Sunt bucătar și mă mândresc cu asta

258

Scriu acest articol stimulat cumva de cel postat azi de Cristi Roman, în care vorbește despre bucătarii profesioniști și despre bloggerii culinari ca făcând parte din două tabere opuse. Înțeleg ce scrie Cristi, știu și de unde vine ideea că aceste două tabere asemănătoare , dar atât de diferite, ar fi în conflict. Sincer, nu văd categoriile în ansamblul lor ca fiind în conflict, văd doar că și într-o parte și în cealaltă, există niște oameni cu prea mult timp liber și prea multă grijă pentru ograda altuia. Să vă spun drept, ei nu mă interesează defel, nu-mi afectează viața și existența lor mă lasă rece. Mai importanți și de luat în seamă mi se par bucătarii care vor să împingă România culinară înainte și bloggerii culinari care susțin acest efort, văzându-și fiecare de felia lui de tort. Acest așa-zis conflict nu mă îngrijorează. Ce mă pune pe gânduri e felul în care-s percepute cele două ocupații de către publicul larg. O să vă dau un exemplu recent, o atitudine de care m-am lovit destul de des în ultimii ani.

adi hadean (1)

Zilele trecute am gătit pentru un eveniment privat la care au participat oameni educați, bine poziționați social, cu stare financiară bună. Mâncarea ne-a ieșit bine, zâmbetele și veselia au decorat frumos seara, dar într-un moment al evenimentului m-am simțit suficient de prost încât să vreau să dau o replică acidă. Faptul că omul care a comis gafa era un client, m-a făut să vreau să-mi cizelez replica. Faptul că evenimentul era găzduit de casa unui prieten comun, m-a făcut s-o înghit. Nu pot însă să o reprim la nesfârșit, așa că, iată: doi domni se bucură de un pahar de vin și o tartină cu roast beef și dulceață de ardei iute. Unul dintre ei vrea să știe cum am făcut dulceața și-și exprimă dorința de a-l întreba pe bucătar. Celălalt îi atrage atenția: „nu-l numi bucătar, că-l jignești, spune-i blogger culinar”. Ups!

adi hadean (4)In primul moment, mi-am spus că dacă omul îmi desconsideră meseria, mă desconsideră și pe mine. Apoi mi-am spus că-i imposibil să mă desconsidere și în același timp, să se bucure atât de mult de rezultatul muncii mele (cel puțin teoretic, doar s-au văzut cazuri de oameni care merg la prostituate, se bucură dar n-au pic de repsect pentru ele și pentru munca lor – iertată-mi fie comparația, simțeam nevoia unui exemplu grafic). După ce mi s-a risipit vălul roșu din fața ochilor, am început să mă întreb dacă nu cumva sunt mai vinovat decât el pentru felul în care gândește despre mine. E posibil să fiu vinovat și chiar sunt, însă nu sunt singurul. Omenii s-au obișnuit să mă vadă pe blog, pe Facebook, uneori pe la televizor, locuri în care m-am ferit să folosesc prea des și prea mult vestonul de bucătar, asta pentru că a fost o vreme în care o haină, nobilă, dacă mă întrebați pe mine, punea bariere greu de trecut în calea mesajului plecat de la cel ce gătește spre cei care trebuie să primească mesajul. Singura idee din spatele activității mele publice e aceea că oricine poate să gătească decent pentru sine și familia sa, lucru pe care (am sesizat în ani) nu-l puteam transmite bine din spatele vestonului și șorțului. Deci da, sunt vinovat pentru că am lăsat să se înțeleagă că aș fi altceva decât un bucătar.

adi hadean (2)Motivul pentru care am început să port tot mai mult vestonul și șorțul în public, în ultimii doi ani, e acela că vreau să-i încurajez pe cititorii mei să respecte ținuta aceasta și ce simbolizează ea, acum că i-am convins că nu-i atât de rău să faci mâncare:). Dacă scriu pe un blog, nu înseamnă că-s mai puțin bucătar, cu toate că statutul meu de bucătar profesionist a venit la ceva vreme după apariția blogului (asta în ciuda faptului că primul meu contact cu bucătăria de restaurant s-a petrecut când avam 19 ani, în ciuda faptului că în toți anii care au trecut de atunci încoace, am ucenicit într-o veselie, într-o mulțime de bucătării, de la cantină la restaurant).

adi hadean (3)

