Ieri am fost în Ronce les Bains, în La Tremblade, pe țărmul Atlanticului. Aici am mâncat cele mai bune grătare de anul ăsta, dar aceasta-i o poveste pentru altă zi. Am mers acolo pentru a vizita o fermă de stridii. Gazdele noastre, Martine și Adrian, ne-au plimbat pe plaja ușor afectată de maree și ne-au dus la una dintre multele ferme de stridii din regiune. Am vrut să vedem cu ochii noștri de unde pleacă spre restaurantele scumpe din toată lumea, ființele acestea fascinante pentru mulți, dezgustătoare pentru unii. Am văzut.
În niște bazine alimentate cu apă de mare de flux și reflux (adică cu intervenția minimă a omului), așteaptă cuminți, filtrând apa sărată, sute de kilograme de stridii de diferite dimensiuni. Au nevoie de doi ani pentru a fi bune de vândut, timp în care nu fac altceva decât să…crească. După ce au crescut suficient, sunt recoltate, sortate, ambalate și expediate către vânzători. Dacă vă întrebați cum ajung în bazine, aflați că sunt aduse din largul mării, cu ajutorul unor rame din plastic sau metal, pe care se atașează singure când sunt foarte mici. Sunt răzuite în bazine, unde stau până le vine vremea să devină delicatesa populară care sunt.
Prietena noastră Mariana ne-a deschis apetitul acum două zile, cu două duzini de stridii (stridiile se vând la duzină, nu la kilogram, iar în regiune – poate peste tot, nu știu – o duzină nu are 12 unități ci 13, în caz că una dintre stridii nu-i bună). Ne-a arătat cum se desfac, cum se mănâncă și cu ce se asezonează. Cele bune trebuie să aibă în interior puțină apă sărată, dacă nu o mai au, se aruncă. Dacă o au, se mănâncă direct din cochilie. Trebuie mestecate bine, ca să nu ai surprize de ordin digestiv. Poți să le marinezi rapid cu zeamă de lămâie ori cu o vinegretă din oțet balsamic și ceapă roșie (șalotă) tocată mărunt.
Stridiile pot fi mâncate și la 15 zile de la scoaterea din apă, cu condiția să fie păstrate corect și să mai aibă apă în cochilie. Nu se desfac tocmai ușor dar puțină practică rezolvă și problema asta. Cât despre mâncat, în primul rând e nevoie să fii deschis la experiențe noi și să lași prejudecățile la o parte. Nu-i greu dacă începi cu mirosul, lucrurile pot sta chiar bine, stridiile vii miros plăcut a alge și a ocean, lucru chiar încântător. În ceea ce priește gustul, nu-i departe de miros dar, să vă spun drept, mă așteptam să fie mai puternic. În ceea ce privește consistența, am înțeles repede de ce se vând cu duzina – dispar repede din gură.
Cred că stridiile sunt un lucru pe care-i musa-i să-l încerci măcar o dată în viață, dacă ai ocazia. Dar, te avertizez, uită tot ce știi despre mâncat, măcar în cele 30 de secunde de care-i nevoie pentru a mânca o stridie. Altfel, s-ar putea să pui o barieră între tine și posibilele experiențe interesante care ar putea veni. Să fii sănătos.
se mananca crude? N-am incercat niciodata dar cu siguranta as face-o
Uaaa! Ce se vede cât ai slăbit. Felicitări! Ştiu că n-are legătură cu stridiile.. :P
Foarte fain reportajul. Imi plac tare mult stridiile crude, cu lamaie. Minunate. Am incercat si tot felul de versiuni gatite, servite tot in carapace, cu sos de curry sau cu ghimbir si soia, dar tot crude sunt cele mai bune. Vreau si eu stridii :)
oau deci chiar mi se pare ca esti foarte slab!!! felicitari
se manca crude si vii…daca pui lamaie pe ele se strang de la acid…din cate stiu eu, daca nu misca sunt toxice si nu e voie sa le mananci….oricum sunt delicioase…mi-e dor de franta…
Îmi plac foaaaaaaaaaarte mult stridiile, cu lămîie şi pîine de secară cu unt sărat. Cu oţet şi ceapă roşie îmi plac mai puţin, dar nu sunt rele. De obicei ţi se oferă ambele variante. Sunt pe sorturi, după mărime şi provenienţă.
