.
Eu am crescut printre betoane, dar cred ca jucam toate jocurile pomenite de @Cami mai sus.
Si tin minte ca jucam mult volei peste bara de batut covoare :D
Acum, pe langa rummy, am trecut la jocuri mai sofisticate, cu o mie de planse, personaje si reguli, dar placerea e aceeasi :) . Si nu sunt pe calculator :D
Eu inca ma joc! Binenteles nu Sotron sau Elasticul, dar o data pe saptamana e zi de rummy cu prietenii, darts si o data pe luna lasertag. Din cand in cand mai jucam un Monopoly, Scrabble, un Poker.
Ma joc pentru ca ma relaxeaza, pentru cateva ore ma concentrez la joc si uit de problemele de zi cu zi.
Îmi aduc aminte de rummy cu tatăl meu şi fratel meu, erau cele mai vechi rummy ce le-am văzut vreodată, făcute din lemn. Plus erau seri întregi când mai dădeam o cruce. Era cu-adevărat magnific!
De o frunza in spatele blocului chiar ca imi este dor. :)
La noi in familie, de aproape 2-3 ani jucam saptamanal rummy. Cumnatu are o agenda unde tinem scoru. Eu, sotia, mama soacra, tata socru, cumnata si cumnatu, de cel putin 2-3 ori pe saptamana jucam (de regula in weekend, 4-5 ore cel putin).
Am observat ca generatia actuala, a uitat cum sa se joace (ne jucam de la sotron, pac – pac, ascunselea, facem „cazemate”, cu masinute, cu cowboy, „gropita”pe poze de turbo, pe cartonase). Ce bine era cand eram mici :))
Si mie imi este dor sa ma joc , dar as prefera sa ma joc cu un nepotel !!!! Mai ducem tratative…
Frumoase vremuri A.
Ganduri bune pe week-end !
sunteți foarte tari! florin, detaliază povestea cu frunza, te rog. îmi scapă:)
Astept sa vina si randul cutiei de table sa fie fotografiata si scoasa la vitrina.
Îi vine rândul:)
Mai tineti minte betele de Marocco? Erau mai multe bete colorate pe care trebuia sa le scoti din gramada pe rand. Fiecare bat valora un numar de puncte – era joc de copii mai mari, trebuia sa stii sa socotesti .
Din pacate il jucam si in sesiune. … cu cat era materia de invatat mai putin atractiva, cu atat era mai fain sa pierzi vremea inclusiv jucand Marocco.
Pe cand eram pici jucam in parcul din spatele blocului ascunsea pana ne umpleam de praf din toate tufele. Asta ca sa nu mai zic de piscaturile de urzici pe care le adunam. „Tara tara vrem ostasi” se lasa cu vanatai dar nu se supara nimeni iar pt avansati era „7 pietre” – joc ce parea greu , cu strategie, capitan de echipa si mult de alergat ….
Nico, îmi plăceau dar erau periculoase, mereu aveam în preajmă copii mai mici, gata să și le îndese în nas, urechi ori ochi:).
elasticu’, sotron, tara-tara vrem ostasi, ratele si vanatorii,
rummy, lapte gros, leapsa, de-a fatea-ascunselea (sper ca am scris corect), maccao, popa prostu’, septica, wist si mima…de astea imi aduc aminte acum
irina, e v-ați ascunselea :)
Eu marturisesc ca jucam fotbal, lapte gros, leapsa (de preferinta pe catarate), mergeam la furat de gutui prin cartierele de case (nu va speriati, nu furam decat cate una – ideea era sa sarim un gard, sa cataram intr-un copac si sa apucam sa fugim pana nu ne prinde stapanul de drept al copacului cu pricina). Vara la bunica la Constanta pe dig, pe sub dig, in apa, sud apa, in nispis si ingropati in nisip. Si la prieteni la Breaza unde cataram dealurile, ne balaceam in Prahova, alergam caprele si ma minunam de vitei. Ba chair am vrut sa iau unul acasa. Am sunat-o pe mama sa-i spun ca ma gandisem sa-l iau cu mine si cand m-a intrebat unde o sa-l tinem i-am raspuns prompt (pentru ca anticipasem intrebarea) „In cada”.
Iar acum aleg catelul in jurul mesei; adora chestia asta! :)
isi amintestea cineva de tari,orase,ape,munti….asta in copilarie..dar cel mai tare joc a fost Renz-ul,pe care l-am jucat 2 ani cu prietanii nostri.Am jucat in fiecare simbata,aveam si surprize culinare ce insoteau ceea ce a devenit un adevarat campionat.
In categoria jocuri intra si counterstrike?=))
Adi, de ce nu?
Aspectul ludic este foarte important in educatie…Ne jucam si cu jocuri semilogice din comert: Sus-jos, Nu te supara frate, Pesti, Turism (un fel de Monopoly comunist) si cel mai popular, Animale din continente…razboi, nu asa cum l-a conceput inventatorul jocurilor logice din Romania, designerul Ioan Nicolau, campulungean de-al meu plecat la Bucuresti…pe care am avut onoarea sa-l cunosc abia acum 3 ani !
Ma gandeam ca vorbesti doar de jocuri care nu necesita un pc/consola etc.
Oricum nimic nu se compara cu un meci de football jucat pe terenu din spatele blocului. Sau un „meci intre cartiere”
Eu si prietenii mei inca ne mai adunam la un rummy sau alte jocuri de societate: domino, wist, renz, tarnib, macaua cu pedepse, septica, etc, apoi mim, mai e un drinking-game pe care il mai propun unii prieteni, Bozo – are si alte nume, ceva cu multiplii unui anumit numar sau chiar a doua numere si niste reguli de numarat – poate deveni distructiv daca stai prost cu matematica, dar este extrem de amuzant. In facultate ne-am adus aminte de jocurile copilariei si ne-am apucat intr-o zi sa jucam Tara-tara vrem ostasi pe trotoarul de langa universitate :)