Apoi mai e și vina noastră ca breaslă. Refuzăm să învățăm o dată pentru totdeauna că succesul în bucătărie ține în primul rând de echipă, și că tot ca o echipă ar trebui să funcționeze breasla. Asta nu exclude concurența, nu trebuie să elimine orgoliul profesional ci doar să-l șlefuiască până devine din săpăligă, cuțit de filetat, flexibil, iute, ascuțit. Sigur că suntem în stadii de dezvoltare profesională diferite, sigur că vrem să demonstrăm mereu cât suntem de cocoși, sigur că vrem salarii mai mari, vrem să fim luați în seamă, vrem să ni se accepte toanele și pasiunea, vrem să fim înțeleși de soții/soți și iubiți de patroni și că din toată avalanșa de bune și rele din viețile noastre, contruim platoșe cu țepi care-i zgârie pe cei din jur și-i țin departe de noi. Poate ar fi mai bine să facem fiecare câte un pas în afara noastră, să vedem cum arătăm cu platoșa în cârcă și, cine știe, poate constatăm că-i mai bine să renunțăm la ea. Poate o să ne simțim mai liberi fără țepi de jur împrejur, poate o să ne uităm mai atent la colegi și o să începem să le respectăm munca, să învățăm de la ei, să-i ajutăm să urce o treaptă, cu tact și zâmbet. Consider că în felul ăsta vom urca ușor cu toții, și oamenii nu vor mai gândi că-l înjosesc pe vreunul dintre noi numindu-l bucătar. Ca să ajungem meseriași mai buni, e musai să încercăm să fim oameni mai buni. Veți vedea, lucrurile se vor așeza la locul lor singure și fără edureri, dacă veți fi dispuși să faceți asta. Nu știu cum e în cazul vostru, dar eu sunt bucătar și-s grozav de mândru de asta. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. “nu-l numi bucătar, că-l jignești, spune-i blogger culinar”?
    Dar cum ti se pare asta: „Vezi sa nu afle colegii ca te irosesti crescand un blog culinar”? care s-ar traduce prin similitudine: „nu o numi blogger culinar, că o jignești, spune-i jurnalist (de exemplu)”

    Ma doare ca nu pot sa impart „felia mea de tort” cu oamenii pe care ii iubesc, prietenii de-o viata cu care ma intalnesc si care habar nu au ca stau la masa cu una care isi cara mancarea in balcon ca sa o fotografieze. Ii cunosc si nu vor intelege asta vreodata.

  2. Da, si eu sunt bucatar. Nu chef, nu masterchef, bucatar.

  3. Alexa Georgeta says:

    Esti cu adevarat un mare maestru in arta culinara si ma mandresc cu tine, te stiu de cand ai renuntat la radio si te-ai apucat de bucatareala, cinste tie pe mai departe .te-am vazut si la tv. cand ai fost la j.o. m-am mandrit cu tine.

  4. Draga Adi,

    Dupa mine greseala ta a fost ca nu ai raspuns pe moment. Pe de alta parte, din moment ce remarca te-a enervat, e bine ca nu ai raspuns, pentru ca raspunsul tau, dupa cum spui chiar tu, ar fi fost acid.

    Cu toate astea, daca ai fi raspuns pe moment si ai fi dat o replica frumoasa si cu putin umor, poate l-ai fi facut pe acela care iti incerca mancarea in momentul ala, sa realizeze ce a putut sa scoata pe gura. Nu cred ca gazda s-ar fi simtit ofensata.. ba mai mult, cred ca ai fi plecat mai putin frustrat si poate chiar multumit de ce s-a intamplat acolo. Si poate ca domnul acela ar fi plecat cu o lectie invatata.

    Cu siguranta replica lui nu a vrut sa te injoseasca. Experienta si cunostintele lui in materie.. atat au putut sa dea. Insa tu ai gresit in primul rand ca te-ai lasat influentat de o parere ignoranta si ca nu ai incercat sa o schimbi.

    Data viitoare nu mai astepta sa iti exprim parerea public, si spune ce ai pe suflet atunci (dar nu acid, ca asta o sa reduca tot ce ai de spus la nimic). Schimbarea nu o faci cu prin cei care te citesc, pentru ca acestia deja te respecta.

    In concluzie, next time da o replica si nu inghiti in sec. Apara-ti meseria tot timpul si nu numai in scris.

    1. Adi Hădean Author says:

      ar fi fost neprofesionist și nepoliticos să intervin în dialogul a doi clienți, fie el și cu referire la mine. dacă mi s-ar fi adresat direct, sigur, i-aș fi spus unde mă încadrez. altfel, zic că am procedat corect.

