Azi o să vă arăt un prânz de la munte, de unde lupii urlă noaptea pe după șură și viața-i aspră în continuare, chiar dacă aproape fiecare lele și bade au acasă Yhoo!Messenger. Un prânz moroșenesc, gustos și cu destul de multe calorii (totuși, hipocaloric prin comparație cu felul în care se face în mod tradițional). Da, asta-i altă mâncare tradițională pe care am încercat să o îmblânzesc puțin. Sigur că tratamentul pe care i l-am aplicat nu o transformă în visul dieteticienilor, dar ajută.
În mod tradițional, gospodina ar scoate cârnații și carnea gata friptă din borcanul cu untură (e unul dintre modurile de păstrare a cărnăriilor peste iarnă, se frig în untură de porc apoi se pun în borcane împreună cu aceeași untură, delicios de păcătos), le-ar pune la încălzit într-o lespede apoi le-ar lipi de o mămăligă vârtoasă.
Eu am făcut altfel. Am pus cârnatul afumat, tăiat în bucăți mici ( e un truc vizual care ajută de obicei, te păcălești, încerci să te convingi că mănânci mai mult decât mănânci de fapt – nu trebuie să fii Jedi ca să țină figura, vorbim după ce o încercați) și carnea, tăiată și ea, în tigaie. Le-am acoperit cu apă și am pus tigaia pe foc. În 20 de minute, apa a dispărut, cărnăriile s-au pătruns iar puțina grăsime rămasă în urma apei le-a rumenit. Alternativa tradițională presupunea ca bucățile de cârnat și carnea în stare crudă să fi fost fripte în untură de porc.
Mămăliga și murăturile n-au greșit cu nimic, deci pot rămâne așa cum erau. Să fiți sănătoși.
Nici un comentariu,pur si simplu delicios !
Buna dimineata si tie, ca a mea a inceput cu o ploaie in gura!
Daca ai stii de cand imi doresc sa mananc asa ceva…si as mai adauga o branza de burduf (usturoaie), dar lasa ca ma hranesc macar virtual…si o pun eu in practica in weekend. O zi buna sa ai!
Emilia, vă îmbrățișăm cu drag:).
Nicoleta:)
Delicios…parca si acuma, dupa atatia ani, simt gustul…cum o facea buna, eu n-o s-o fac niciodata! Vorba ta…scoase din untura…:-)
Asa facea si bunica mea, prajite in untura cat incape.
Absolut delicios arata mancarea.
In perioada sarbatorilor, pe vremuri cam asta se manca la micul dejun si era asa: slanina scoasa de la sarea unde se odihnea pana era pusa la afumat, care se prajea, in untura aia se tranteau bucati de coasta si carnat, (bine sarate normal), eventual si sangerete (ii placea tatei); asa ca socoteste cam ce cantitate de colesterol rau ingeram, dar erau demential de bune. Acuma nu mai mananc asa, dar de cate ori imi aduc aminte, imi face placere sa povestesc
bunicii noștri aveau activitate fizică intensă, nu ca noi, de aceea nu erau în mare primejdie dacă mâncau așa (valabil și pentru noi când eram copii, eram total diferit de generațiile care cresc în fața monitorului).
Da bunicii lucrau si mancau din greu.:)
Aveau maini mari si palmele batatorite.
Noi o sa devenim in curand ierbivori si o sa avem 3 degete la mana.Alea cu care batem tastele.:)
Scriu cu mare invidie.Salivez ,iar colesterolul meu sare peste 400,doar privind pranzul tau.
Fiind morosanca,am si carnat si carnuri si untura,dar ….nu am voie.
Mamaliga ei de viata. :(
Am mâncat un prânz din ăsta făcut chiar de o moroșancă. Delicios. Am încercat să-l fac și acasă, dar nu a ieșit la fel de bun. Acum știu și sectretul: erau păstrate în untură. Trebuie să încerc și așa, musai! Mulțumesc, Adi!
Cristina, așa m-aș scălda și eu în untură, da’ mă tem :))
Dragelor,un alt secret e si calitatea cărnii de porc.
Cînd veţi mai avea ocazia sa mergeţi undeva să mîncaţi bunataţi ca mai sus,
luaţi cu voi si carne de porc de la magazin, preparaţi-o cum vreţi şi faceţi comparaţia gustului.
Ion, drept îi că așa cum e carnea de porc crescut bine, acasă, nu găsești la magazin.
Vai bine arata carnatii aia de casa. Oioiooooi!
…o BOMBA adevarata…colesterol cat cuprinde si restul la loc…dar o BOMBA GUSTOASA…si stiu ce spun…ma vad in oglinda si ma mai gandesc…as manca si eu asa ceva dar nu imi permit…Pofta Buna!!!…
Monica, da:)
gigi, exagerezi:), nu-i bombă, o farfurie din asta e mai sănătoasă decât o șaorma:)
Asa este precum spune Lia…asa se manca odata demult.. in bucataria bunicii mele…si a soacrei mele…acum…interdictie la toate.. dar incalc porunca medicului pentru o singura bucata de carnati de casa.. un pic afumat…:))).. oooo… daaa…. sacrilegiu si rasfat!
Esti, intr-adevar un tip deosebit. Inainte de a te asigura de aprecierea cu care, pe merit, esti obisnuit, vreau sa-ti spun ca avem oare’sh’ce puncte care ne caracterizeaza pe amandoi: ai lucrat in radio – am lucrat in radio; iti place sa scrii – imi place sa scriu; faci televiziune – si eu; stai in fata PC-ului – nici eu nu stau prea departe de el; iti place sa ai o gramada de oale si tigai – si mie; iti place sa gatesti – mie, nu mai putin ; ai multe retete in colectie – cu una pe care am shutit-o azi de la tine de la tine, am si eu… 2222!!! acum am ceva probleme cu internetul. Cand se repara, am sa te caut.
paul, aștept:)
este exact modul in care eu gatesc de 5 ani si asta fara a intra pe blog si fara a citi carti despre cum ar trebui sa manacam mai sanatos …ma bucur sa folosesc aceeasi metoda ca Jamie Oliver al Romaniei :o))) cat despre pranzul morosenesc salivez deja si astept ziua de maine … :o)
De aici incepe Raiul gurmanzilor crescuti la tara.Asta e cea mai buna mancare din lume,cel putin pentru mine.