Românii și mâncarea

483

Probabil că postarea asta o să-mi atragă critici și o scădere a nivelului de simpatie cu care mă privesc unii dintre conaționalii mei. Nu-i nimic, îmi asum și una și alta, chiar cu bucurie. Prefer să știu că spun mereu ce am de spus, indiferent de consecințe, prefer să mă pun liniștit în pat sera, cu gândul că peste zi  am făcut tot ce a depins de mine pentru ca mediul din jurul meu să fie mai bun, mai curat, mai civilizat, fie că vorbim despre un nesimțit care-și aruncă pachetul gol de țigări pe geamul mașinii, fie că vorbim despre unul care parchează pe trotuar și obligă pietonii să iasă pe șosea, fie că vorbim despre fenomene sau fapte care au legătură cu meseria pe care o practic de ceva vreme, respectiv cu mâncarea.

Fenomenul care mă tulbură încă, deși poate n-ar trebui, poate ar fi mai bine să-mi strâng catrafusele și să mă mut într-o țară în care-i mai ușor din punctul ăsta de vedere, e foamea aparent endemică a românului. Sigur, poate ești tentat să spui „bucură-te, că dacă românul e mereu flămând, tu vinzi mai multă mâncare”. M-aș bucura, dacă aș crede că bucuriile vieții se rezumă doar la cantitate, dacă aș crede că „mult” e unul dintre singurele două cuvinte care ar trebui asociate mâncării, celălalt cuvânt fiind „ieftin”. Din păcate pentru mine (observ), părerile mele sunt altele.

Ne plângem că România e în urma lumii civilizate din toate punctele de vedere, hulim restaurantele, cantinele și bistrourile, ne enervăm când primim mâncare proastă și-i etichetăm drept nesimțiți ori, în cel mai bun caz „de fițe” pe cei ce vând mâncare scumpă în localurile lor. Hai să vă spun ce cred eu: cred că noi, consumatorii, avem o parte importantă din vină. Meniul zile cu 11 lei/3 feluri nu e vina patronului de restaurant ci a clientului care strâmbă din nas și pleacă la vecinul care vinde cu 50 de bani mai ieftin. Mâncarea multă, pusă cu lopata pe un platou de lemn încărcat de grăsime nu-i vina patronului ci a clientului care vrea să mănânce 1800 de grame de cartofi țărănești cu ciolan, cu 26 de lei. Colicile biliare de după căruța de mici cu cartofi pai sunt tot vina noastră, pentru că, pentru a putea vinde cinci mici cu muștar, cartofi și pâine cu 11-14 lei, ei bine, micii aceia nu mai sunt ce ar trebui să fie iar uleiul în care au fost fripți cartofii e cel mai ieftin și n-a mai fost schimbat de două săptămâni.

Vrei să mănânci un hârdău de ciorbă de burtă cu 9 lei? O să primești apă fiartă cu burtă în ea, dreasă cu mult uturoi „să aibă gust”, smântână făcută din lapte praf și ouă Winny.  Vrei un șnițel de un metru pătrat? O să primești 120 de grame de cotlet subțiat cu cioanul, îmbrăcat în multă făină, mult pesmet și ou lungit cu apă. Vrei să mănânci o căruță de cartofi pai cu 6 lei? Nu, n-o să primești din cei preprăjiți și congelați, care-s un lux în condițiile astea, o să primești cartofi vechi, numai buni de sămânță, curățați de o mătușă încovoiată 9 ore pe zi deasupra unui lighean, prăjiți în ulei de palmier scos din bidon în urmă cu zece zile și încins de 150 de ori în fiecare zi.

Îmi vei spune poate că generalizez nedrept și necuvenit, că nu toți românii sunt așa. Știu că nu toți sunt așa. Eu nu sunt așa, familia mea nu-i așa, mă înconjor de oameni care nu sunt așa. Cu toate astea, mă lovesc zilnic de problema asta. Mi se plâng clienții de ea (clienții mei sunt proprietari de localuri care vând mâncare), văd pe Facebook sute de comentarii de genul „ok, și mâncarea unde-i”, „cam puțin în farfurie”, „cam mică porția”, „asta-i mâncare sau resturi pe o farfurie”, la adresa unor fotografii care, să spunem, ilustrează o idee, un concept, o încercare de a armoniza niște gusturi, o farfurie dintr-un șir de opt pe care să le mănânci și de care să te bucuri cu adevărat la o masă.

