Masochistul culinar

318

Oricât de superiori ne simţim noi ca specie, nu putem ignora faptul că înainte de toate suntem organisme. Aşadar pentru a fi, orice vrem noi să fim, de la primul idiot şi până la ultimul geniu, trebuie mai întâi să hrănim acel organism. Omul nu e niciodată mulţumit doar cu simpla satisfacere a nevoii şi de multe ori caută în mâncare plăcere. Totul ar fi perfect dacă lucrurile s-ar opri aici şi pentru mulţi se opresc, însă pentru unii simpla plăcere nu e suficientă. Aşa au luat naştere tot soiul de parafilii culinare. Veganii, vegetarienii, carnivorii ori canibalii sunt perverşii culinari care încearcă să-şi justifice comportamentul deviat cu ajutorul argumentelor etice, ecologiste, evoluţioniste, medicale, spirituale contextuale ori belicoase. Gurmeţii în schimb sunt nişte perverşi mai simpatici, care nu caută să se justifice în nici un fel şi pentru care actul de a mânca transcende plăcerile simple ale omului comun. Nu oricine poate găsi plăcere într-un miros împuţit sau o textură mucilaginoasă. Sunt foarte mulţi însă cei care îşi trag plăcerea din autoflagelarea cavităţii bucale şi a întregului tract digestiv cu ajutorul alimentelor picante, iar eu unul din ei.

001

Azi, porţia de tortură a început cu o ceapă mare şi o şalotă caramelizate la foc mic.

002

Pe acelaşi aragaz, la foc iute de data asta, am călit o mână de carne tocată grasă pe care am amestecat-o mai apoi cu ceapa.

003

Am completat cu un ou, o lingură de smântână, un pumn de verdeaţă, ceva prafuri (în cazul meu piper negru, chimen şi nucşoară proaspăt măcinate) şi un ardei mare, roşu şi cât mai iute cu, tot cu vene şi seminţe.

004
Am croit apoi un aluat simplu punând laolaltă 250 grame de făină tip 480, 100 grame lapte covăsit, 90 grame untură de porc, 15 grame zahăr fin, 5 grame drojdie proaspătă şi 3 grame de sare.

005

Le-am amestecat pe toate scurt, cu o lingură, apoi când lingura n-a mai făcut faţă am cules coca din castron şi am lovit-o de câteva ori de masă împăturind-o după fiecare lovitură.

006

După o oră la rece am întins o foaie subţire din care am decupat mai multe discuri.

007

Am pus apoi în mijlocul fiecăruia câte o linguriţă din jarul mai sus creat şi în timp ce pe unele le-am acoperit cu un alt disc, pe altele le-am îndoit pur şi simplu, dar pe ambele le-am uns pe margini cu ou înainte de a le lipi.

008

Le-am aşezat în tavă şi le-am uns cu restul de ou după care le-am copt aproximativ un sfert de ceas la 190°C.

009

Le-am mâncat mai întâi calde, pe un pat de salată stropit cu ulei de măsline ultravirgin şi oţet de trandafiri şi mai târziu reci direct din palmă.

010

Le spune pirojki şi sunt ruseşti.

011

012

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/

Join the Conversation

  1. Pana sa ajung la ultimul rand, puteam sa pun pariu ca am gasit resteta pentru sambousek cu carne

  2. Da, am mancat din Republica Moldova. Sunt foart la moda acolo cu tot felul de carnuri. Mie impi plac cu smantana ca sa fie bomba cum trebuie. Acum daca am reteta o sa fac si eu. Multumesc!

  3. Nu am nimic impotriva unturii,ba chiar mi-ar place sa o folosesc ,dar nu cred sa am sanse de a o gasi in magazine.Cu ce as putea sa o inlocuiesc?

    Multumesc pentru reteta!

  4. Untura o gasesti in magazinul Auchan.

    1. Multumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close