    2. Nu stiu ce si cum s-a intamplat… dar profita de circumstante pentru a le arata celor care sunt ignoranti ca esti mandru de meseria pe care o ai.

      Inteleg ca nu aveai cum sa te bagi in conversatie, dar daca apare ocazia, zi-le Adi!

      Este inevitabil sa nu se mai repete, asa ca data viitoare nu te enerva. Singura maniera prin care, cred eu ,ca putem schimba perceptia astora este subtil, cu umor si sarcasm.

    3. Si inca ceva: o logica simpla care ii lipseste aceluia.

      Oricine poate sa fie blogger culinar, dar nu si bucatar.

      Si daca ar avea putina cultura culinara.. ar fi zis: nu spune ‘bucatar’, ci ‘sef bucatar’.

  5. Mersi, Adi, da, asta e: meseria de bucatar trebuie sa inceapa sa fie respectata, cai ai dat si tu exemple ca nu e asa, si am dat si eu exemplul unui om de nimic care asociaza meseria de bucatar cu cea a unui om aflat la baza societatii. Eu cred ca vom reusi pana la urma, bucatari/bloggeri ce suntem, sa schimbam situatia.

  6. Alexandra D says:

    Adriane draga , nu stiu cat de perfect esti ca si bucatar dar ca psiholog esti demential. Iti citesc posturile cu atata placere incat nu stiu ce sa enumar mai repede:intelepciunea, arta scrisului,umorul sau sfaturile din bucatarie. Cred ca esti un tot unitar iar asta te face apreciat si iubit de foarte multa lume.Sa ai o zi faina aidoma sufletului tau.

  7. Dupa mine a fi bucatar, e ceva frumos, chiar nobil. Eu as vea sa fiu un bun bucatar. Nu ma mira, ca cei cu bani, asa zisi, bine educati, nu stiu aprecia, ca orice meserie ai avea in lumea asta, e tot atat de respectabila, ca si a lor cu bani, atata timp cat o faci cum trebuie si cu pasiune. Asa ca, inainte Adi si urmatoarea data cand ti se mai intampla, gandeste-te doar la cei ce apreciaza ce faci.

  8. Adevar cat cuprinde…Un adevarat profesionist asa reactioneaza.Noi oricum va cunoastem si va respectam pentru ceea ce sunteti: un mare bucatar. Va multumim ca existati!

  9. Eu as propune o alta perspectiva asupra intamplarii, anume aceea din care omul respectiv a avut cele mai bune intentii de a-ti face un compliment.
    Noi ca natie inca purtam pe umeri povara anilor in care eram cu totii la fel de saraci, la fel de insignifianti, la fel de cenusii. Singurul mod in care te puteai detasa de gloata era sa inveti, sa faci o facultate, sa te ridici deasupra prostiei care te sufoca. Spiritul asta de casta n-a mai apucat sa ne paraseasca, au venit peste noi, tavalug, alte vremuri, alte greutati. Spui ca erau oameni educati. Tocmai de aceea respectivul s-a ferit sa te numeasca „bucatar”. In acceptiunea lui, de fapt in acceptiunea tuturor persoanelor tarate de vremurile pe care le pomeneam mai sus, un bucatar e un personaj care n-a fost in stare nici macar sa mearga la liceu, ca atare a facut o scoala profesionala. Bucatarul frige mici, chiftele si cartofi, e un personaj mereu asudat, obligatoriu supraponderal, nitel semidoct, intr-un cuvant o persoana pe care nu ti-o doresti neaparat in anturajul tau.
    Un bucatar, asa cum il stiu ei, nu pregateste dulceata de ardei iuti, nu marineaza, nu face confit, reductii, sosuri. Nu fotografiaza. Nu are pareri. Nu scrie atat de frumos, ba hatru, ba serios, ba sensibil, ba moralizator. De fapt… nu scrie deloc. Si daca totusi le face pe toate astea… e jignitor sa-l numesti bucatar.
    Nu i-o lua in nume de rau, n-a vrut sa te desconsidere, dimpotriva. Doar ca s-a exprimat mai… direct.
    Si da, de tine, de intreaga voastra generatie care a muncit atat de mult, a invatat pe branci, a cheltuit averi pe cursuri si ustensile , de voi depinde sa schimbati aceasta optica gresita a oamenilor.
    Iti doresc succes in tot ce ti-ai propus, chiar daca vrei sa muti muntii. Sunt sigura ca o sa reusesti!