Nu vreau să înțelegeți de aici că micii, cartofii țărănești, ciolanul, fasolea și ciorba de burtă sunt rele. Departe de mine gândul. Le gust și eu, îmi plac, țin la ele ca la niște valori ale gastronomiei naționale. Problema mea nu-i acum legată de ce mâncăm ci de cum și cât mâncăm. Dacă vrem să evoluăm ca națiune, e obligatoriu să ne reconsiderăm puțin obiceiurile și atitudinea față de mâncare. Să învățăm că „mai puțin în farfurie” înseamnă de fapt „viață mai lungă și mai bună”. Și n-o spun doar eu, o spun oameni mai educați decât mine la acest capitol, oameni care au și argumente științifice de partea lor.

Uneori mă întristez foarte tare și-mi spun că poporul meu nu merită mai bine, nu pentru că ar fi mai prost decât alte popoare ci pentru că nu-și dorește mai bine. Poporul meu își dorește „mai mult”. Poporul meu vrea să trăiască într-o Mare crăpelniță națională, alimentată ocazional cu sarmale „pe gratis” la adunări religioase și „mici electorali”. Și-mi vine să plec, vă spun drept. Apoi îmi spun că dacă pleacă toți cei care văd lucrurile altfel, n-o să se schimbe niciodată nimic, nu în bine. Și mai rămân o vreme. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. Din pacate, inca, mai persista, la noi, la romani, ideea, ca a manca bine e sinomim „cu mult”, sau „cartofi cu carne”, „mici” etc. Multi nu stiu, sau nu au incercat dincolo restaurantele, in care antreul este ceea ce prezinti tu, si apoi mai urmeaza inca 3 sau 4 feluri( la fel de „putin” – cum unii spun), dar la final esti satisfacut si nu imbuibat, unde la final esti super incantat, ca a fost „atat” de diferit de ceea ce mananci de obicei, incat eu imi amintesc acele feluri toata viata. Cel putin, eu si familia mea asa facem. Asta e farmecul, oriunde ai merge intr-un restaurant in Romania sau in lume, sa „gusti” nu sa te saturi, cu feluri ce nu ai mai incercat niciodata si sa incerci sa aplici ceva cand te intorci acasa, in bucataria ta. Antreurile lui Adi si toate cele prezentate de el, asta incearca sa ne invete. In curand ajungem ca si americanii, numai fast food, cu scuza ca, nu avem vreme de gatit. Toate cele bune.

  2. Ai pus punctul pe I.

  3. NICOLETA says:

    Ai foarte mare dreptate!!Ori ni se trage de la epoca trecuta cand nu gaseam nimic de-ale gurii,ori este de vina geneticii(fara limite cam la orice!),dar mai ales lipsa de educatie.Aici tu si altii,munciti efectiv sa schimbati mentalitatile.Este greu,dar sper ca nu imposibil.Multumim Adi Hadean.

  4. Clientul obisnuit nu vede toate cheltuielile din farfurie. Nu stie ca daca la restaurant costul ingredientelor dintr-un fel trece de 30% din pret, profitul se cam duce naibii. Pentru ca acei cartofi de 6 lei trebuie sa acopere costul cartofilor, al uleiului, al masinii de gatit, al chiriei, taxelor, salariilor, spagilor samd. Si atunci se mira ca niste banali cartofi prajiti dar de calitate cel putin decenta costa cam cat 3 kile de cartofi cruzi din piata.

  5. Ce prezinti tu aici nu e decat un varf de aisberg, rezultatele unei mentalitati generate de o stare de fapt dezastruoasa. Ar fi necesara o analiza sociologica mult mai ampla decat o permit limitele unui comentariu si competentele mele. Inainte de a deschide orice fel de local, se impune o cercetare minima a pietei, pentru a determina ce fel de clientela exista in mediul in care vrei sa iti deschizi localul si cum poti sa o atragi. Trebuie sa iti pui cateva intrebari de baza: cat castiga romanii in medie in orasul acesta? De cate ori pe saptamana/luna/an isi permit sa mearga la restaurant, ce fel de oameni sunt cei care o fac si cu ce ocazii? Mai bine investesti ceva bani intr-o analiza de marketing decat sa te trezesti ca dai faliment pe urma.

    Nu e de mirare ca, dupa 45 de ani in care alimentele de orice fel erau atat de greu de gasit, romanul are azi cultul imbuibarii. Mai surprinzator e ca nu da semne de schimbare la un sfert de veac de cand situatia s-a schimbat. Chiar si asa, exista loc pentru toata lumea, ar trebui sa infloreasca restaurantele tip „all you can eat” – care nu sunt neaparat proaste – sau restaurantele care ofera portii mari la preturi oneste (cum ar fi berariile bavareze, trattoriile, bistrourile sau alte restaurante cu pretentii mai mici).

