Oricât de superiori ne simţim noi ca specie, nu putem ignora faptul că înainte de toate suntem organisme. Aşadar pentru a fi, orice vrem noi să fim, de la primul idiot şi până la ultimul geniu, trebuie mai întâi să hrănim acel organism. Omul nu e niciodată mulţumit doar cu simpla satisfacere a nevoii şi de multe ori caută în mâncare plăcere. Totul ar fi perfect dacă lucrurile s-ar opri aici şi pentru mulţi se opresc, însă pentru unii simpla plăcere nu e suficientă. Aşa au luat naştere tot soiul de parafilii culinare. Veganii, vegetarienii, carnivorii ori canibalii sunt perverşii culinari care încearcă să-şi justifice comportamentul deviat cu ajutorul argumentelor etice, ecologiste, evoluţioniste, medicale, spirituale contextuale ori belicoase. Gurmeţii în schimb sunt nişte perverşi mai simpatici, care nu caută să se justifice în nici un fel şi pentru care actul de a mânca transcende plăcerile simple ale omului comun. Nu oricine poate găsi plăcere într-un miros împuţit sau o textură mucilaginoasă. Sunt foarte mulţi însă cei care îşi trag plăcerea din autoflagelarea cavităţii bucale şi a întregului tract digestiv cu ajutorul alimentelor picante, iar eu unul din ei.
Azi, porţia de tortură a început cu o ceapă mare şi o şalotă caramelizate la foc mic.
Pe acelaşi aragaz, la foc iute de data asta, am călit o mână de carne tocată grasă pe care am amestecat-o mai apoi cu ceapa.
Am completat cu un ou, o lingură de smântână, un pumn de verdeaţă, ceva prafuri (în cazul meu piper negru, chimen şi nucşoară proaspăt măcinate) şi un ardei mare, roşu şi cât mai iute cu, tot cu vene şi seminţe.
Am croit apoi un aluat simplu punând laolaltă 250 grame de făină tip 480, 100 grame lapte covăsit, 90 grame untură de porc, 15 grame zahăr fin, 5 grame drojdie proaspătă şi 3 grame de sare.
Le-am amestecat pe toate scurt, cu o lingură, apoi când lingura n-a mai făcut faţă am cules coca din castron şi am lovit-o de câteva ori de masă împăturind-o după fiecare lovitură.
După o oră la rece am întins o foaie subţire din care am decupat mai multe discuri.
Am pus apoi în mijlocul fiecăruia câte o linguriţă din jarul mai sus creat şi în timp ce pe unele le-am acoperit cu un alt disc, pe altele le-am îndoit pur şi simplu, dar pe ambele le-am uns pe margini cu ou înainte de a le lipi.
Le-am aşezat în tavă şi le-am uns cu restul de ou după care le-am copt aproximativ un sfert de ceas la 190°C.
Le-am mâncat mai întâi calde, pe un pat de salată stropit cu ulei de măsline ultravirgin şi oţet de trandafiri şi mai târziu reci direct din palmă.
Le spune pirojki şi sunt ruseşti.
Text&Foto: Mircea Banu
Pana sa ajung la ultimul rand, puteam sa pun pariu ca am gasit resteta pentru sambousek cu carne
Da, am mancat din Republica Moldova. Sunt foart la moda acolo cu tot felul de carnuri. Mie impi plac cu smantana ca sa fie bomba cum trebuie. Acum daca am reteta o sa fac si eu. Multumesc!
Nu am nimic impotriva unturii,ba chiar mi-ar place sa o folosesc ,dar nu cred sa am sanse de a o gasi in magazine.Cu ce as putea sa o inlocuiesc?
Multumesc pentru reteta!
Untura o gasesti in magazinul Auchan.
Multumesc frumos!