    1. Adi Hădean Author says:

      am încercat să o iau și așa, adică să nu i-o iau omului în nume de rău. și de asta nu am intervenit:).

    2. Alexandra D says:

      Aai perfecta dreptate in fiecare cuvintel! Exact asta era mentalitatea generatiei trecute . Imi amintesc perfect ca si tatal meu avea (inca mai are) aceeasi mentalitate. Spun avea pentru ca la vremea cand ma considerau de maritat doar ce il auzeam pe taicamiu ” ala e macelar, bucatar, sudor etc” . Pentru el ca si pentru altii de teapa lui doar cei cu studii erau baieti buni , perfecti. Nici nu ma mir ca traieste intr-o lume atat de mica , lumea lui cu babalacii lui ”perfecti ”.

    3. :)))

      Apropo de aceasta atitudie.. perfect descrisa, am si eu o anecdota.

      Mama unui baiat caruia nu i-a placut scoala deloc, se tot vaita gandindu-se la viitorul lui. Cineva, cu cele mai bune intentii, i-a sugerat sa il faca bucatar.

      Mama in cauza a fost foarte indignata si a continuat sa bage bani in ‘educatia’ lui superioara.

      Acum baiatul lucreaza intr-o fabrica; singurul loc de munca unde nu se cereau nici un fel de abilitati.

  10. Dragă Adi,

    Ba eşti mai mult decât un bucătar! Eşti unul talentat care mai ştie şi să împărtăşească altora din experienţa lui. O faci onest, coerent, cald, cu umor, clar pentru oricine. Blogul tău este pe Bookmarks Bar-ul meu, te citesc în fiecare zi iar când am câte o nelămurire culinară, când nu ştiu „ce să mai gătesc azi” sau mă impiedic în „aş face ceva simplu, bun şi arătos” ştiu clar că la tine găsesc răspunsul. Nu m-ai dezamăgit niciodată. Tot ce am gătit inspirându-mă de la tine a fost excelent. Aşa să ştii! Mulţumesc.

  11. Eu sunt doar un blogger culinar si tare mult mi-ar place sa fiu numita bucatar :-)

  12. Ungureanu Simona Roxana says:

    Esti foarte bun in ceea ce faci si scrii chiar bine. Retetele cu poze si explicatii sunt extraordinare. Si…lasa cainii sa latre, stii e o vorba din batrani. Fii mandru ca ceea ce faci e apreciat si cinste tie!

  13. E foarte bine ca aparati demnitatea profesiei, care e cat se poate de onorabila. Cred si eu ca domnul acela nu a avut intentii rele dar e intr-adevar o contradictie sa iti placa rezultatul si sa nu respecti profesia care l-a dat.

  14. onur oztok says:

    Buna Adi…sint si eu bucatari 20 ani urmaresc arte tale.esti tare talentat,,,sint origine cetetean turc,.impare bine te cunosc,,numai bine,,,bafta,,colegulmeu drag…

    1. Adi Hădean Author says:

      să fii sănătos și spor în tot ce faci:)

  15. si eu sunt mandru ca fac ceea ce imi place…pasiune descoperita mai tarziu sau poate „aplicata” mai tarziu..sper sa ajung si eu in 15 ani unde esti tu acum, sa am viziunea ta ca pasiune este:)
    succes si voie buna !

    1. Adi Hădean Author says:

      spor:). dacă-i măcar cu o vorbă, tot îmi place să ajut. nu ezita.

  16. Eu citesc blogul asta de putina vreme asa ca s-ar putea sa speculez putin in ceea ce spun. Cred ca ai tendinta sa fii putin prea radica in exprimare cand nu-ti convine ceva. Desi ai scris undeva ca nu-ti plac exprimarile Brutale. Deja, in vreo 2-3 luni de cand ti-am dat „Like” pe FB, am vazut dispue cu cititori frustrat si articole de luare de pozitie in care mi s-a parut ca sustii niste puncte foarte corecte cu putin prea multa vehementa.
    Am inceput sa citesc articolul acesta crezand ca te-a injurat cineva, sau macar ca a vorbit urat, si doar cu greu te-ai abtinut sa-i aplici o lovitura (verbala) in mutra nesimtita. De fapt, era un om care a facut o afirmatie nu prrea inspirata, probabil dorind sa faca o glumita, sa se bage in seama. Nu cred ca omul acela avea vreo intentie sa te jigneasca. Asa ca nu vad de ce trebuia sa primeasca o replica pe care nu puteai sa o dai unui client sau in casa unui amic. Puteai sa-i spui simplu: sunt blogger culinar, adica scriu public despre ce gatesc, deci gatesc, deci sunt bucatar, si sunt mandru pe asta. In schimb, tu pare ca ai vazut cam rosu in fata ochilor si ai facut un efort de autocontrol. Care era intentia acelui om cand a dat replica aceea?