    In alta ordine de idei, daca vrei sa mizezi pe o calitate exceptionala, pune-ti un „restaurant gastronomic” sub denumire (sau ceva echivalent, ar trebui sa fie obligatoriu) si fii convins ca nu va merge daca nu il deschizi intr-un oras mai mare/unde sunt venituri mari.

    Cel mai greu lucru insa e sa il educi pe roman sa isi schimbe mentalitatea si ar fi necesare eforturi foarte mari, daca se poate, televizate (mijlocul de informare preferat al romanilor). Nu stiu care ar fi sansele de succes ale unei astfel de campanii, dar poate ar trebui prezentate consecintele mancatului in exces, si nu doar la nivel declarativ (la fel ca pe pachetele de tigari). Repet, nu stiu cat impact ar avea…

  6. Ai dreptate, dar eu zic atat, sa mai dam un pic de timp romanului, sa invete ca salamul pica mai bine in felii subtiri, ca daca iti pui mai putin in farfurie o sa-ti pice mai bine sau sa bea un pahar de apa inainte de a consuma alcool s.a. Este nevoie de timp ca sa ne cizelam, este speranta pentru o parte a poporului nostru, este nevoie doar de timp…

  7. Foarte bine punctat, Adi. Romanasii care se imbuiba sunt fanii „all inclusive” de prin Turcia si Bulgaria, care-si umplu tavile pana la refuz si apoi se lauda la toti ce concediu de vis au avut!
    Un minim de cultura generala (si chiar gastronomica) te determina sa experimentezi, sa recunosti calitatea, sa apreciezi creativitatea, diversitatea. Si, bineinteles, sa stii cand sa te opresti….
    Despre acest fel de cultura este vorba, si ceea ce faci tu, prin blogul de fata, contribuie la formarea ei.
    Felicitari pentru postari- atat pentru retete, cat si pentru calitatea scrisului!

  8. Ai spus un mare adevar , nimic nu il bucura sau satisface mai mult pe un roman decat mancarea muuuulta , sa aiba frigideru plin si e cel mai fericit om . Stii vorba aia care spune ca ,daca esti mandru gras se vede ca iti merge bine si ai ce manca.

  9. Sa mananci si ieftin, si bun, e intr-adevar un deziderat cam fantezist. Dar, din pacate, la noi, faptul ca un restaurant iti ofera o mancare scumpa, o ciorba de burta nu la 9 lei, ci la 30 de lei, de exemplu, nu e o garantie ca ciorba respectiva este alta (calitativ) decat cea la 9 lei, ci doar fapul ca restaurantul respectiv obtine un profit mai mare.