Am inghitit in sec!
salut Adi ,
Ma bucur ca esti bine , sanatos ,
Arata-le francezilor ce inseamna bucataria romaneasca ,
Iti doresc numai bine , si bafta in tot ce faci ! Succes !
Stridiile sint delicioase. Sint de diferite marimi si sint impartite in categorii (calibraj). Crude sint cele mai bune (cred eu) dar se pot pregati in multe feluri. La New York, de exemplu pot fi mincate fierte in lapte (oyster stew) in restaurantul din gara Centrala.
lucia, speram să scrii:)
adi, mulțam, la fel:).
fabdo, asta aș vrea să o văd personal. în sensul că aș da o fugă până la new york.
ai vazut duna de nisip
Ai imprumutat celebrul polar portocaliu de la Groparu cumva? :))
Nu, e al meu. Suntem mai multi in gasca asta:).
Duzina aia de 13 este … veche de sute de ani. Si acum i se mai spune ‘duzina brutarilor’, pentru ca la origine a 13a piine era facuta din ramasitele de coca de la celelalte, era deci mai mica, mai strimba, uneori cam tare (ca aduna toata faina de pe masa de framintat), sau poate mai arsa.. Nu se numara la ‘duzine’, si nu se vindea pe bani. Era data de pomana.
uite-aici mai mult despre asta http://en.wikipedia.org/wiki/Baker%27s_dozen
Salut!
Am mancat prima data stridii intr-un oras port, La Rochelle (Franta,) in aceeasi zi in care am mancat, midii, melci si peste sarpe (Anghila). Eram tanara, pe la sfarsitul liceului si intrebata fiind ce vreau sa mananc dintre toate acestea, le-am ales ….pe toate. Ma bucur ca am facut-o atunci, pentru ca acum mi-ar fi fost mult mai greu sa accept o asemenea provocare. Stridiile m-au impresionat cel mai mult atunci. Le-am savurat crude, picurate cu lamaie, impreuna cu bagheta si unt sarat…inca le mai simt gustul, si au trecut 9 ani de atunci! yummylicious!
ha, monica, multumim de explicatii, intr-adevar si eu am aflat de la colegii mei ca stridiile se mananca in „duzine” de cate 13. Dar nu stiam povestea cu brtarii.
Adi, ai dreptate, pt a le manca trebuie sa lasi deoparte ceea ce ti se pare ca stii despre mancare. Acum cativa ani n-as fi incercat, si ar fi fost pierderea mea.
Anul trecut le-am cules de pe fundul marii mici linga Murcia,traiesc in nisip cind sunt in libertate,si intr-o ora am cules mai bine de o galeata.Sunt buuuuuuuune numai cu lamie.
Daca vrei sa disfruti cu adevarat de ceea ce produce marea viziteaza nordul Spaniei,Galicia.
Inca nu mi-am facut curaj sa gatesc si eu stridii. Le-am dat de cateva ori ocol prin Lidl, cu o privire tematoare „ce aş putea sa fac cu ele oare?”
Partea cu mestecatul sper ca e o gluma. Nu se mesteca, ci se sorb.
Ar mai fi de spus ca francezii sunt de parere ca cele mai bune stridii se mananca in lunile cu R : janvier, février, mars, avril, septembre, octobre, novembre et décembre. Din mai pana in august e perioada de reproducere si produc un fel de lapte care e de fapt „samanta” lor. Se numesc stridii ”laiteuses”.
Cei care vand stridii si in extrasezon cresc stridii triploide care sunt sterile, deci nu produc „lapte”. Acestea se vand sub numele de stridii „de saison”.
Sunt o experienta culinara ce trebuie incercata!
Sunt delicioase.noi mancam des asezonate cu un pic de lamaie si piper