Din cuptor

Sunt prieten cu Cristi de 7 ani, de când lucram în același birou, pentru două companii diferite din grupul Transilvania General Import-Export (European Food, respectiv European Drinks). Suntem asemănători ca structură, cu mici diferențe esențiale (el e mai tehnic și mai riguros la socoteli, eu sunt mai zglobiu și mai entuziast când vine vorba de creație). E posibil să facem echipă bună. Ăsta-i motivul pentru care am acceptat să începem o joacă serioasă pe tema făcutului și vândutului de mâncare. Planul e cu bătaie lungă, pașii sunt mulți și, pentru că viețile noastre nu depind de viteza cu care ne mișcăm, avem vreme să punem lucrurile la punct.

În ultimii aproape 20 de ani (nu-mi vine a crede că numărul e real) am vândut multă mâncare pentru alții, muncind în restaurante/pub-uri/bistro-uri, punându-mi numele și fața lângă diverse produse alimentare. Am vândut puțină mâncare pentru mine, dar asta e pe cale să se schimbe. Voi începe cu lucruri p care pot să le scot din cuptorul construit de Cristi. Mai întâi, pizza. O mâncare aparent banală, tratată cu dispreț de mulți dintre cei care o fac și o vând, dar care poate fi minunată, dacă respecți originea ei modestă, ingredientele simple, dar de calitate și pe omul care o face. E atât de simplu, e atât de complicat. Habar n-am dacă e loc pentru ideea mea în Cluj, nici n-am cum să verific dacă-i bună ori rea decât după ce-i dau drumul în lume. Oricum ar fi, important e că am testat cuptorul, că funcționează impecabil și că din el pot să iasă multe lucruri delicioase (îmi închipui cozonaci, caserole cu paste, fasoli cu cârnați copți încet, pulpe de miel lăsate n vas de lut peste noapte, celebrul cholent al lui Mircea Groza, pui umpluți cu fructe și ierburi și apoi copți încet). Le luăm pe rând și ne bucurăm de ele pe măsură ce vin.

Cunosc oameni buni pe care vreau să-i ajut să-și pună în valoare talentul alături de mine, fie și ocazional. Cunosc oameni care vor să se exprime, culinar vorbind, și n-au unde să o facă. Iată, în curând vor avea. Avem un drum interesant în față, mai sunt câteva săptămâni până când vom termina de amenajat spațiul. Apoi mai avem poveștile legate de hârțoage, autorizații, furnizori, negocieri, sisteme de urmărire a eficienței, proceduri de client service. Nu ne grăbim, vrem să facem lucrurile cumsecade. Ieri am aprins focul în cuptorul ars încet în ultimele zile. Am vrut să vedem cum se încinge, cum ține căldura, cum o plimbă prin incintă, cum se comportă vatra rotativă. Ei bine, n-a fost rău defel.

Am făcut niște pizza, așa de probă, pentru familie și câțiva prieteni. Am fost mulțumit de rezultate.

Cred că o se ne distrăm. Vă țin eu la curent. Să fiți sănătoși.