  10. Alexa Georgeta says:

    Ai mare dreptate daca tu pleci , altul pleaca si asa cate unul , cate altul atunci in tara asta cine mai ramane si asa politicienii au distrus tot ceea ce s-a cladit in 40 de ani , oamenii sunt distrusi ptr. ca au ramas fara locuri de munca , nu mai au ce pune pe masa la copii , batrani nu mai au bani de medicamente , de mancare , de a-si plati darile catre stat , cand se duc la spital unii doctori nici nu se uita la ei si mor in fata cabinetelor , copii bolnavi din frageda pruncie sunt bolnavi de cancer sau alte boli crunte ,unele produse alimentare sunt pline E-URI de substante chimice , de nu mai sti ce sa cumperi ca sa nu ne imbolnavim , ptr. ca veni vorba de mancare iti pot spune caci multe macaruri noi le rotim , de ex.o zi doua avem mancare de mazare , apoi de cartofi , de fasole , pilaf , spaghete cu sos si copanele de pui sau bucatele de carne ( ceafa de porc ) ca-i mai usoara si fara grasime , cand suntem cu totii duminica mai facem si cate o mamaliga cu macrou ptr. ca e mai slab si fara oase , sarmale din varza sau foi de vita de vie , ardei umpluti cu amestec de carne si orez , sau simplu numai cu orez si sos de rosii , spanac sau stevie asortate cu oua , orez cu prune ,mamaliga cu branza si smantana , varza calita cu putina slaninuta , spaghete cu cascaval ,( patrunjel si sos de ketchup picant ), salata orientala ( cu cartofi , ceapa , oua , ridichii , masline , ceapa verde , castraveti ) , cam la o saptamana sau doua ne mai rasfatam cu cate o portie de cartofi prajiti cu un ou si cate o salata de cruditati , fasole verde , fasole galbena pastai cu usturoi si putina ceapa rumenita cat sa fie aurie , ( fasolea si ea rumenita cu totul cu usturoiul si ceapa in putin ulei ) si ne lipsita ciorba fie de pui , fie de coaste de porc , fie de verdeturi caci a venit primavera , sau bors cu fasole si cu mult zarzavat .Facem astfel de mancaruri ptr. ca sotul si baiatul lucreaza pana seara (baiatul la o firma de publicitate ,sotul la R A T B dar au noroc caci au fiecare cate un cuptor cu microunde )si isi pot incalzi mancarea . Eu am programul meu separat , dimineata fac cafeluta ptr.mine si baiat( asta inseamna 7,30 ) , la 10 servesc un iaurt , la ora 14 doua polonice de ciorba , la 18,30 ceva mai usor si intre mese cate un fruct ( dulciuri foarte putin sau deloc ) , ptr. ca din 2008 m-am captusit si cu un diabet si trebuie sa mananc moderat (asta l-am capatat din cauza unei depresii )dar am trecut si peste asta si trebuie sa am grija de mine , de aceea facem mancarea diversificata si uite asa ne traim noi viata , cu bune si cu rele . Insa cu ajutorul lui D-ZEU trecem peste toate , in cazul meu pot spune caci nu ne permitem sa mergem la restaurant sa mancam , nu ca nu am aprecia ce fac bucatarii acolo dar nu ne permitem .Apreciez foarte mult tot ce fac ei si au tot respectul meu , fiecare regiune din tara are felul lor de a gati , eu unele dintre mancaruri le-am invatat de la regretata mea soacra , iar bulzul din mamaliga l-am descoperit la regretatul meu socru ptr. ca a fost cioban , din jud. Botosani . Mama mea e din jud. Calarasi , deci se fac altfel de mancaruri .Asa ca am invatat de la fiecare cate ceva .De la bunicii din partea tatalui ptr. ca au fost rusi am invatat sa facem ciorba cu varza alba si mult zarzavat mai ales acum primavera caci au iesit multe verdeturi , noi ii spuneam ciorba ruseasca in amintirea lor ,eu cam atat am avut de zis si imi cer scuze ptr. ca ti-am rapit din timpul tau pretios de a citi povestea mea de viata .Cu drag iti urez sa ai o duminica plina de har si o binecuvantata zi plina numai de bucurii alaturi de cei dragi.

    1. Nu stiu daca Adi considera ca i-ai rapit timpul. Nu cred. Dar mie, ca cititor, mi-a placut mult ce ai scris si ca ai scris. Pentru mine, este o alta lectie.

  11. „Postarea asta o să-mi atragă critici și o scădere a nivelului de simpatie cu care mă privesc unii dintre conaționalii mei”
    Nici vorba de asa ceva.
    Cei care te citim si gatim (sau incercam sa gatim ce ne arati zilnic) poate nu suntem multi dar nic putini nu suntem. Iar pentru noi (acum scriu cam aiurea si pentru ceilalti care comenteaza la postarile tale).. aia putini … tu esti unul din reperele noastre … nu singurul …
    Cei ca tine ne fac sa mergem mai departe … „chinuindu-ne” sa gatim preparate cat mai bune pentru familiile noastre.

    Multumesc Adi,

    Mihai

  12. E-DU-CA-TI-E!! Este o chestiune de viata si moarte EDCATIA,nu un moft sau doar un minister,o institutie!!!
    Doar daca vom intelege faptul ca EDUCATIA,SANATATEA,CREDINTA,NU SUNT SIMPLE CUVINTE sau institutii carora li se aloca anual un buget de stat,ci sunt coordonate ale vietii noastre pe Pamant,vitale in a supravietui noi si planeta,mult si bine,sanatosi,fericiti. Doar asa,viata ni se va schimba,doar daca scapam de superficialitatea sufocanta,in care suntem prinsi. E mult de vorbit,apoi de facut.Cantitativ si calitativ :)

  13. Din pacate noi n-am invatat zicala englezului:
    „sunt prea sarac incat sa-mi permit sa-mi cumpar lucruri ieftine”.
    majoritatea mananca ieftin si prost, beau ieftin si toxic… si nu din vina celor 50 de ani de communism… aici e vorba de educatie, cultura …

  14. Ai dreptate in ceea ce spui dar as vrea sa adaug ca acest lucru se intampla si in alte tari. De exemplu, in America, portiile mari de mancare facuta ca pe banda sunt norma si intr-adevar, daca vrei sa mananci cu adevarat bine trebuie sa platesti considerabil mai mult. Asta ne face sa mancam mai mult acasa unde putem controla cat si ce punem in mancare si sa mancam in oras mai rar, ca sa ne putem permite ceva cu adevarat bun. Probabil siritul critic ascutit si mistoul fac parte din farmecul nostru, dar trecand de asta, daca proprietarii de localuri reusesc sa gaseasca echilibrul intre apetenta pentru mai mult si costul pentru mai bun ar putea, probabil, sa aiba mai mult succes.