    1. Adi Hădean Author says:

      habar n-am, nu mi s-a adresat mie, că i-a fi răspuns, zâmbind de bună seamă. m-a deranjat faptul că deși s-a bucurat de munca mea, o consideră suficient de jos pe scara valorilor sale încât să i se pară că a mă numi bucătar, ceea ce sunt, m-ar înjosi. n-a fost o glumă, n-a vrut să „se bage în seamă cu mine”, și-a spus pur și simplu gândul. practic, pentru el și alții ca el, bucătarii sunt undeva spre preș. prin remarca făcută, el încerca să mă „ridice” de acolo. unde prefer să rămân, sunt bine, mulțumesc:).

  17. :)) doar pt ca suna mericaneste,nu inseamna ca-i si bine:)).pe mine m -a amuzat replica.
    Ideea este ca a fi bucatar presupune mult mai multa munca si stres,plus o doza mai mare de adrenalina.
    E ca la sportivii de performanta!
    Capu sus si spune un ‘Doamne iarta-i ca nu stiu ce fac!’

  18. Bucatar, sau chef, sau bloger culinar, sau Adi Hadean.
    Eu cred ca inainte de toate esti un nume, un brand. Nume pe care l-ai construit realizand ceva foarte bine. Acel ceva se numeste pasiunea pentru gatit, dezvoltata cu talent si munca.
    Din punctul meu de vedere, atat cat te-am cunoscut, pot spune cu mana pe inima, ca daca talentul si munca ta transpuse in acest blog, evenimente, idei, consiliere si multe altele, se petreceau in orice alta tara, astazi, Adi Hadean era The Adi Hadean. Un singur lucru nu reusesc conationalii nostri sa-si insuseasca: respectul pentru munca altuia.
    Nu-ti pierde vremea in semantica indecisa a unora si a altora.

    Vorba aceea: O lingura nu poate gusta mancare care o tine, la fel, un prost, nu poate intelege intelepciunea unui intelept, chiar daca se afla in apropierea lui …

    1. Adi Hădean Author says:

      mulțumesc:)

  19. Claudiu Roman says:

    „Sunt bucatar la mine acasa” c-am asta este definitia artei culinare pe care-o practic. Imi place cum expui retetele pe blog si cum sunt ele descrise. Blogul tau si al altora m-a ajutat foarte mult in bucatarie, in contradictie cu asa numitii masterchefi bucatari care vin cu sit-uri web doar pentru asi face reclama. Tine-o tot asa. Respect

  20. Victor Iorgulescu says:

    …..James Trevor „Jamie” Oliver MBE FRCGP (Hon) (born 27 May 1975) is a British chef, restaurateur, media personality, known for his food-focused television shows, cookbooks and more recently his campaign against the use of processed foods in national schools…
    ….Gordon James Ramsay /ˈræm.ziː/, OBE (born 8 November 1966) is a Scottish celebrity chef, restaurateur and television personality….
    from Wikipedia
    Dupa parerea mea Bucatar suna ca naiba avand in vedere ceea ce faci tu, iar Blogger Culinar ca dracu’. Din pacate termenul se potriveste din ce in ce mai putin in contextual social actual.
    Si din pacate, asa cum bine ai observat, nobila ta meserie/hobby este subminata de dragii de ei bucatari.

  21. Gina Bradea says:

    Te urmaresc de ceva timp si esti unul dintre bucatarii-bloggerii pe care-i respect. Nu sunt mereu de acord cu ceea ce spui, sau cu retetele tale si asta e normal, dar nu-mi stirbeste respectul fata de tine :) . Am citit articolul acesta cand l-ai publicat si mi-a placut, ai descris exact asa cum este totul. Este o tema pe care se poate vorbi mult, am si eu cateva idei, am scris astazi un articol pe o tema asemanatoare si mai revin si cu alte articole. Mi-ar face placere sa citesti si articolul meu, am povestit totul simplu,asa cum am vazut eu totul :) . http://pofta-buna.com/bucatar-profesionist-sau-amator/

    1. Adi Hădean Author says:

      mulțumesc frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
AdiHadean.ro © Copyright 2023. Toate drepturile sunt rezervate.
Close