Salată cu vinete coapte și avocado

Salata de vinete poate fi în multe feluri. De exemplu, poate fi o doar „cu vinete”, acestea aducându-și aportul dar nefiind vedeta din farfurie. Ieri, în a doua zi fără carne a acestei săptămâni, am încropit o salată colorată ca zilele de primăvară care, iată, au cam venit. Să vă spun:

Am copt (de fapt am fript, dar fără grăsime) patru vinete nu prea mari, direct într-o tavă ce a jucat rol de plită. Cu hota pornită, n-am avut probleme cu fumul. Am presărat sare grunjoasă peste ele și le-am lăsat sub un prosop, nu mai mult de zece minute.

Cât s-au copt ele, am preparat niște apă de roșii. Am scos miezul cu semințe din trei roșii (l-am păstrat intact, că-i bun în salată) și am fiert pulpa în apă cu puțină sare, o jumătate de oră, în clocote mici. Am strecurat lichidul prin sita fină și l-am răcit. Am curățat apoi un avocado care mai avea o săptămână bună până să fie copt (mie-mi trebuia așa, nu copt).

Am pregătit niște ulei cu aromă de busuioc, zdrobind o ceașcă de frunze într-o ceașcă de ulei și strecurând rezultatul.

Am curățat vinetele și le-am lăsat să se scurgă. O parte au devenit piure cu leurdă, una a fost păstrată pentru salată.

Am bătut bine apa de roșii rece-rece cu uleiul rece-rece. S-au emulsifiat binișor. Emulsia a fost dressingul salatei mele.

A pus într-o farfurie încăpătoare câteva frunze de untișor, câteva frunze de lobodă, 10-12 felii subțiri de sfeclă fiartă, câteva fâșii de castravete foarte subțiri și flexibile, miezul roșiilor cel pus la păstrare pentru acest moment, avocado-ul făcut felii subțiri și o vânătă coaptă, tăiată-n bucăți mari. Am sărat și pipărat lejer toate astea apoi am pus dressingul.

Din belșug.

Fără glumă. Și fără exageraări. E fain dacă se adună puțin pe fundul farfuriei, cu condiția să nu fie prea mult și cu condiția să mănânci salata repede.

Amestecați folosindu-vă degetele spălate, veți avea o salată ceva mai aerată și cu volum. Fiți blânzi:).

Atât pentru azi.

Să fiți sănătoși.