  15. Acum vreo zece ani am avut sansa de a ma elibera de conceptia romaneasca cu privire la o masa „buna”. Invitat la locanda Cipriani de pe insula venetiana Torcello, am experimentat ce inseamna o cina cu cinci feluri de mancare in stare sa incante papilele gustative fara sa incarce stomacul. Fiecare farfurie adusa la masa arata extraordinar, dar totalul caloriilor nu i-ar fi facut sa creasca pulsul niciunui specialist in nutritie. A fost o experienta extraordinara pentru mine, facandu-ma apoi sa caut intotdeauna calitatea si nu cantitatea unei „intalniri” cu gastronomia. Poate ca blogul tau ii va face pe mai multi romani sa inteleaga asta :)

  16. Da, este vorba de educatie, cultura, dar si de nivelul de trai.
    Unui om incovoiat 10h/zi deasupra unui lighean sau a unei tastaturi ( aici sper, totusi, ca nu e cazul, desi…) care nu isi are acoperite nici pe departe nevoile de baza…ce poti sa-i ceri? Eu cred ca este bine sa cerem de la noi insine si de la cei din jur, de la fiecare dupa posibilitati ( si intelectuale, si materiale ).

    Mai sunt cei care, desi isi permit, raman la nivel de mici si cartofi prajiti. Aici mi se pare infiorator, caci situatiile vin la pachet si cu niste pretentii. Vor ei sa se schimbe? Ca degeaba vrem noi.. Si daca nu se schimba pe cat de repede am vrea, a cui e problema defapt? Cat e de realist sa vrei sa-i schimbi pe toti? Si de ce sa te devalorizezi daca oamenii au rezistenta la schimbare? Aici e de munca „in echipa” si nu esti singur.
    Multumim, Adi!

  17. Ana-Alina Ichim says:

    Imi pare rau sa gasesc aceste ganduri pline de amaraciune si la dumneavoastra… Eu si sotul meu le traim in alte doua domenii, insa la fel de dureros. Si noi stam hotarati aici, la noi in tara si ne incapatanam sa credem ca o sa schimbam ceva. Poate unde-s multi, puterea creste…?

  18. sorin krumholtz says:

    nici nu va dati seama, domnule hadean, cat va apreciez si va respect. aveti dreptate absoluta. cu o mica exceptie. acest mod de a se purta „fata de matzul propriu” nu este o gaselnita a romaniei. peste tot in lume exista acele restaurante care pentu o suma fixa (si in general foarte atractiva), iti ofera sa „crapi” cat te tin pingelele. am fost la un astfel de restaurant la londra, acum vreo 25 de ani, si tot ce am facut a fost sa ies cat mai repede, inainte de prima imbucatura si inainte de a varsa.
    sau, hai sa o luam invers: eu traiesc de 30 de ani (waw, o viata de om!!!!!!!!!) in israel. sant pe aici cativa chefi minunati, dar este unul pe care eu „il tin” drept guru al meu si care se numeste ISRAEL AHARONI. Aharoni apare (de ani de zile) de cel putin 2 ori/saptamana la televizor (pe 2 canale diferite), scrie in ziare, are carti de bucate. dar israel aharoni a avut si 2 restaurante: unul chinezesc (cu o mancare cu 3 clase peste ceea ce cunosteai despre mancare chinezeasca la restul carcimilor de acest tip din israel) si unul frantuzesc. le-a inchis pe amandoua. motivul: avand in vedere ceea ce constiinta ii spune ca trebuie sa puna in mancare, preturile ar fi imorale, deci cerand preturi „normale” iese in pierdere.
    cu mare stima, intelegere si prietenie
    sorin

  19. florea anna maria says:

    oricum pentru noi nu se va schimba nimic in bine !pentru cei care vor sa plece macar exista o sansa reala de schimbare

  20. Multumesc.

  21. Gregorie says:

    Dar cu ouale Winny ce ai? Si as vrea sa fac si o precizare: am mancat „romaneste” prin Germania, Austria si Grecia. Portiile sunt mari fara ca eu sa cer in mod special asta. Poate ca ar trebui sa facem diferenta intre restaurantele „de fite”, unde portiile sunt simbolice pentru ca nu te duci in mod special sa mananci, si restaurantele in care platesti doar ca sa mananci. Sunt de acord si cu ideea ca un pret mare nu reflecta intotdeauna calitatea. Si uite cum avem discutii in van.

