Ce face țăranu’ când vede oceanu’

560

În prima săptămână franceză a trupei Niște țărani, am fost duși la mare. La cea mare, numită Atlantic. Am mâncat și mirosit stridiile cele fudule (niște scumpe, dragele de ele, între 6 și 9 euro duzina), ne-am plimbat pe țărmul bătut de apa rece, am admirat de la distanță Ille d’Oleron, ne-am pozat pe stânci și ne-am făcut prieteni noi. La ei doream să ajung, la Martine și Adrian, doi francezi care, judecând după vârstă, mi-ar fi putut fi părinți. Ne-au primit cu zâmbet reținut, pentru că nu știau de unde și cum să ne ia. Practic, le-am fost trimiși pe cap. Nu-i bai, cu câteva cuvinte în franceză, cu câteva păhăruțe de pălincă de Sălaj și cu traducerea simultană în spaniolă și engleză a lui Flavius, am ajuns să ne înțelegem perfect.

După plimbare, am primit stridii. O grozăvie. Cu și fără vinegretă cu șalote.

După scoici, o tigaie de crabi mici, de apă sărată, fripți cu usturoi și pătrunjel. Delicioși. Se mestecă cu totul și se adună cojile sfărâmate într-un bol. Nu-i cea mai fericită imagine, dar merită să faci o derogare de la regulile mâncatului în public acceptate general. Mi-au adus aminte de crabii de apă dulce cu carapace albasteă pe care-i pun thailandezii în green papaya salad.

Bagheta franțuzească și pateul de porc făcut acasă de Martine (carne de porc, cognac, mirodenii, gătit încet, multă vreme) au întregit antreul.

A venit rândul nostru. Am pus pe grătar carnea. Cotlet marinat cu sare, piper, boia, ceapă și usturoi, preț de trei zile, la rece.

Lângă grătare, pe post de garnitură, o salată enormă, din crudități, stropită bine cu ulei de floarea soarelui presat la apahida, lângă Cluj.

Mai un vin, mai un Pastis..

Nici nu știu cum și cine a pus masa.

Ziua s-a scurtat brusc. Așa se întâmplă când oamenii ies din carapace, lasă  la o parte barierele puse de prejudecăți, de știrile proaste ori de titlurile care vând ziarele. Când am spus „au revoir”, la plecare, chiar speram să ne revedem cu gazdele noastre. Mai știi ce aduce „mâine’? Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. doamne, ma omori, noroc ca nasc in cateva zile, ca altfel te faceam responsabil:))))

  2. Zsbodola says:

    Adriana asta e food-porn, pe bune!

  3. o, da! Zsbodola are dreptate :)

  4. esti rau! :-))

  5. Si uite asa, mai cu o scoicuta mai un crabsor (mama, cat sunt de invidioasa!), mai c-un gratar, un vinisor si-o palincuta se niveleaza obstacole si prejudecati si oamenii devin ceea ce sunt – oameni.
    Acum cativa ani am stat pe Valea Loarei in pensiune la o baroneasa. Si stii cu ce s-au deschis inimile? Cu un vin romanesc – nu mai tin minte exact ce era – un rosu in orice caz – care i-a umplut pe francezi de mirare si incantare si le-a dezlegat limbile. Si pentru ca la plecare nu ne-am vazut cu gazdele pentru ca plecam la 2 dimineata, am gasit seara pe perne o sticla de vin frantuzesc si un biletel de la revedere.
    Ma bucur ca mai esti si tu pe acolo sa vada lumea ca oamenii sunt oameni.

  6. adihadean Author says:

    :)

  7. ah! ca nu mai pot zice nimic altceva, nici in romana si nici in franceza :)

  8. nici macar nu imi ploua in gura si nici nu inghit in sec; si mai ales nu sunt absolut deloc invidioasa sau nostalgica. categoric NU :) uff

  9. Luca Cristian says:

    Salve Adi!
    Ce mai desfatare culinara facuta de oameni pentru oameni!
    Toate cele bune!!!

  10. Nu pun la îndoială nici o clipă ca nu ar fi fost mâncarea bună, da’n-am fost acolo, n-am gustat, nu pot să zic…Dar că a fost o masă frumoasă post să spun cu mâna pe inimă ! :D Îmi place că la tine desfătarea culinară e permanent susţinută de imagini excelente.

  11. NICOLETA says:

    O masa suuupeeeer!Un fel de schimb de bunataturi.Ei cu de-ale marii iar noi cu de-ale porcului.Oricum , „niste tarani” sunt la inaltime!!!!!

  12. Food porn … Hahahahahaha! Asta e buna!
    SWi te-a botezat si Adriana.
    Crabii aia arata interesant.

  13. Doamneee! Bine ca mi-s satula.
    (Mi-am facut obisnuinta din a intra pe blogul tau dupa ce am mancat si nu inainte.)
    Fotografiile indemna la visare. Daca inchid ochii, pot sa simt briza. :)
    Faine povesti!

  14. Ce bine le zice Zsolt:) interzisa vizionarea de catre stomacele si glandele salivare ce au sub 18 ani:)

  15. Mi-e foame….

  16. pe langa faptul ca prezinti niste meniuri super interesante pentru toate gusturile,toate buzunarele, pozele postate de tine parca prind viata. nota 10 pentru tot ce faci!!! mancaruri, peisaje, povestiri tot!

  17. Vlad Ciurca says:

    Salut Adi,

    Imi poti spune te rog daca stii unde se pot manca in Cluj stridii, homari sau crabi?

    Mersi :)

    1. adihadean Author says:

      Vlad, nu cunosc:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close