O poveste despre Cognac

268

Ieri am fost la Jarnac, localitatea natală a fostului Președinte francez Francois Mitterand (scuze pentru punctuație). E o așezare pe de pe malurile fluviului Charente, care se varsă în Atlantic. Aici găsești (între altele) reprezentanțele primelor patru firme producătoare de cognac din lume: Hennessy, Martell, Remy Martin și Curvoisier. Cam asta e ordinea în top. Am fost în vizită la muzeul Curvoisier, fostul furnizor oficial al împăratului Napoleon (al ambilor, să vă spui drept). Am aflat lucruri interesante despre băutura aceasta, eau de vie. E vinul din struguri de calitate medie (sunt perfecți pentru cognac dar nu atât de buni pentru îmbuteliere și consum ca atare-standardele sunt destul de ridicate aici) care se distilează de două ori și se maturează în butoaie de stejar, mereu noi pentru fiecare șarjă (nu se folosesc butoaie de anul ăsta pentru cognac de anul viitor). Băutura e transparentă în prima fază și își schimbă culoarea odată cu trecerea anilor, ajungînd la culoarea caramelului după 20-30 de ani de învechire în butoaie de stejar (doar de stejar).

În timp, alcoolul capătă arome de vanilie, cuișoare, scorțișoară sau prune uscate, fără intervenția omului, așa cum e normal și firesc. Devine alcool nobil, potrivit pentru mesele regilor sau răsfățul plebei. Sigur că o bună parte se evaporă (în regiunea Cognac, în fiecare an se evaporă aproximativ două milioane de litri de cognac, lucru care face ca aprinderea unei țigarete să fie o acțiune riscantă și care e numit de localnici într-un mod poetic, „partea îngerilor”) și se transformă într-o ciupercă ce colorează pereții caselor în negru. Apropo de asta, niciun producător nu are voie să depoziteze cantități mai mari decât cele reglementate prin lege pe raza localităților, pericolele în caz de incendiu fiind imense.

Alambic. Fără el, nu ar exista cognacul.

Una dintre pălăriile împăratului Napoleon I.

Copie după meniul din ziua deschiderii turnului Eiffel. Congnacul Curvoisier e prezent.

Cognacul e transparent la venirea pe lume și se colorează odată cu trecerea anilor. Cel mai bătrân pe care l-am văzut/mirosit are 60 de ani.

În cazul acestei ediții, cristalul  de Baccara care găzduiește băutura e aproape la fel de scump ca băutura.

Știu că am spus prea puțin dar sper că e suficient pentru deschiderea apetitului. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. Un articol frumos ca un cristal de Baccarat, a cărui lectură a fost o delectare. Privind pozele, foarte inspirate, parcă am simţit parfumul coniacului Curvoisier.

  2. NICOLETA says:

    Daca nu stiam unde ai facut pozele ,puteam sa cred ca esti intr-o „fabrica” de parfumuri ! Multumim, interesante lucruri !

  3. Cognac o bautura nobila si fina. Mai ales la sosuri :D

  4. multumesc pentru articole, pentru ca imparti cu noi :-))

  5. Prietene, mi-ai stârnit nostalgii! În 1974 l-am cunoscut pe Mitterand, era deputat de Saintes. Vezi că e tot în zonă, e un oraş superb! Noi am fost la Cognac, la firma Martell. Mitterand era un om extraordinar, şi foarte iubit în oraş. Avea un fel de a se apropia de oameni, care lipseşte acum politicienilor. Sigur, şi vremurile erau mai calme, oamenii mai optimişti.
    Dacă ajungi la Saintes, fă poze, şi postează. Fac şi eu o călătorie în timp. Şi vezi că au un aperitiv, pară în coniac, care are obiceiul să te cam fure!

  6. Catalina says:

    Una dintre slabiciunile mele… un pahar de Courvoisier XO dupa o masa buna e deliciul suprem… :)

  7. Partea care se evapora din alcoolurile preparate prin distilare mai este numita si „partea ingerilor” sau „partea zeilor”, mai ales in industria cognacului, dar am auzit sintagma si cu referire la productia de whisky/scotch.

  8. o traducere mai exacta ar fi „part des anges”- partea ingerilor
    PS te invidiez ca ai fost acolo unde se face Cognac-ul ;)

    1. adihadean Author says:

      marius, corect:)

  9. adihadean Author says:

    habar n-aveți cât mă bucur că vă bucură poveștile astea de pe drum:).

  10. In Scotia partea ingerilor se numeste… „angels’ share”.
    Doar ca e 11 milioane de hectolitri (deh, aia au mai multe grane de fermentat decat au francezii struguri). :D

  11. Ahh, ce poveste scurta!! Si, cu toate astea, foarte… miscatoare! Ai scris putin despre cognac, dar foarte ”curat” si simplu. Si frumos :-)!

  12. Luca Cristian says:

    Salve Adi!

    E uimitor! Cineva Acolo Sus Te Iubeste Nespus!

    O adevarata lectie de cultura!

    Poate ajungi si in regiunea Champagne ca sa ne mai incanti!

    Toate cele bune!!!

  13. Multumim Adi,pentru ca imparati cu noi lucrurile minunate pe care le vezi;o povestire plina de savoare!

  14. marius contiu says:

    eu am plecat ieri din coniac era interesant sa ne vedem inpreuna la hennessy

  15. @doru panaitescu – La part des anges in regiunea Cognac este estimata la echivalentul a mai mult de 20 de milioane de sticle de cognac.
    Originea expresiei e din alchimie, care desemna substantele volatile ca „ingeri” – „anges”.

    Intr-adevar, vaporii de alcool hranesc o ciuperca microscopica ce creste pe pietrele si zidurile din zona, facand-o sa se coloreze in negru – semnalizator dupa care autoritatile descopereau cu usurinta distileriile clandestine. Ba chiar, umbla vorba ca, in Al Doilea Razboi Mondial, cramele din zona au fost identificate si bombardate urmarindu-se acelasi fenomen.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close