  22. Ștefan Rusu says:

    Meh. De altfel, am boală mai mare pe ăștia care încearcă să-i convingă pe restul de faptul că „ei au dreptate”. Mi s-a atras atenția că de ce cheltui suplimentar pentru un produs care știu că este de calitate superioară, pentru că, după spusele unora, cumpăr ambalaje. Și uite așa ajung unii să cumpere cașcaval cu 20 lei kilul și gust de plastic. Și mai sunt și fuduli pentru că … alegeri bune. Mă rog, eu sunt un împătimit al brânzeturilor. Dacă n-am vreo câteva tipuri prin frigider, parcă e gol. Dacă mă apuc să explic diferența dintre Parmigiano Reggiano și Grana Padano deja o dau în SF.

    Sau alții care-mi atrag atenția că de ce dau 5 lei pe o sticlă de bere din import pe când un pet la 3 litri e 8. Nu contează că de regulă nu beau mai mult de o bere pe săptămână, iar condiția esențială e să-mi placă. Nu, important e să bei mult și degeaba, până te umfli de la atâta poșircă care macină pe interior: „da, e bună berea pe care o bei tu, dar e puțină și scumpă”. Îmi sufla o cunoștință faptul că o anume bere la pet de 2 litri e cel mai popular produs pe care-l vând, iar prin poziția deținută și volumul de vânzări, informația e relevantă.

    Și aș mai putea continua și despre alte domenii care n-au legătură cu mâncarea sau băutura. Unii au impresia că educația este o chestie pe care o primești de la părinți și la școală, pe când educația este un proces continuu care ar trebui să aibă loc în fiecare zi.

    1. Adevarat! Insa nu sunt putini oameni pentru care educatia din familie si cea scolara LIPSESTE! Nu ca figura de stil,ci realmente practic si fizic,lipseste!
      Ceea ce ar trebui sa fie un drept,o conditie necesara dezvoltarii primare,in primul rand, o sansa la viata,ca si serviciile de sanatate, multora, educatia le este inaccesibila! Din ce in ce mai multi copii nu sunt dusi la gradinita,la scoala sau la liceu,multi nu stiu cum arata o biblioteca!
      Multi nu stiu,multi nu vor,iar unii cred ca n-au nevoie…pentru ca bani.

  23. Alexandrina says:

    Ca si in alte domenii de activitate , sintagma „ieftin si bun” e o aberatie , cu toate ca reclamele TV o folosesc din plin.

  24. Multumim :)

  25. E bine ca toti romanii sa plece din Romania,cu ocazia asta or sa observe ca problema nu este a romanilor nici a Romaniei,este societatea de consum moderna.
    Nu romanii au inventat all-inclusive si all you can eat,nu romanii au inventat portiile xlarge si xxlarge si batalia pentru ce e mai ieftin.
    Portiile imense sunt o tara a saraciei,peste tot in lume le gasesti in restaurantele ieftine adresate celor cu un buget mic si peste tot in lume portiile mici sunt la haute gastronomie unde preturile le fac prohibitive.
    Romania de fapt nu face decat sa se integreze incetul cu incetul intr-o ordine mondiala.
    Dar asa suntem noi romanii,ne place sa ne autoflagelam sa consideram ca la altii e mai bine,ca altii sunt mai buni,mai destepti samd.

    1. Bravo! In fine, un comentariu destept. Perfect de acord.

  26. Ar trebui sa luam in considerare si faptul ca romanii in general au salarii mici si nu prea isi permit sa manance lucruri ok la restaurante ok.De aici si mentalitatea sa dea cat mai putini bani pe o cantitate cat mai mare,dar de calitate proasta.Apoi si restaurantele cam ufla preturile destul de mult.Toti patronii vor un profit de 100% la ce vand:mancare,bautura.Am vszut atatea restaurante care cer 70-80 de lei pentru o portie de cotlet de miel sau un antricot/muschi de vita de calitate infecta si probabil nu dau mai mult de 30-40 pe kilogram,dar vand portia de 250-300g cu pret dublu.Cel putin in Bucuresti am observat in ultimul an ca clientii au inceput sa invete tot mai multe lucruri despre mancare ok,mancare rafinata,nu doar o friptura trantita pe o farfurie cu o lingura de piure.
    Daca vrem o schimbare trebuie sa inceapa cu bucatarii si mancarea pe care o servesc.Ca noi putem sa-i educam pe oameni si sa le aratam ca exista si altceva in afara de carne,cartofi si ciorbe.Dar daca majoritatea bucatariilor nu au auzit de haute cuisine si au lucrat toata viata in carciumi,e normal ca si clientii sa nu stie ca se poate manca si altfel.

  27. RADU POPA says:

    Alexule, ai dreptate in tot ce ai spus. Dar cred ca discutia comporta si alte comentarii. La ARO-Palace,ponderea serviciilor a la carte in cifra de afaceri e de…5%.Nu intra nimeni la ARO sa manance. Sa-ti explic. Pe vremuri, ARO era etalon la Brasov. Servirea si mancarea. Era celebru prin papanasi. Prin cel mai bun rasol de vita. Pe mama daca o intrebi, iti spune: ehei, ce cascaval pane mancam la ARO…( ai citit bine, cascaval pane). Pana tarziu spre anii 90 singurul loc unde se manca adevaratul biftec tartar era ARO. Acum? Avem o lady-chef, super premiata si super tare. Care face un…”muschi de vita cu sos de cocomarle, acompaniat de fartzifanc cu reductie de ceva pe pat de altceva” servit cu doua betigase de ceva in sus.Pun meniul la usa, nu intra nimeni. Unde e limita dintre arta culinara si restauratie? Ce trebuie sa fac ca sa ii ofer ceva sa nu uite si sa revina sa manance la aro acel ceva? Sa fie un muschi de vita facut ca lumea sau sa fie piept de rata-trei felii – pe pat de, cu reductie de si cu doua bete in sus? Ce zici?

  28. Ce sunt ouăle Winny :-)? Altceva nu mai comentez, pentru ca sunt 100% de acord cu tine.

  29. ai dreptate, pentru ca pentru romani a manca bine se traduce cu a manca mult.
    nu ne mai intereseaza ce mancam atata timp cat este mult si ieftin.
    si nu doar din cauza saraciei facem asta, ci pentru ca ne-am invatat asa

  30. MI se pare foarte adevarat de trit ce ai scris, la fel ca si comentariile. Eu admir mult ce faci si sunt foarte mandra ca avem si in Romaina Sefi care sa rivalizeze cu cei din tarile cu cultura culinara „confirmata” as zice.
    Ce este ironic este ca Romania este tara unde gasesti legume, fructe, peste, carne, branza etc din belsug, iar mancarea romanului de zi cu zi est mereu aceeasi. Sotul meu (care nu este roman) mi-a zis o data à propos de vinete: romanii nu stiu sa faca decat salata de vinete cu vinetele? Pentru ca, saracul, pe unde am fost, la neamuri, vecini, cunostiinte, ca e Paste sau Craciun, meniul e tot timpul acelasi. Si eu ador adooooor, mancarea romaneasca, dar cred ca, uneori, trebuie sa fim inventivi si deschisi la minte si sa mai incercam si altceva si altcumva… Imi pare asa de rau ca, inca, de flamanzi ce am fost in 40 de ani de comunism, e mai important CAT decat CE si CUM…
    Cand m-am mutat aici, sotul meu mi-a zis ca nu stiu sa mananc. M-am suparat foarte tare, dar peste cativa ani am inteles ce vroia sa spuna.
    Avem nevoie de oameni ca Adi Hadean, care sa arate exemplul, sa faca pofta :) Multa bafta in continuare.

  31. cornel bucsa says:

    Pareri si pareri.
    Multe din ele pe linga adevar.
    Rominul din cele mai vechi timpuri maninca mult.
    De ce?majoritatea din totdeauna au si muncit mult,exploaterea omului de catre om in rominia a fost din totdeauna.
    Alti maninca mult de cite ori au ocazia sa manince,de regula acestia nu prea au intotdeauna clara ce va minca miine.
    Dar faptul ca maninca in general si astazi mult e un obicei vechi care nu prea sa schimbat ,desi munca sa schimbat mult,mecanizare,automatizare etc.Dar parerea mea cu mincatul la romini e ca nu totzi romini mai maninca asa,doar cei la limita saraciei,doar cei cu salariu mic,pensionari ,cei care traesc la limta saraciei si vreau sa ma credeti ca sint foarte multi.Se umple frigiderele si azi tot la acestia care cumpara la oferta la limita de valabilitate a produselor,si acestea din cele mai ieftine si de proasta calitate.
    Cei cu dare de mina fiti siguri ca maninca putin si rafinat asa cum sa aratat mai sus,binenteles la preturi pe masura,dar din acestia inca mai sint multi,deaia procuratura are de lucru.
    Iar in citeva cuvinte meniul de 13 lei,sau cartofi prajiti de 6 cu care se facea comparatie mai sus,sint la pretul critic de subzistenta pentru negustori.Acest lucru il cunosc foarte bine,la preturile materiior prime la pretul combustibilului,la taxele si impozitelor ce se inventeaza zilnic,negustorul cit de curind no sa mai poata face nimic,o sa inchida afacerea,asa cum au facut multi.Un mic exemplu:azi un kg.de cartofi pe piata e circa 3 lei,daca il cumperi din marketuri sau unitati de stat se mai aplica si 24%TVA.Dar dintrun kg.de cartofi dupa preparare ramine circa 500gr,se mai cheltueste energie,ulei,mina de lucru si tona de taxe si impozite si va rog sa faceti un calcul costurile se ridica la minim 5.85 lei/100gr.
    Acelas lucru se intimpla si la meniul de 13-15lei.
    Si culmea si asta e scump pentru romin?
    Dragii mei un singur lucru e sugur:Daca nu se creaza locuri de munca,daca nu sint stimulate investitiile,daca nu se reduc taxele si impozitele,se va ajunge sigur acolo de unde nu se va mai avea ce incasa si de unde.
    Asa cum a mai spus si multi alti,Va fi o tara frumoasa locuita doar de guvernanti si pensionari.

  32. Ponta Gruel says:

    E ca si cum ai spune ca un santierist care face 500 lei/saptamana ar putea sa economiseasca 100, sa manance sanatos de alte 200, etc. In realitate, in momentul in care sambata seara si-a luat banii, ii sparge pana duminica la pacanele si pe bautura. Luni dimineata vine la patron si mai cerseste bani de tigari. Ca sa nu mai vorbim ce fierturi de matze sub denumirea sofisticata de parizer mananca la pranz. Oameni buni, a manca mult si prost este ceva universal la acei oameni care n-au mancat o masa calumea in viata lor, nu au avut o mancare gatita in famile sau nu au avut tragere sa-si termine vreo scoala. In Anglia muncitorii care trag la saiba si camionagiii se indoapa cu oribilii aia de fish and chips, in america mi-e si groaza sa ma gandesc ce mananca, in rusia nici atat, in romania mici din carne de caine (eufemistic spus) si diversi carbohidrati de proasta calitate (ori pita cat incape, ori cartofi prajiti intr-un ulei mai prost ca ala de motor, ori pilaful ala oribil, terciuit). Imi povestea un sofer de TIR ca din Bucuresti pana la Comarnic manca o franzela cu o galetusa de smantana. Aceste lucruri nu vor disparea. In concluzie, cine isi face restaurant de nisa, trebuie sa stie ca se adreseaza nisei, deci sa nu viseze ca poate schimba mentalitatea lui Haplea. Cine isi face cantina, isi face pt un profit din mancare de duzina, nu din pasiune pentru bucatareala.

  33. Salut . O retete buna ptr. Biftec tartar ? Nu am găsit pe site. Multumesc

  34. Votca sau rachiu’ inainte de masa unde sunt?
    Si berea de dupa. Sau invers.

  35. eu pot sa va duc la restaurante unde cu 12-15 lei mananci decent, cum vrei, ori mult, ori putin. Exemplu de meniu: supa de linte, tocanita de vita (cu ardei si rosii, fara cartofi), salate de varza sau castraveti murati(nu cu otet, ci cu sare si apa), salata de telina cu morcov, desert:o felie de pepene. Eu am mancat si am platit fix 12lei.

    exemplu de meniu la restaurant ce se vrea de top: fructele de mare erau din cele congelate, pastele erau din supermarket (eu le prefer pe cele facute de casa, e un restaurant bun pe Ion Ionescu de la Brad, nu dau nume), sosuri la care valoarea energetica este zero. pretul: undeva peste 150 ron.

    Cel mai bine este sa mananci, in fiecare tara, produsele din ingrediente care se produc local, pe scara larga, nu mananci pizza in albania si fructe de mare in ucraina, nici paste in bulgaria, sau sarmale in germania.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close